Acuzații de trafic de persoane și grup infracțional organizat
Viorel Pașca, figura centrală a scandalului „azilelor groazei” din Bihor, a fost reținut pentru 24 de ore de procurorii DIICOT, miercuri, 1 iulie 2026, după audieri prelungite la sediul central al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism. Acesta este acuzat de constituirea unui grup infracțional organizat și trafic de persoane în formă continuată, potrivit surselor judiciare citate de news.ro. Familia sa, inclusiv soția și copiii, are, de asemenea, calitatea de suspect în acest dosar.
Avocatul lui Viorel Pașca a declarat ferm, la ieșirea de la audieri, că clientul său este „categoric nevinovat” de acuzațiile aduse. Apărătorul a subliniat că activitatea desfășurată de Pașca și centrele sale de îngrijire a persoanelor vulnerabile ar fi fost „o chestiune cunoscută de 20 de ani de către toate autoritățile”. Această afirmație ridică semne de întrebare semnificative cu privire la pasivitatea instituțiilor statului pe parcursul a două decenii. La rândul său, Viorel Pașca a respins toate acuzațiile, afirmând că centrele sale au funcționat exclusiv din donații și nu din pensiile victimelor, conform RTV. Întrebat despre condițiile din adăposturi, Pașca a pasat responsabilitatea către sistemul medical, susținând că spitalele îi trimiteau pacienți în stare terminală, „de pe care cădea carnea”.
Ancheta DIICOT, demarată în urma a 27 de percheziții efectuate marți, 30 iunie 2026, în județul Bihor, vizează o grupare suspectată că, începând din 2020, ar fi exploatat sute de persoane vulnerabile sau cu afecțiuni psihice. Procurorii și polițiștii Direcției de Investigații Criminale susțin că gruparea ar fi funcționat sub paravanul unei asociații umanitare, obținând venituri consistente din donații, sponsorizări, pensii, indemnizații de handicap și ajutoare de înmormântare destinate victimelor. Liderul grupării, împreună cu membrii familiei și apropiați, ar fi recrutat și adăpostit persoane într-o stare de vulnerabilitate extremă, pe care le-ar fi menținut într-o relație de dependență, inducând în eroare donatori și aparținători cu privire la calitatea serviciilor oferite.
Victimele proveneau din spitale și direcții de asistență socială din mai multe județe ale țării și erau cazate în imobile din localitățile bihorene Holod, Ceica, Tinca și Lăzăreni. Acuzațiile procurorilor sunt grave: persoanele nu beneficiau de îngrijirea medicală și socială necesară, iar tratamentele erau administrate necorespunzător, inclusiv de către persoane fără pregătire medicală. „Pe parcursul întregii perioade, victimele au fost menţinute într-o stare de dependenţă şi aservire, fără să le fie asigurate condiţiile minime necesare protejării sănătăţii, demnităţii şi integrităţii lor fizice şi psihice”, arată comunicatul DIICOT. Mai mult, anchetatorii susțin că unele persoane decedate în locațiile administrate de grupare au fost înhumate pe un teren aflat în apropierea unui cimitir greco-catolic, iar ajutoarele de înmormântare ar fi fost încasate ilegal de membrii rețelei. Prejudiciul estimat în dosar depășește 13 milioane de lei.
Contradicția dintre afirmațiile avocatului lui Pașca și constatările DIICOT este flagrantă. În timp ce apărarea susține că autoritățile cunoșteau situația de 20 de ani, ministrul interimar al Muncii, Dragoș Pîslaru, a declarat că activitatea lui Viorel Pașca nu era autorizată. Pîslaru a precizat că încă din 2016 i-a fost propus lui Pașca să intre în legalitate, dar „situaţia a rămas total ambiguă: oamenii vulnerabili continuau să fie găzduiţi acolo, însă cadrul legal nu oferea instrumente pentru sancţionarea sau oprirea unei activităţi desfăşurate de o persoană fizică, în afara sistemului licenţiat de servicii sociale”. Ministerul Muncii a confirmat că Viorel Pașca nu deține acreditare și nici servicii sociale licențiate pentru activitățile desfășurate. Această situație subliniază o lacună legislativă și o lipsă de coordonare interinstituțională care a permis perpetuarea unor astfel de practici. Comparația cu alte țări din Uniunea Europeană, unde reglementările privind centrele de îngrijire sunt mult mai stricte și controalele mai frecvente, evidențiază deficiențele sistemului românesc de asistență socială.
Impactul local al acestui caz este profund, afectând imaginea județului Bihor și încrederea publicului în sistemul de asistență socială. Cazul azilelor din Bihor amintește de scandalul „azilelor groazei” din Ilfov din 2023, unde de asemenea au fost descoperite condiții inumane și exploatarea persoanelor vârstnice și cu dizabilități. Ambele cazuri scot în evidență o problemă sistemică la nivel național, unde lipsa de supraveghere și control permite abuzuri grave sub pretextul asistenței umanitare. Statisticile Eurostat din 2022 arată că România alocă un procent semnificativ mai mic din PIB pentru servicii sociale comparativ cu media UE, ceea ce se traduce printr-o infrastructură subfinanțată și insuficient monitorizată.
De ce contează
Acest caz contează profund pentru că scoate la iveală vulnerabilitățile extreme ale sistemului românesc de asistență socială și impactul devastator al lipsei de reglementare și control asupra celor mai fragili membri ai societății. Reținerea lui Viorel Pașca și acuzațiile aduse subliniază necesitatea urgentă de reformare a legislației privind licențierea și monitorizarea centrelor de îngrijire, pentru a preveni viitoare abuzuri. Situația demonstrează că simpla cunoaștere a unei probleme de către autorități nu este suficientă, fiind nevoie de intervenție activă și de sancțiuni ferme pentru a proteja drepturile și demnitatea persoanelor vulnerabile.
În perioada următoare, Viorel Pașca va fi prezentat în fața instanței cu propunere de arestare preventivă, iar ancheta DIICOT va continua pentru a elucida toate aspectele legate de activitatea grupării infracționale și de responsabilitatea fiecărui membru. Rămâne de văzut dacă acuzațiile de trafic de persoane și constituirea unui grup infracțional organizat vor fi susținute de probe suficiente și dacă justiția va face lumină în acest caz complex.
De asemenea, se așteaptă o reacție mai fermă din partea autorităților guvernamentale și legislative pentru a implementa măsuri concrete care să împiedice repetarea unor astfel de tragedii la nivel național, în contextul în care scandalurile privind azilele ilegale continuă să apară periodic în România.