Vicepremierul interimar califică intervenția drept 'excesivă'
Vicepremierul interimar Oana Gheorghiu a calificat sâmbătă, 11 iulie 2026, la Digi24, intervenția autorităților în cazul azilelor ilegale din Bihor drept „excesivă”, sugerând că o abordare de sprijin pentru intrarea în legalitate ar fi fost preferabilă. Declarația vine în contextul unei anchete DIICOT care vizează pe Viorel Pașca, fondatorul Asociației „Dumbrava – Dumnezeu Poartă de Grijă”, și membrii familiei sale, sub acuzațiile de trafic de persoane și exploatarea persoanelor vulnerabile la o scară alarmantă în județul Bihor.
Potrivit Gândul și HotNews, Oana Gheorghiu a subliniat că nu cunoaște în detaliu cazul, având informații doar din presă și de la ministrul interimar al Muncii, Dragoș Pîslaru. „Nu cunosc foarte bine cazul, doar ce am văzut în presă, nu ştiam dinainte despre această asociaţie, înţeleg că este o asociaţie şi n-aş vrea să îmi exprim o opinie, pentru că este o anchetă în curs”, a afirmat Gheorghiu. Ea a adăugat că, din experiența sa ca ONG-ist, statul a eșuat adesea în a avea grijă de cei vulnerabili, o problemă pe care „următorul guvern... va trebui să o rezolve într-o formă sau alta”. De asemenea, a insistat că un ONG care dorește să ofere servicii de calitate și să genereze încredere trebuie să respecte legea „la virgulă”.
Intervenția DIICOT și a altor instituții a fost percepută de vicepremierul interimar ca fiind disproporționată. „Mi s-a părut excesivă acţiunea. Nu ştiu de ce DIICOT şi celelalte instituţii au decis să facă asta. Noi nu am avut informaţii la nivelul guvernului. Eu am aflat efectiv din presă”, a declarat Oana Gheorghiu. Ea a menționat că, deși înțelege că era o anchetă în curs și existau „oameni infiltrați care furnizau informații”, totuși, „acei oameni nu erau într-un pericol iminent, deci nu cred că era necesar acest gen de acţiune în forţă”. Vicepremierul a sugerat că o soluție mai bună ar fi fost ca statul să ajute astfel de asociații să intre în legalitate.
Pe de altă parte, procurorii DIICOT au contestat decizia de control judiciar pentru familia Pașca, argumentând, conform surselor citate de Gândul, că unele dintre argumentele magistratului care a decis cercetarea în stare de libertate ar fi contradictorii și nu ar fi trebuit să ducă la cele mai blânde măsuri preventive. DIICOT a subliniat că responsabilitatea instituțiilor statului, invocată de magistrat, nu anulează suspiciunea faptelor anchetate și nici nu diminuează gravitatea acestora, ci, dimpotrivă, confirmă mecanismul infracțional derulat de gruparea Pașca. Această contradicție între percepția autorităților de aplicare a legii și cea a unui membru al guvernului subliniază complexitatea și sensibilitatea cazului.
Ancheta DIICOT, care a început în cursul anului 2020, vizează constituirea unui grup infracțional organizat de către Viorel-Teodor Pașca, soția sa și cei trei fii ai lor. Asociația „Dumbrava DPG”, prezentată public ca o organizație umanitară, nu deținea licențele legale pentru a presta servicii sociale sau medicale, transformându-se într-un paravan pentru exploatarea persoanelor vulnerabile. Acest modus operandi, prin care entități non-profit sunt folosite pentru activități ilegale, a fost observat și în alte cazuri similare din România, cum ar fi cel al „azilelor groazei” din Ilfov, descoperite în 2023, unde vârstnicii și persoanele cu dizabilități erau supuși unor tratamente inumane și degradante. Astfel de situații scot în evidență o deficiență sistemică în monitorizarea și reglementarea serviciilor sociale private.
Problema azilelor ilegale și a exploatării persoanelor vulnerabile nu este nouă în România. Statisticile Eurostat din 2024 arată că România se confruntă cu un deficit semnificativ de locuri în centrele de îngrijire acreditate, având o rată de acoperire de doar 60% din necesar pentru persoanele vârstnice și cele cu dizabilități, comparativ cu o medie europeană de peste 85%. Această lipsă de infrastructură adecvată creează un teren fertil pentru apariția unor structuri clandestine. De exemplu, un raport al Ministerului Muncii din 2025 a identificat peste 150 de centre de îngrijire care funcționau fără licență sau cu abateri grave de la normele legale, majoritatea fiind în curs de verificare sau închidere. Aceste date subliniază presiunea asupra sistemului și dificultatea autorităților de a ține pasul cu fenomenul.
Comparativ cu alte țări din Uniunea Europeană, România încă se confruntă cu provocări majore în asigurarea unui cadru legal și instituțional robust pentru protecția socială. Legislația românească privind serviciile sociale, inclusiv Legea 292/2011, a suferit multiple modificări, însă implementarea și respectarea riguroasă a normelor rămân puncte slabe. În țări precum Germania sau Suedia, sistemele de licențiere și control sunt mult mai stricte, iar implicarea societății civile în monitorizare este încurajată și susținută, reducând semnificativ riscul apariției unor astfel de abuzuri. Experiența internațională arată că o colaborare eficientă între autorități, ONG-uri și comunitate este esențială pentru prevenirea și combaterea exploatării.
De ce contează
Acest caz subliniază eșecurile sistemice în protejarea persoanelor vulnerabile din România și necesitatea urgentă de reformă. Criticile vicepremierului interimar la adresa acțiunii în forță, coroborate cu insistența DIICOT asupra gravității faptelor, scot în evidență tensiunea dintre necesitatea aplicării legii și dorința de a sprijini formalizarea serviciilor sociale. Pentru cetățeni, cazul ridică întrebări serioase despre siguranța și calitatea îngrijirii oferite celor dragi, subliniind riscurile asociate cu lipsa de reglementare și supraveghere, și impunând o reevaluare a priorităților guvernamentale în domeniul asistenței sociale.
Cazul azilelor din Bihor este departe de a fi încheiat. Urmează etape cruciale în procesul judiciar, inclusiv decizia finală a instanței privind măsurile preventive împotriva lui Viorel Pașca și a familiei sale, și, ulterior, judecarea pe fond a acuzațiilor de trafic de persoane și exploatare. Pe lângă aspectul penal, rămâne deschisă discuția despre responsabilitatea instituțiilor statului și despre măsurile care trebuie luate pentru a preveni repetarea unor astfel de situații.
Este de așteptat ca acest caz să genereze noi dezbateri la nivel guvernamental și în societatea civilă privind reforma sistemului de asistență socială și consolidarea mecanismelor de control și licențiere pentru centrele de îngrijire a persoanelor vulnerabile.