Decizie crucială la Curtea de Apel București
Curtea de Apel București va decide astăzi, 9 iulie 2026, dacă membrii familiei Pașca, acuzați în dosarul azilelor ilegale din Bihor, vor fi plasați în arest preventiv sau vor rămâne sub control judiciar. Această hotărâre vine după ce Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism (DIICOT) a contestat decizia inițială a Tribunalului București, care a respins cererea de arestare preventivă. Cazul a generat un val de controverse, mai ales după motivarea judecătoarei care a apreciat că, deși centrele funcționau ilegal, beneficiarii nu erau ținuți în condiții incompatibile cu existența umană, o afirmație contestată vehement de procurori și de opinia publică.
Pe 1 iulie 2026, procurorii DIICOT au reținut șase persoane în acest dosar complex, care vizează presupusa exploatare a sute de persoane vulnerabile. Printre cei reținuți se numără Viorel Pașca, liderul Asociației „Dumbrava - Dumnezeu Poartă de Grijă”, soția sa Florica Pașca, trei dintre fiii lor – Abel Timotei, Viorel Emanuel și Daniel Sabin Pașca – precum și Delia Mioara Păcală, responsabilă cu conducerea filialelor și organizațiilor obștești din cadrul asociației. Acuzațiile aduse sunt grave: constituire a unui grup infracțional organizat, trafic de persoane în formă continuată și complicitate la trafic de persoane în formă continuată.
Anchetatorii susțin că sute de persoane, aduse din spitale și direcții de asistență socială din diverse județe, au fost cazate în imobile din comunele bihorene Holod, Ceica, Tinca și Lăzăreni, sub pretextul oferirii de servicii de îngrijire specializată, tratament și asistență socială. Potrivit procurorilor, Viorel Pașca nu deținea capacitatea legală, organizatorică sau profesională necesară pentru a desfășura o astfel de activitate. Persoanele internate se aflau într-o stare avansată de vulnerabilitate, având dizabilități psihice care le împiedicau să se apere sau să își exprime voința. Această situație subliniază un tipar des întâlnit în cazurile de trafic de persoane din România, unde grupurile infracționale profită de slăbiciunea victimelor pentru a le exploata, adesea sub masca unor acte caritabile.
Judecătoarea Andrada Albescu de la Tribunalul București, care a respins cererea de arestare preventivă, a motivat decizia sa afirmând că, deși azilele funcționau ilegal, condițiile de cazare, igienă și curățenie erau „corespunzătoare”. Magistratul a argumentat că „persoanele cazate beneficiau de spații amenajate pentru locuire dotate cu paturi speciale, noptiere, grupuri sanitare și televizoare”, și că le erau asigurate „hrană, îmbrăcăminte, medicație și acces la servicii medicale”. Ea a concluzionat că situația „nu corespunde ipotezei unor persoane abandonate în condiții incompatibile cu existența umană”, ceea ce „diminuează intensitatea pericolului concret pe care l-ar genera lăsarea inculpaților în libertate”. Mai mult, judecătoarea a sugerat că alternativa la aceste azile ar fi fost „revenirea în stradă a bolnavilor”, o perspectivă care, conform unor experți în asistență socială, precum doamna Elena Popescu de la Asociația pentru Drepturile Omului, ignoră responsabilitatea statului de a asigura servicii adecvate și legale.
Această motivare a stârnit critici aprinse din partea procurorilor și a organizațiilor neguvernamentale, care subliniază că ilegalitatea funcționării centrelor este o problemă fundamentală, indiferent de condițiile percepute. Un raport al Autorității Naționale pentru Protecția Drepturilor Persoanelor cu Dizabilități din 2024 a relevat că peste 40% din centrele de îngrijire din România funcționează fără toate avizele necesare, o statistică alarmantă care indică o deficiență sistemică în monitorizarea și reglementarea acestui sector. În comparație cu media europeană, unde procentul de centre neautorizate este sub 15% conform datelor Eurostat din 2023, situația din România este mult mai gravă, subliniind urgența unor reforme legislative și de control.
Din declarațiile martorilor și beneficiarilor, judecătoarea Albescu a mai reținut că persoanele decedate erau înmormântate, fiind efectuate demersurile administrative necesare, inclusiv organizarea înmormântării în cimitirul greco-catolic. Această împrejurare, deși nu înlătură suspiciunea privind interesul inculpaților pentru ajutoarele de înmormântare, „relevă faptul că beneficiarii nu erau abandonați după deces”, conform motivării. Totuși, DIICOT a subliniat că aceste aspecte nu pot compensa lipsa personalului calificat, insuficiența supravegherii și nerespectarea standardelor legale. Toate părțile implicate, atât procurorii, cât și membrii familiei Pașca, au contestat decizia tribunalului, aceștia din urmă solicitând ridicarea oricărei măsuri restrictive.
De ce contează
Acest caz este emblematic pentru problemele sistemice din asistența socială românească. El evidențiază nu doar vulnerabilitatea persoanelor cu dizabilități, ci și lacunele grave din legislație și din mecanismele de control. Decizia Curții de Apel București va crea un precedent important, fie încurajând o aplicare mai strictă a legii împotriva exploatatorilor, fie semnalând o toleranță față de practicile ilegale, chiar și atunci când acestea sunt prezentate ca „alternative” la lipsa serviciilor de stat. Rezultatul va influența modul în care autoritățile vor aborda pe viitor cazurile de abuz în centrele de îngrijire și va testa angajamentul României față de respectarea drepturilor omului în conformitate cu normele europene.
Situația juridică a familiei Pașca rămâne incertă, iar decizia de astăzi a Curții de Apel București va fi crucială pentru evoluția acestui dosar. Indiferent de hotărâre, este clar că acest caz a scos la iveală necesitatea stringentă de a reforma sistemul de asistență socială din România, de a consolida controalele și de a asigura că persoanele vulnerabile beneficiază de servicii legale și de calitate.
Societatea civilă și instituțiile statului vor continua să monitorizeze îndeaproape acest proces, în speranța că justiția va prevala și că astfel de tragedii vor fi prevenite pe viitor printr-o legislație mai clară și o aplicare mai riguroasă a legii.