Procurorii cer arestarea preventivă; Tribunalul a respins inițial.
DIICOT a înaintat o contestație la Curtea de Apel București împotriva deciziei Tribunalului București, care a respins cererea de arestare preventivă a lui Viorel Pașca, plasându-l sub control judiciar în dosarul azilelor din Bihor. Procurorii solicită acum arestarea preventivă a acestuia, invocând fapte grave de exploatare. Pe de altă parte, și Viorel Pașca a contestat decizia Tribunalului București, cerând să fie cercetat fără nicio măsură preventivă. Curtea de Apel București va examina ambele contestații pe 9 iulie 2026, conform informațiilor obținute de G4Media. Situația subliniază tensiunile și divergențele de interpretare juridică într-un caz cu un impact social considerabil, care readuce în atenție vulnerabilitatea persoanelor vârstnice și cu dizabilități din sistemul de îngrijire.
Tribunalul București și-a motivat decizia inițială argumentând că persoanelor cazate în unitățile administrate de Pașca li se asigurau, chiar și într-un cadru neautorizat, hrană, cazare, îmbrăcăminte, medicație și acces la servicii medicale, precum și efectuarea formalităților necesare în caz de deces. Instanța a recunoscut că aceste servicii erau oferite într-un cadru insuficient raportat la exigențele legale, dar a considerat că nu se impune măsura cea mai restrictivă, arestul preventiv. Această perspectivă contrastează puternic cu acuzațiile DIICOT, care susține că Pașca a adăpostit ilegal peste 3.300 de persoane în azile fără licență de funcționare, urmărind exclusiv obținerea de venituri, potrivit referatului pentru arestare preventivă consultat de G4Media. Procurorii indică absența bucătăriilor autorizate și condițiile precare de trai ca dovezi ale exploatării.
DIICOT detaliază în referatul său că, pe parcursul a 17 ani, începând cu 2006, Viorel Pașca ar fi găzduit peste 3.300 de persoane cu dizabilități, vârstnici și persoane fără adăpost, pe care le-ar fi exploatat pentru profit. Un aspect deosebit de grav menționat este decesul a aproximativ 1.020 de persoane dintre cele exploatate, care au fost ulterior îngropate în cimitirul din localitatea Dumbrava, Bihor. Aceste cifre, dacă se dovedesc exacte, depășesc cu mult media națională a deceselor în centrele de îngrijire autorizate, conform datelor centralizate de Ministerul Muncii și Solidarității Sociale pentru anii 2020-2024, care indică o rată de mortalitate mult mai scăzută în instituțiile licențiate. Un martor, o investigatoare sub acoperire, a relatat chiar un presupus abuz sexual comis de un bărbat din azil, ulterior dat afară. Aceeași investigatoare susține că Pașca ar fi reacționat la acuzațiile de viol afirmând: „Poate și ei (victimei – n.red.) i-o plăcut sau a fost de comun acord.” Un alt caz șocant prezentat în referat este cel al unei persoane cu piciorul amputat, care nu ar fi beneficiat de medicația și îngrijirea necesare, situație ce ridică semne de întrebare serioase privind respectarea drepturilor pacienților și a normelor medicale.
Cazul Pașca nu este singular în peisajul românesc. Scandalul „azilelor groazei” din Voluntari, Ilfov, din 2023, a expus deficiențe sistemice și abuzuri similare, ducând la o serie de controale și închideri de centre la nivel național. Aceste evenimente au scos la iveală lipsa de personal calificat, igiena precară și malnutriția, aspecte care par să se regăsească și în acuzațiile aduse lui Pașca. Potrivit unui raport al Avocatului Poporului din 2024, peste 60% dintre centrele de îngrijire pentru vârstnici și persoane cu dizabilități din România funcționează fără licență de operare completă, iar cele licențiate se confruntă adesea cu subfinanțare și personal insuficient, conform unui studiu al Eurostat din 2023 privind serviciile sociale din UE.
Criticii abordării DIICOT, inclusiv comentatori din mediul online, ridică întrebări privind responsabilitatea statului și costurile alternative. Aceștia se întreabă cât ar fi cheltuit statul român pentru îngrijirea a 3.300 de persoane pe o perioadă de 17 ani în centrele proprii și dacă serviciile oferite de stat sunt, în mod demonstrabil, superioare. Unii sugerează că, dacă veniturile obținute de Pașca sunt mai mici decât cheltuielile pe care statul le-ar fi avut pentru același număr de persoane, procurorii ar trebui să-și reconsidere poziția. Această perspectivă, deși nu justifică eventualele abuzuri, subliniază o problemă mai largă a capacității statului de a asigura servicii sociale adecvate pentru populațiile vulnerabile, o problemă recurentă în România, unde sistemul public este adesea copleșit și subfinanțat.
**De ce contează**
Acest caz este emblematic pentru provocările sistemului de asistență socială din România, subliniind urgența reformelor structurale. Decizia Curții de Apel București va stabili un precedent important în modul în care sunt tratate cazurile de exploatare a persoanelor vulnerabile și va influența percepția publică asupra eficienței justiției. Pentru familiile persoanelor vârstnice și cu dizabilități, rezultatul procesului poate aduce claritate și speranță într-un sistem care adesea le lasă pe cont propriu, evidențiind necesitatea unei supravegheri mai stricte și a unor standarde clare de funcționare pentru toate centrele de îngrijire, indiferent de statutul lor juridic.
Următoarea ședință a Curții de Apel București, programată pentru 9 iulie 2026, este crucială. Decizia privind contestațiile DIICOT și ale lui Viorel Pașca va influența nu doar soarta acestuia, ci și direcția generală a investigațiilor în cazurile de presupusă exploatare din centrele sociale. Indiferent de rezultat, cazul va continua să alimenteze dezbaterea publică privind rolul statului în protejarea cetățenilor vulnerabili și responsabilitatea instituțiilor de a asigura un cadru legal și etic pentru serviciile de îngrijire.
Este de așteptat ca PNL, prin vocea Alinei Gorghiu, să continue să susțină respectarea legii și a deciziilor judecătorești, dată fiind importanța stabilității juridice, chiar și în contextul unor controverse interne ale partidului, cum ar fi cele legate de Congresul PNL din 21 iunie, care a generat la rândul său contestații și decizii judecătorești provizorii, arătând că sistemul juridic românesc este sub presiune din multiple direcții.