Judecătorul a respins arestarea preventivă a familiei Pașca
Tribunalul București a dat undă verde Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism (DIICOT) să extindă cercetările în dosarul azilelor ilegale din Bihor, vizând și funcționari și instituții publice care au direcționat persoane vulnerabile către locațiile administrate de familia Pașca. Această decizie vine în urma motivării judecătorului Andrada Albescu, care a respins cererea de arestare preventivă a lui Viorel Pașca, a membrilor familiei sale și a Deliei Păcală, plasându-i sub control judiciar. Instanța a recunoscut existența unei "suspiciuni rezonabile" privind infracțiunile de trafic de persoane și constituire a unui grup infracțional organizat, dar a considerat că inculpații nu mai reprezintă un "pericol social" care să justifice privarea de libertate în această etapă a anchetei, potrivit hotărârii consultate de HotNews.ro.
Magistratul Albescu a subliniat că "o parte semnificativă dintre persoanele ajunse în locațiile administrate de inculpați nu au fost identificate ori recrutate în mod direct de către aceștia, ci au fost direcționate către acele locații chiar de instituții publice (unități medicale, servicii de ambulanță, autorități ale administrației publice locale ori servicii publice de asistență socială)". Aceste instituții, confruntate cu persoane aflate în situații extreme de vulnerabilitate socială și medicală, nu au identificat alte soluții efective pentru protecția acestora. Judecătorul a observat că "instituțiile publice au fost cele care au facilitat ajungerea beneficiarilor în locațiile administrate de inculpați, vulnerabilitatea persoanelor pretins exploatate fiind cunoscută de autoritățile publice, fără ca acestea să identifice ori să ofere, în concret, alternative viabile de protecție". Această constatare nu justifică activitatea inculpaților, dar demonstrează că "activitatea desfășurată de inculpați s-a dezvoltat și s-a menținut în timp într-un context în care chiar instituțiile statului apelau la inculpați pentru rezolvarea unor situații pe care nu reușeau să le gestioneze prin propriile mecanisme instituționale", conform motivării citate de Digi24.
Concluzia este susținută și de Recomandarea nr. 90/19.06.2025 emisă de Avocatul Poporului, depusă la dosar de apărătorul inculpaților. Acest document relevă că, la nivel național, centrele rezidențiale destinate persoanelor adulte cu dizabilități funcționează, în numeroase județe, la capacitate maximă ori se află în proces de restructurare, neexistând locuri disponibile. În lipsa unor alternative instituționale funcționale, persoane vulnerabile erau direcționate din unitățile spitalicești către Asociația Dumbrava, evidențiind dificultatea sistemului public de a identifica soluții. Această realitate, deși nu înlătură suspiciunea rezonabilă a faptelor penale, a fost considerată relevantă de judecător pentru înțelegerea contextului în care inculpații își desfășurau activitatea.
Deși locațiile administrate de familia Pașca nu funcționau conform cadrului legal și nu îndeplineau standardele specifice serviciilor sociale, persoanele cazate beneficiau de spații amenajate cu paturi speciale, noptiere, grupuri sanitare și televizoare, aspecte care indică un anumit nivel de curățenie și igienă. De asemenea, le erau asigurate constant hrană, îmbrăcăminte, medicație și acces la servicii medicale. Aceste aspecte, deși nu anulează deficiențele grave privind administrarea tratamentului medicamentos, lipsa personalului calificat și insuficiența supravegherii, indică faptul că "prezenta cauză nu corespunde ipotezei unor persoane abandonate în condiții incompatibile cu existența umană", diminuând "intensitatea pericolului concret pe care l-ar genera lăsarea inculpaților în libertate", conform motivării.
Judecătorul a reținut că majoritatea beneficiarilor erau persoane fără adăpost, lipsite de sprijin familial sau abandonate. În acest context, "alternativa concretă existentă pentru o parte semnificativă dintre beneficiari nu era accesul la un serviciu social autorizat, ci lipsa oricărei forme de protecție instituțională, respectiv revenirea în stradă". Această împrejurare, fără a minimaliza gravitatea acuzațiilor, a fost un element factual crucial în evaluarea necesității privării de libertate și a intensității pericolului concret pentru ordinea publică. De asemenea, s-a constatat că persoanele decedate erau înmormântate, cu efectuarea demersurilor administrative necesare, ceea ce, deși nu elimină suspiciunea privind interesul pentru ajutoarele de înmormântare, arată că beneficiarii nu erau abandonați post-mortem.
În ceea ce privește acuzația de constituire a unui grup infracțional organizat, judecătorul de drepturi și libertăți a apreciat că există indicii suficiente care susțin, la nivelul suspiciunii rezonabile, existența unei structuri organizate, stabile și ierarhizate. Viorel-Teodor Pașca exercita atribuțiile decizionale, în timp ce Delia-Mioara Păcală coordona activitatea curentă și menținea legătura cu instituțiile publice. Ceilalți membri ai familiei, Pașca Florica, Pașca Daniel-Sabin, Pașca Abel-Timotei și Pașca Viorel-Emanuel, aveau atribuții distincte privind administrarea locațiilor, gestionarea formalităților bancare și obținerea prestațiilor sociale. Interceptările telefonice și declarațiile martorilor au relevat o colaborare permanentă și un circuit decizional bine conturat, cu subordonare față de Viorel-Teodor Pașca. Caracterul repetitiv și durata activităților, precum și repartizarea atribuțiilor, susțin existența unei structuri organizate, nu a unor acte izolate.
Această situație din Bihor, alături de cazuri similare din țară, precum cele din Ilfov în 2023, scoate în evidență deficiențele sistemice ale serviciilor sociale din România. Potrivit datelor Eurostat din 2022, România se numără printre țările UE cu cele mai puține locuri în centrele de îngrijire pentru persoane vârstnice și cu dizabilități raportat la populație, fapt care explică presiunea asupra sistemului și apariția unor soluții informale sau ilegale. De exemplu, în 2021, rata de ocupare a centrelor de stat depășea 90% în multe județe, conform unui raport al Ministerului Muncii și Solidarității Sociale, lăsând puține alternative pentru cazurile de urgență. Criticii sistemului, inclusiv reprezentanți ai societății civile, au avertizat în repetate rânduri că subfinanțarea cronică și lipsa de personal calificat creează un teren propice pentru abuzuri și pentru proliferarea unor astfel de "azile" neautorizate, unde beneficiile materiale primează în fața bunăstării pacienților.
Judecătorul a mai menționat că acuzațiile de trafic de persoane și constituire de grup infracțional organizat sunt "dintre cele mai grave prevăzute de legea penală" și că "numărul foarte mare al persoanelor pretins vătămate, perioada îndelungată în care activitatea s-ar fi desfășurat și caracterul organizat al acesteia, sunt elemente care, privite în mod abstract, sunt apte să genereze un sentiment de insecuritate socială și să fundamenteze existența unui pericol ridicat pentru ordinea publică". Cu toate acestea, el a analizat "contextul particular al dosarului", care "diferențiază în mod fundamental această cauză de tipologia clasică a cauzelor având ca obiect infracțiunea de trafic de persoane". Instanța a notat că activitatea descrisă de acuzare a încetat odată cu intervenția organelor judiciare, beneficiarii fiind relocați și probele principale administrate. De asemenea, nu au existat încercări de influențare a martorilor sau distrugere de probe, iar riscul de sustragere de la urmărirea penală a fost considerat redus. Nici "reacția socială produsă de prezenta cauză" nu a putut fi analizată "exclusiv prin prisma impactului negativ" pe care aceste acuzații îl generează în spațiul public.
De ce contează
Această decizie și motivarea instanței sunt cruciale deoarece deschid o nouă perspectivă asupra responsabilității în cazurile de abuz din centrele de îngrijire. Extinderea anchetei către instituțiile publice și funcționarii care au direcționat persoane vulnerabile către structuri neautorizate ar putea duce la o reformă profundă a sistemului de asistență socială. Recunoașterea faptului că sistemul public nu oferă alternative viabile pentru persoanele fără adăpost sau abandonate subliniază o problemă structurală care depășește cazul individual al familiei Pașca. Este esențial ca autoritățile să înțeleagă că, pe lângă sancționarea ilegalităților, trebuie să ofere soluții concrete și umane pentru cei mai vulnerabili membri ai societății, prevenind astfel apariția unor noi "azile ale groazei".
Concluzie: Decizia Tribunalului București de a menține familia Pașca sub control judiciar, în ciuda suspiciunilor rezonabile de trafic de persoane și constituire a unui grup infracțional organizat, marchează un punct de cotitură în dosarul azilelor din Bihor. Accentul pus pe rolul instituțiilor publice în direcționarea persoanelor vulnerabile către aceste centre neautorizate sugerează o abordare mai complexă a responsabilității, dincolo de simpla culpabilizare a administratorilor. Următoarea etapă a anchetei DIICOT va fi crucială pentru a stabili cu exactitate implicarea funcționarilor și a autorităților, un demers care ar putea duce la schimbări legislative și administrative menite să prevină repetarea unor astfel de tragedii.
Rămâne de văzut dacă această extindere a cercetărilor va genera o reevaluare sistemică a modului în care statul român își protejează cetățenii cei mai fragili.