Noi date despre identitatea și relocarea victimelor
Ministrul interimar al Muncii, Dragoș Pîslaru, a prezentat marți, 7 iulie 2026, noi informații detaliate despre situația celor peste 400 de persoane relocate din azilele care funcționau fără autorizație în județul Bihor, sub administrarea lui Viorel Pașca. Descoperirile subliniază o criză identitară profundă: mai puțin de jumătate dintre beneficiari dețin acte de identitate valabile, iar 11 persoane nu au nici măcar un Cod Numeric Personal (CNP). „Am dispus ca inspectorii sociali să monitorizeze și să verifice săptămânal situația oamenilor aflați în centrele rezidențiale și serviciile sociale din cele 20 de județe. Totodată, am solicitat colaborarea cu Inspectoratul General al Poliției Române pentru datele de identificare a celor 11 persoane care nu dețin CNP”, a declarat ministrul Pîslaru, evidențiind gravitatea situației și măsurile urgente luate.
Datele centralizate de Direcțiile Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului (DGASPC) și verificate de Agențiile Județene pentru Plăți și Inspecție Socială (AJPIS) relevă că din totalul de 393 de persoane relocate în centre sociale din 20 de județe și 15 internate în spitale, 125 sunt femei și 268 sunt bărbați. Doar 171 de persoane dețin acte de identitate, dintre care unele sunt expirate. Pentru 159 de persoane au fost demarate procedurile de emitere a actelor sau de stabilire a identității. Mai mult, 19 persoane nu au date înregistrate privind vârsta, o situație care complică eforturile de reintegrare și de acces la servicii medicale și sociale adecvate.
Situația vârstei beneficiarilor este, de asemenea, diversă: 6 persoane au sub 40 de ani, 131 au între 40 și 65 de ani, iar 28 de persoane depășesc vârsta de 80 de ani. Dintre cei internați în spitale, 6 au între 40 și 65 de ani, 7 între 65 și 80 de ani, și 2 peste 80 de ani. Aceste cifre demonstrează o varietate de nevoi și vulnerabilități în rândul victimelor. Doar 125 de persoane dețin certificate de încadrare în grad de handicap, iar 121 figurează cu venituri sau au declarat venituri. Un număr mic, de doar 18 persoane, a declarat că deține o locuință, în timp ce 165 au declarat că au rude, indicând o rețea de sprijin familial, chiar dacă adesea pasivă, având în vedere că, conform Ministerului Muncii, niciunul dintre cei 40 de aparținători care s-au interesat de persoanele relocate nu și-a manifestat dorința de a le prelua în îngrijire.
Procesul de relocare a fost extins la nivel național, 393 de persoane fiind distribuite în centre sociale din 20 de județe. Cele mai multe persoane au fost relocate în Alba (60), Satu Mare (56), Sibiu (42), Arad (38) și Cluj (36). Județul Bihor a preluat doar 10 persoane, indicând o distribuție menită să nu supraîncarce capacitatea locală. Pe lângă centrele sociale, 15 persoane au fost internate în unități medicale, majoritatea la Spitalul de Neurologie și Psihiatrie Oradea și în alte unități medicale din Bihor.
În contextul acestor relocări, ministrul Pîslaru a clarificat și o informație eronată apărută în spațiul public, conform căreia un presupus vecin al lui Viorel Pașca ar fi fost relocat cu forța. Este vorba despre domnul Liviu I., în vârstă de 68 de ani, aflat în scaun cu rotile, cu ambele picioare amputate. Ministrul a explicat că domnul Liviu I. a fost vecin cu familia Pașca până în 2018, când a fost adus în îngrijirea lui Viorel Pașca de către fratele său. Relocarea sa în județul Arad a avut loc cu acordul său expres, iar acesta a declarat că nu dorește să se întoarcă la Dumbrava, acuzând probleme cu alcoolul ale fratelui său, care a preluat între timp imobilul în care locuia. Această situație subliniază complexitatea cazurilor individuale și necesitatea unei abordări personalizate, departe de generalizări.
Contextul european arată că România se confruntă cu provocări similare cu alte țări din regiune în ceea ce privește îngrijirea persoanelor vârstnice și a celor cu dizabilități. Rapoarte ale Comisiei Europene din 2023 indică o presiune crescândă asupra sistemelor de asistență socială din cauza îmbătrânirii populației și a migrației forței de muncă, care reduce numărul îngrijitorilor. Deși există directive europene pentru standarde de îngrijire, implementarea lor variază semnificativ. Cazul azilelor din Bihor nu este izolat; scandaluri similare au fost descoperite în ultimii ani în mai multe județe, precum Ilfov și Mureș, demonstrând o problemă sistemică de supraveghere și autorizare a centrelor de îngrijire. În 2022, un raport al Curții de Conturi a României a semnalat deficiențe majore în monitorizarea și controlul serviciilor sociale, recomandând măsuri legislative și administrative urgente pentru a preveni abuzurile și a asigura respectarea drepturilor beneficiarilor.
De ce contează
Situația pacienților din azilele ilegale din Bihor scoate la iveală o vulnerabilitate sistemică profundă în societatea românească. Faptul că jumătate dintre aceste persoane nu au acte de identitate valide și că 11 nu dețin CNP-uri le privează de drepturi fundamentale, de la accesul la servicii medicale și pensii, până la exercitarea dreptului la vot. Această lipsă de identitate le face invizibile pentru stat și le expune la riscuri semnificative de exploatare și abuz. Pentru cititori, aceste evenimente subliniază necesitatea unei vigilențe sporite din partea autorităților și a comunității în monitorizarea centrelor de îngrijire, dar și urgența reformării sistemului de asistență socială pentru a asigura demnitatea și protecția celor mai vulnerabili membri ai societății.
În perioada următoare, Ministerul Muncii, în colaborare cu Inspectoratul General al Poliției Române, va depune eforturi susținute pentru stabilirea identității celor 11 persoane fără CNP și a celor 19 fără date de vârstă. Monitorizarea săptămânală a centrelor de relocare va continua pentru a asigura condiții decente și îngrijire adecvată. Rămâne de văzut dacă autoritățile vor reuși să responsabilizeze aparținătorii care, deși au rude în aceste centre, refuză să le preia în îngrijire. Pe termen lung, este imperativă o revizuire legislativă și consolidarea capacității de inspecție socială pentru a preveni reapariția unor astfel de situații.
De asemenea, implicarea organizațiilor non-guvernamentale și a societății civile va fi crucială în procesul de reintegrare și de oferire de sprijin pentru aceste persoane vulnerabile, care necesită nu doar îngrijire fizică, ci și sprijin psihologic și social pentru a-și recăpăta demnitatea și locul în societate.