Exploatare, neglijență și violență în așezăminte ilegale
Stenogramele din dosarul rețelei coordonate de Viorel Pașca, deținătorul azilelor ilegale din Bihor, conturează un sistem de exploatare sistematică a persoanelor vulnerabile, unde abuzurile, neglijența medicală și violența deveniseră practici curente. Anchetatorii au dezvăluit mecanismele unui model de „îngrijire” transformat într-o sursă de profit, de la interesul cinic pentru pensiile pacienților imediat după deces, până la complicități cu funcționari publici și condiții de trai inumane. Un aspect șocant, potrivit News.ro, este discuția din 25 februarie 2026, purtată imediat după decesul beneficiarului P.M., unde interesul liderului grupului, Viorel Pașca, s-a mutat instantaneu de la moartea omului la soldul cardului său.
În cadrul acestei discuții interceptate, Viorel Pașca a întrebat: „Ăsta are pensie? Ce pensie are?”, la care Ramona David a răspuns: „Dă boală.” Pașca a continuat, „Și cine ia banii lui?”, iar David a replicat: „Păi intră pă card, șefu... îl aveți acolo.” După ce Pașca a verificat suma, „câtă pensie are?”, și a aflat că este „1281” lei, a exclamat: „Oo, dacă are 1200 îi bun.” Această secvență ilustrează perfect cinismul rețelei, care prioritiza profitul chiar și în fața morții.
Pentru a încasa banii victimelor, era esențial ca acestea să aibă domiciliu în locațiile rețelei. Stenogramele indică o colaborare strânsă cu funcționari publici. La 13 martie 2026, Ramona David a discutat cu un funcționar din primăria Holod despre un beneficiar fără acte, S.G., pentru a obține rapid un act de identitate necesar solicitării decontării combustibilului de la DGASPC. Funcționarul a răspuns: „Îi mai facem luni un buletin. Mare lucru? Nu-i mare filozofie.” și a adăugat: „Poți să-i faci la adresa unde ai făcut la ăla ultimu’... Că mai sunt locuri.” Mai mult, investigatoarea sub acoperire G.A. a raportat că a fost pusă să semneze în fals cereri pentru indemnizații de handicap în numele pacientului C.G., trimise ulterior Casei de Pensii Satu Mare, conform referatului procurorilor.
Indiferența medicală extremă este un alt pilon al acuzării. La 17 august 2025, un angajat (Dănuț) l-a anunțat pe Viorel Pașca despre o femeie cu crize de epilepsie. Inițial, Pașca s-a interesat doar dacă femeia era conștientă și i-a cerut angajatului să o pună în pat, spunând: „No, las că îi trece! Bine!”. Câteva minute mai târziu, Dănuț a revenit alarmat de agravarea stării femeii, însă Pașca a refuzat intervenția medicală de urgență: „Amu pentru epilepsie, ce, să cheamă ambulanța?! Doar ... (se întrerupe). Că i-o trece!”. Chiar și în fața insistențelor angajatului, Pașca a menținut refuzul. Această atitudine este confirmată și de mărturia Manuelei Manea din mai 2026, care a descris un caz de la locația 76: „Vreau să spun că i-am desfăcut rana aia, are o rană mare și e cangrenat peste tot piciorul. Și vreau să zic că se vede acolo înăuntru că are viermi. [...] am stat vreo jumătate de ceas, și am tot scos viermi de acolo cu penseta.”
O altă sursă de venit pentru rețea provenea din ajutoarele de înmormântare. Viorel Pașca a elaborat un formular prin care persoanele vulnerabile declarau că doresc să fie înhumate de el, înscris utilizat ulterior pentru justificarea solicitării și încasării ajutoarelor de deces. O discuție interceptată la 23 februarie 2026, între Pașca și Mira Balaci, relevă nemulțumirea lui Pașca față de decizia statului român ca morții săi să fie îngropați de Direcțiile de Asistență Socială, deși își exprima acordul, motivând că astfel „scapă de cheltuială”. Totuși, el susținea că toate persoanele adăpostite la Dumbrava au dat declarații conform cărora vor să fie îngropate în acea localitate.
Violența era, de asemenea, o practică normalizată. La 2 februarie 2026, Manuela Manea a informat-o pe Delia Păcală că un beneficiar fusese bătut crunt de colegul de cameră pentru că „sforăia”. Reacția angajatelor a arătat o lipsă totală de intenție de a salva victima. Manea a declarat: „Îi în comă Victor, amu! Nu să mai trezăște! L-o lovit peste tăt.” și a adăugat: „Îi fix ăsta săracu care e plin de escare! Deci ăsta nu mai are nicio șansă, în două zile moare, îți spun!... Nu mă ating de el, că e în stare comatoasă!”. Într-o altă interceptare din 12 noiembrie 2025, Ramona David a fost auzită urlând și amenințând un beneficiar care ar fi murdărit podeaua: „Cine s-o p... și s-o c... pe jos, mă? Că te bag cu capul în c.... Ba da. Te bag cu capul în c....” și „Ideea este că te bat de-ți sună apa în cap.”
Condițiile de trai degradante au culminat cu o epidemie de diaree la locația Incești, unde peste 100 de beneficiari au fost afectați. O discuție telefonică din 27 decembrie 2025, între Manuela Manea și Delia Păcală, a relevat cauza focarului: „La Incești nu știu ce s-o întâmplat acolo! Dar la Incești efectiv oamenii mi-o spus că or mâncat lături!”. Manuela a continuat să descrie cum aproape toți beneficiarii, cu excepția a două sau trei persoane, sufereau de diaree, iar unii „erau c... în pat”. Delia Păcală a confirmat, menționând că beneficiarii nu voiau să meargă la colindători pentru că „fac pă ei toți”.
Neglijarea medicală sistemică a fost evidentă prin infiltrarea investigatoarei G.A. Aceasta a raportat la 26 februarie 2026 că o anume „Tuța”, analfabetă, administra medicamentele bătrânilor, bazându-se doar pe memoria vizuală și culoarea cutiilor. „La un număr de bătrâni de aproximativ 40 există o singură persoană care-i îngrijește, îi spală și le administrează pastilele”. Erorile erau frecvente, Manuela Manea recunoscând: „E normal să mai greșești că-s foarte mulți”, în timp ce Delia Păcală sublinia: „Nu există așa ceva, că îs pacienți care mor fără medicamentele astea”.
Un beneficiar adus din București, cazat la Incești, care suferise o amputație de picior și avea dureri mari, a declarat că „aici e pușcărie” din cauza regimului restrictiv și a lipsei medicației. La 25 noiembrie 2025, Manuela Manea i-a raportat Deliei Păcală că bărbatul, nemulțumit de lipsa telefonului, amenințase că va chema televiziunea. Manea a confirmat că, deși s-a purtat frumos cu el, „partea proastă e că nici nu are medicamente”, deși solicitase pastile de la Estera Pașca și Ramona David, care nu fuseseră procurate. Manea a subliniat că omul avea nevoie de „o pastilă de circulație și de durere”, iar Păcală a confirmat că primise doar ceva pentru durere de la Manuela, dar „de circulație nu are”.
Rețeaua, coordonată de Viorel Pașca, ar fi funcționat sub paravanul unei asociații umanitare, găzduind persoane vulnerabile în imobile neautorizate din Bihor. Victimele, adesea fără familie sau cu dizabilități psihice, erau recrutate și menținute într-o stare de dependență, iar veniturile lor (pensii, indemnizații, ajutoare sociale, donații) erau controlate de grupare. Procurorii îi acuză pe cei implicați de constituirea unui grup infracțional organizat, trafic de persoane în formă continuată și complicitate la trafic de persoane. Ulterior, acuzațiile au fost extinse pentru a include acces ilegal la un sistem informatic, operațiuni financiare frauduloase, fals intelectual și fals în înscrisuri. La percheziții, anchetatorii au ridicat sute de persoane și au găsit în seiful lui Pașca carduri bancare pe numele victimelor, alături de alte probe care, susțin procurorii, demonstrează amploarea mecanismului de exploatare. Șase persoane au fost reținute pentru 24 de ore, iar procurorii au cerut arestarea lor preventivă, însă mandatele au expirat înainte ca instanța să se pronunțe.
De ce contează
Acest caz, similar scandalului „Azilele Groazei” din București și Ilfov din 2023, subliniază vulnerabilitatea sistemului de asistență socială din România și eșecul instituțiilor de control. El scoate la iveală nu doar corupția și cinismul individual, ci și lacunele legislative și administrative care permit înființarea și funcționarea unor astfel de centre neautorizate. Faptul că funcționari publici ar fi fost complici agravează situația, erodând încrederea publicului în capacitatea statului de a proteja cetățenii cei mai slabi. Impactul social este devastator, afectând imaginea României și ridicând semne de întrebare asupra respectării drepturilor omului în instituțiile de îngrijire.
Ancheta în dosarul azilelor ilegale din Bihor continuă, iar procurorii se confruntă cu provocarea de a demonstra în instanță acuzațiile de constituire a unui grup infracțional organizat și trafic de persoane, alături de celelalte capete de acuzare. Rămâne de văzut dacă autoritățile vor reuși să desființeze definitiv rețeaua și să tragă la răspundere toți complicii, inclusiv pe cei din sistemul public. De asemenea, este crucial ca acest caz să genereze o reformă profundă a sistemului de asistență socială, implementarea unor controale mai riguroase și o mai bună coordonare între instituțiile statului pentru a preveni repetarea unor astfel de tragedii în viitor.
Comparațiile cu scandaluri anterioare din țară sugerează o problemă sistemică, nu doar cazuri izolate.