Ancheta DIICOT dezvăluie complicități instituționale și dileme juridice
Ancheta procurorilor DIICOT în cazul azilelor din Bihor, administrate de familia Pașca sub masca unei acțiuni caritabile, scoate la iveală o rețea de complicitate instituțională care a permis exploatarea persoanelor vulnerabile timp de un deceniu. Potrivit unei analize jurnalistice, nimic nu s-ar fi putut realiza fără implicarea tacit sau activă a angajaților statului, care au ignorat flagrant cerințele legale esențiale pentru funcționarea unui ONG.
Fostul ministru al Muncii, Dragoș Pîslaru, a declarat recent că, în 2016, a fost informat despre existența acestor azile în satele Dumbrava, Tinca și Incești. Pîslaru susține că i-a cerut lui Viorel Pașca să intre în legalitate și să demareze procesul de autorizare, dar acesta ar fi refuzat. Cu toate acestea, în același an, Pașca a înființat Asociația Dumbrava DPG și a primit un certificat de acreditare pentru furnizarea de servicii sociale de la Direcția Generală Politici și Programe de Asistență Socială din cadrul Ministerului Muncii, Familiei, Tineretului și Solidarității Sociale, chiar dacă nu deținea o autorizație de funcționare. Această situație ridică semne de întrebare serioase privind modul în care o entitate fără autorizație completă a putut opera sub egida unui certificat de acreditare de la o instituție centrală.
Între 2006 și 2016, Viorel Pașca a reușit să construiască și să populeze case în satul Dumbrava, comuna Holod, cu persoane bolnave și nevoiașe, fără a deține acte care să ateste că reprezenta un ONG cu activitate socială sau caritabilă. Această perioadă de funcționare în afara oricărui cadru legal, timp de 10 ani, subliniază o deficiență majoră în controlul și supravegherea din partea autorităților locale și centrale. Deși nu avea o formă juridică legală recunoscută pentru activități caritabile, Pașca nu doar că primea donații de la persoane private, dar încasa și sume de la Direcția de Asistență Socială Oradea, subordonată Consiliului Județean Bihor, în numele rezidenților săi.
Un aspect crucial investigat de DIICOT este modul în care familia Pașca a obținut aceste fonduri. La început, Viorel Pașca prezenta la DAS Oradea documente medicale obținute de la Spitalul Județean Oradea, unde susținea că lucrase ca voluntar în anii '90. Ulterior, cu sprijinul Primăriei Holod, unde fiul său ocupa funcția de viceprimar, Pașca întocmea buletine de identitate pentru „clienți” cu domiciliul în casele sale, transformate în azile. Astfel, obținea ajutoare sociale pentru cei fără venit și certificate de handicap pentru persoanele cu dizabilități. Pentru persoanele cu handicap grav, încasa atât indemnizația lunară de aproximativ 700 de lei, cât și indemnizația de însoțitor, de circa 2.500 lei. Este necesar ca procurorii să verifice și dacă persoanele vulnerabile au beneficiat de ajutoare de încălzire, având în vedere că legea stabilește plafoane de venit net pe membru de familie (1386 lei) sau pentru persoana singură (2053 lei) pentru aceste beneficii.
Contrastul cu experiența jurnaliștilor care au activat în fundații caritabile este izbitor. O jurnalistă cu experiență în campanii umanitare, care a lucrat între 2009 și 2015 la trusturile Adevărul Holding și Ringier, a subliniat rigorile legale: necesitatea înființării unei fundații cu statut legal, deschiderea de conturi, depunerea dosarelor la Judecătorie pentru recunoaștere legală și depunerea anuală a bilanțurilor la Administrația Financiară. Aceeași sursă a relatat dificultățile de a obține copii după scrisori medicale din spitale sau aprobări de la DASPC și primărie pentru a organiza acțiuni caritabile, chiar și atunci când era vorba de a dona bunuri sau servicii. În schimb, Pașca primea sume consistente de la stat fără a respecta aceste formalități, sugerând o implicare sau o neglijență gravă din partea instituțiilor publice.
În 2020, Ilie Bolojan, președintele Consiliului Județean Bihor, a lăudat și premiat public activitatea socială a lui Viorel Pașca, o acțiune care pare contradictorie cu lipsa de legalitate a azilelor. Se speculează că „clienții” din azile ar fi votat pentru Bolojan la alegeri, sugerând o posibilă legătură între sprijinul politic și tolerarea activităților neautorizate. Această situație evidențiază o problematică mai largă a României, unde, potrivit datelor Eurostat din 2023, procentul persoanelor în vârstă expuse riscului de sărăcie sau excluziune socială este de 30%, semnificativ mai mare decât media UE de 20%, ceea ce face aceste persoane extrem de vulnerabile la astfel de scheme.
Asociația Dumbrava DPG, înființată în 2016, a fost radiată din registrul unic al serviciilor sociale în aprilie 2026, deoarece în ultimii trei ani nu a făcut demersuri pentru obținerea licențelor de funcționare. Deși se menționează că așezămintele ofereau condiții bune de locuit, principala problemă era lipsa de pregătire a personalului, descris ca fiind femei din mediul rural care munceau voluntar și care nu aveau calificările necesare pentru îngrijirea și administrarea medicației persoanelor vulnerabile. Această lipsă de personal calificat este o problemă sistemică în sectorul asistenței sociale din România, unde, conform unui raport al Ministerului Muncii din 2024, deficitul de personal specializat în centrele de îngrijire depășește 25% la nivel național.
În urma intervenției autorităților, cele 17 case au rămas goale, după ce 409 persoane vulnerabile au fost relocate în unități din 19 județe. Aceste proprietăți, ridicate prin donații, rămân însă în proprietatea lui Viorel Pașca. De asemenea, terenul de lângă cimitirul satului, unde se află aproape 1.000 de cruci ale „clienților” decedați în azile, este tot în proprietatea acestuia. Această situație ridică o întrebare juridică complexă: cui aparțin de drept aceste bunuri, având în vedere că au fost construite cu fonduri obținute, cel puțin parțial, prin activități ilegale și donații destinate unei cauze caritabile care nu a respectat legea? Răspunsul la această întrebare va depinde de rezultatele anchetei DIICOT și de deciziile instanțelor de judecată.
De ce contează
Acest caz subliniază vulnerabilitatea sistemului de asistență socială din România și expune lacunele grave în supravegherea și controlul instituțiilor statului. Faptul că o schemă de exploatare a putut funcționa timp de un deceniu fără intervenție eficientă, ba chiar cu sprijin tacit sau explicit din partea unor oficiali, erodează încrederea publică și pune în pericol viețile persoanelor cele mai defavorizate. Rezolvarea cazului Pașca și tragerea la răspundere a tuturor complicilor este esențială pentru a demonstra că statul poate proteja cetățenii și că justiția funcționează, descurajând astfel alte tentative similare de abuz sub pretext caritabil.
În continuare, ancheta DIICOT va trebui să stabilească cu exactitate gradul de implicare al fiecărei instituții și al fiecărui funcționar public în facilitarea activității ilegale a familiei Pașca. Rămâne de văzut dacă se vor iniția și proceduri de recuperare a bunurilor obținute ilicit, inclusiv a celor 17 case, și dacă acestea vor putea fi redate comunității sau folosite în scopuri caritabile legitime. De asemenea, este crucială o reformă a legislației și a mecanismelor de control pentru ONG-urile din domeniul social, pentru a preveni repetarea unor astfel de tragedii și pentru a asigura că persoanele vulnerabile primesc îngrijirea și protecția pe care le merită.
Experiența similară a „azilelor groazei” din Ilfov în 2023 arată că aceste probleme sunt sistemice și necesită o abordare națională coordonată și fermă.