Scandalul azilelor din Bihor generează tensiuni politice
Azilele bihor: reprezintă subiectul principal al acestui articol. Scandalul azilelor din Bihor, care a scos la lumină condiții inumane și suspiciuni de trafic de persoane, a generat un val de acuzații politice, vicepreședintele PNL Alexandru Muraru indicând Ministerul Muncii și Partidul Social Democrat (PSD) drept principalii responsabili. Într-o declarație acordată vineri, 3 iulie 2026, la RFI, Muraru a respins categoric orice implicare a fostului primar al Oradiei, Ilie Bolojan, în această situație, calificând acuzațiile la adresa sa drept "un neadevăr și un mare fals și o manipulare grosolană".
Muraru a subliniat că "dacă e să avem un responsabil politic pentru ce s-a întâmplat în această chestiune legată de aceste azile, este sau sunt cei care au deținut Ministerul Muncii în ultimii cinci ani, adică PSD". El a argumentat că instituțiile cu atribuții de control, licențiere și verificare a azilelor, precum Agenția Județeană de Prestații Sociale din Bihor și Casa de Pensii, funcționează sub egida Ministerului Muncii. Potrivit deputatului PNL, Agenția Județeană de Prestații Sociale din Bihor a fost condusă "de 15 ani numai de pesediști", consolidând astfel responsabilitatea PSD în acest caz. Aceste acuzații vin în contextul unei ample anchete DIICOT care vizează activitatea unor centre sociale din Bihor.
Ancheta DIICOT, demarată în urma unor percheziții în mai multe locații din județ, se concentrează pe suspiciuni de constituire a unui grup infracțional organizat și trafic de persoane. Printre persoanele vizate se numără Viorel Pașca, alături de alții, care au fost aduși la București pentru audieri. Procurorii suspectează că gruparea ar fi funcționat încă din anul 2020, obținând beneficii financiare ilicite prin donații, sponsorizări și prin însușirea veniturilor persoanelor vulnerabile aflate în îngrijire. Această situație reamintește de cazuri similare din țară, precum scandalul "azilelor groazei" din Ilfov din 2023, care au scos la iveală deficiențe sistemice în supravegherea și reglementarea serviciilor sociale, atrăgând critici severe din partea Comisiei Europene privind respectarea drepturilor omului.
Din cele 409 persoane găzduite în centrele din Bihor, 391 au fost relocate în servicii sociale autorizate, dispersate în 19 județe ale țării, reflectând amploarea problemei și necesitatea unei intervenții rapide. Restul de 17 persoane se află la Unitatea de Primiri Urgențe (UPU) Bihor, unde primesc evaluare și îngrijiri medicale esențiale înainte de a fi luate măsuri de protecție adecvate. Această cifră subliniază vulnerabilitatea extremă a beneficiarilor și urgența reformării sistemului de asistență socială. La nivel național, datele din 2024 ale Autorității Naționale pentru Protecția Drepturilor Persoanelor cu Dizabilități (ANPDPD) indică aproximativ 10.000 de persoane rezidente în centre de tip rezidențial, dintre care o parte semnificativă prezintă nevoi speciale, iar peste 20% dintre aceste centre au avut deficiențe majore de funcționare în ultimii doi ani.
Deputatul Alexandru Muraru a criticat vehement pe cei pe care i-a numit "acești oameni care acționează în spatele frontului politic, care sunt din Justiție, din partea sistemului", susținând că "disperarea cu care acționează acești oameni în aceste zile nu face altceva decât să crească autoritatea, să crească încrederea față de Ilie Bolojan". Această declarație sugerează existența unor tensiuni și a unor lupte de putere interne, indicând o posibilă politizare a anchetei. Pe de altă parte, reprezentanți ai PSD au replicat, negați acuzațiile, afirmând că "acestea sunt simple diversiuni politice menite să distragă atenția de la responsabilitatea reală, care se află la nivel local și la instituțiile descentralizate". Această dispută subliniază polarizarea politică existentă în România, unde scandalurile sociale sunt adesea transformate în puncte de atac între partidele politice, în loc să se concentreze pe soluții sistemice.
Comparativ cu situația din alte state membre ale Uniunii Europene, România continuă să se confrunte cu provocări semnificative în asigurarea unor standarde adecvate de îngrijire în centrele sociale. Rapoartele Eurostat din 2023 arată că, deși există progrese, România încă se situează sub media europeană în ceea ce privește investițiile în servicii sociale și calitatea infrastructurii. De exemplu, în țări precum Suedia sau Danemarca, inspecțiile sunt mult mai riguroase, iar finanțarea serviciilor sociale este considerabil mai mare pe cap de locuitor, ceea ce duce la o prevenție mai bună a abuzurilor și la o calitate superioară a vieții pentru persoanele vulnerabile. Contextul istoric al României, marcat de o tranziție dificilă de la sistemul comunist la cel democratic, a lăsat în urmă un sistem de asistență socială subfinanțat și adesea ineficient, care a permis persistența unor astfel de practici abuzive.
De ce contează
Acest scandal este un semnal de alarmă serios privind vulnerabilitatea persoanelor vârstnice și cu dizabilități din România și deficiențele persistente ale sistemului de asistență socială. El subliniază necesitatea urgentă a unei reforme profunde, care să includă o supraveghere mai strictă, o finanțare adecvată și o responsabilizare clară a instituțiilor implicate. Fără aceste măsuri, riscul ca astfel de situații să se repete rămâne ridicat, afectând încrederea publicului în capacitatea statului de a-și proteja cetățenii cei mai vulnerabili și subminând imaginea României la nivel european.
Pe termen scurt, se anticipează continuarea anchetei DIICOT, cu posibile extinderi și inculpări suplimentare. La nivel politic, este de așteptat ca acuzațiile reciproce între PNL și PSD să continue, intensificând dezbaterea publică pe tema responsabilității. Pe termen lung, acest caz ar putea forța Ministerul Muncii și Guvernul să implementeze noi măsuri legislative și administrative pentru a întări controlul și licențierea centrelor sociale.
Rămâne de văzut dacă aceste măsuri vor fi suficient de robuste pentru a preveni viitoarele abuzuri și pentru a asigura o îngrijire demnă pentru persoanele vulnerabile din România, sau dacă vor rămâne simple promisiuni electorale, fără impact real asupra situației de pe teren.