Cum erau traficate și abuzate persoanele vulnerabile
Noi detalii șocante ies la iveală din dosarul DIICOT privind azilele ilegale din Bihor, în timp ce Viorel Pașca, liderul grupării, așteaptă decizia de arest preventiv. Potrivit surselor judiciare citate de Digi24.ro, rețeaua condusă de familia Pașca a dezvoltat, începând din 2006, un sistem complex de exploatare a persoanelor vulnerabile, transformând compasiunea publică și deficiențele sistemului social în surse de venit ilicite. Procurorii subliniază că exploatarea victimelor s-a produs sub aparența îngrijirii și asistenței sociale, în spatele unei imagini de „bun samaritean” pe care Pașca și-o construise în timp.
Ancheta DIICOT, care a inclus un investigator sub acoperire, relevă că gruparea ar fi adăpostit peste 3.300 de persoane cu dizabilități, vârstnici și persoane fără adăpost în 17 ani, dintre care peste 1.000 au decedat. Suma totală însușită de grupare din 2020 încoace este estimată la 13 milioane de lei. Viorel Pașca accepta doar persoane fără aparținători și fără adăpost, de pe urma cărora putea obține venituri: bunuri, pensii (normale sau de handicap), indemnizații de însoțitor sau ajutoare de înmormântare. Refuza sau returna persoanele care nu generau venituri, conform surselor judiciare.
Sistemul de exploatare se baza pe o serie de pași bine definiți, susținuți, în unele cazuri, de complicitatea unor funcționari de stat. Primul pas implica stabilirea domiciliului persoanelor vulnerabile la adresele lui Pașca, pentru a încasa indemnizațiile de la primărie sau pensiile în numerar. Urmau solicitarea anchetelor sociale și demersurile pentru obținerea certificatelor de încadrare în grad de handicap, esențiale pentru indemnizațiile de stat. Conturile bancare și cardurile aferente victimelor erau deschise și gestionate direct de membrii grupării, privând persoanele vulnerabile de orice autonomie financiară.
Viorel Pașca a mers mai departe, inventând o „declarație de consimțământ” prin care victimele erau forțate să accepte ca bunurile și banii lor să fie predați rețelei. Aceste declarații erau semnate fără a ține cont de afecțiunile psihice sau de capacitatea reală de consimțământ a persoanelor. De asemenea, se căutau și alte surse de venit, precum ajutoarele pentru combustibil sau ajutoarele de înmormântare. În cazul deceselor, Pașca a creat un formular prin care victimele își exprimau dorința de a fi înmormântate de el. Investigatorul sub acoperire a descoperit o chitanță de 9.000 de lei pentru o înmormântare, unde sicriul valora doar 700 de lei, restul banilor fiind deturnați. Sicriele achiziționate nu erau întotdeauna folosite pentru persoana decedată, ci păstrate pentru cazuri ulterioare, în timp ce multe victime erau înmormântate în sicrie improvizate din scânduri.
Inițial, Pașca s-a opus desemnării de tutori pentru persoanele vulnerabile, pentru a evita responsabilitatea legală. „Mie mai bine amu că amu n-aveam nicio responsabilitate față de ei, da totuși aveam una morală cumva că… (...) Da amu dacă le pune tutore, acuma chiar nu mai am nici treabă”, a declarat Pașca într-o convorbire interceptată de procurori și obținută de Digi24.ro. Această atitudine subliniază intenția clară de a evita orice răspundere juridică, în ciuda pretinsei sale filantropii.
Exploatarea victimelor se manifesta și prin impunerea unor reguli interne stricte odată ajunse în centre. Persoanele vulnerabile erau obligate să semneze declarații prin care acceptau interdicția de a consuma alcool sau țigări, lipsa accesului la telefon, utilizarea exclusivă a veniturilor de către rețea și acordul ca înmormântarea să aibă loc în Bihor. O interceptare o arată pe Delia Păcală, administratoarea centrului, mustrând un pacient prins cu telefonul: „Aici n-aveți voie cu telefon, n-o să vi se dea voie niciodată, aici n-o să aveți voie să ieșiți afară, n-o să vi se dea bani de nicăieri și n-aveți voie, deci n-aveți acces la nimic, aveți acces doar la pat, mâncare, n-aveți acces nicăieri, tratament și atât.” Persoanele erau private de libertate, având acces doar în curțile interioare, și li se spunea că plecarea din centru înseamnă o despărțire definitivă de rețea.
Ingrijirea medicală era precară sau inexistentă. Pacienții nu beneficiau de evaluări complete sau planuri de tratament personalizate. Personalul care administra medicamentele nu avea studii de specialitate și, în unele cazuri, nu știa să citească sau să scrie, distribuind medicamentele pe culori, în cutii. Un doctor a semnalat că un pacient cu astm nu a primit tratamentul principal, ci doar Ventolin, iar un alt caz, al unui pacient cu cancer în stadiu terminal, a fost ignorat, acesta neprimind morfină injectabilă pentru dureri severe, conform discuțiilor interceptate între Delia Păcală și Viorel Pașca. Mai mult, existau probleme cu stocurile de medicamente, iar pacienților li se administrau medicamente fără prescripție medicală sau îngrijitoarele uitau să le administreze. În alte cazuri, pacienții înșiși administrau medicamente altor pacienți.
Lipsa personalului calificat și a implicării medicale era flagrantă; o singură îngrijitoare deservea până la 40 de persoane. O interceptare o arată pe Delia Păcală plângându-se de îngrijitoare: „N-ați zis voi să le dăm medicamente la bolnavi că au râie?! (...) vorbiți care au râie și numa v-ați uitat la ei”. Pacienții erau uneori îngrijiți de alți pacienți, iar îngrijitorii evitau să sune la salvare chiar și în situații critice. Într-o situație șocantă, Pașca a reacționat cu „Wow, îi fain” când a auzit că un pacient avea leziuni severe și „viermi” la picior. Lipsa supravegherii constante ducea la bătăi între pacienți, un caz fiind cel al unui pacient cu escare, bătut de colegul de cameră până la comă. Există, de asemenea, suspiciuni de agresiuni fizice și chiar sexuale comise de personalul de îngrijire, conform interceptărilor DIICOT.
Acest caz scoate în evidență carențele profunde ale sistemului social românesc, lipsa centrelor adecvate de îngrijire și vulnerabilitatea extremă a persoanelor fără adăpost sau cu afecțiuni psihice. Rețeaua Pașca a speculat aceste deficiențe, construind un sistem de recrutare bazat pe imaginea caritabilă și pe legăturile cu instituțiile statului. Faptul că instituții publice, precum poliția sau ambulanța, aduceau pacienți la centrele lui Pașca demonstrează o complicitate sau o neglijență gravă la nivel sistemic, care a permis perpetuarea acestor abuzuri timp de aproape două decenii. Lipsa de reacție și intervenție a autorităților, combinată cu empatia donatorilor, a facilitat o exploatare pe termen lung, fără ca scopul real de recuperare și reintegrare socială să fie urmărit vreodată. Scopul unic era maximizarea profitului prin cheltuieli minime, asigurând doar supraviețuirea victimelor pentru a le prelungi exploatarea.
De ce contează
Acest dosar este un semnal de alarmă major pentru societatea românească și pentru autorități. El demonstrează nu doar existența unor rețele criminale care exploatează cele mai vulnerabile categorii de cetățeni, dar și complicitatea sau ineficiența instituțiilor statului în prevenirea și combaterea unor astfel de abuzuri. Cazul Pașca subliniază urgența reformării sistemului de asistență socială, a creșterii numărului de centre adecvate și a intensificării controalelor. Fără o intervenție fermă, alte persoane vulnerabile riscă să cadă victime unor scheme similare, iar încrederea publicului în capacitatea statului de a-și proteja cetățenii va fi iremediabil subminată. Este vital ca justiția să facă lumină în acest caz și să tragă la răspundere pe toți cei implicați, inclusiv pe funcționarii care au permis aceste atrocități.
Ancheta DIICOT continuă, iar Viorel Pașca și alți membri ai rețelei așteaptă deciziile instanței. Rămâne de văzut dacă autoritățile vor iniția o evaluare completă a tuturor centrelor de îngrijire socială din țară și dacă vor fi implementate măsuri legislative și administrative pentru a preveni repetarea unor astfel de tragedii. De asemenea, este crucial să se stabilească responsabilitatea funcționarilor publici care au contribuit, prin acțiune sau inacțiune, la perpetuarea acestui sistem abuziv.
Societatea civilă și organizațiile non-guvernamentale vor monitoriza cu atenție evoluția cazului și reacția instituțiilor, pentru a se asigura că justiția este făcută și că sunt luate măsuri concrete pentru protejarea persoanelor vulnerabile.