Ancheta DIICOT scoate la iveală o rețea controversată
Cazul azilelor din Bihor, administrate de Viorel Pașca, a readus în atenția publică problema gestionării persoanelor vulnerabile în România, expunând deficiențe sistemice și o „zonă gri” în legislația asistenței sociale. În ultimii 20 de ani, mii de oameni, adesea fără aparținători sau cu afecțiuni psihice grave, au ajuns în aceste centre neautorizate din toate colțurile țării, trimiși de primării, direcții de asistență socială și spitale. Potrivit procurorilor DIICOT, între 2019 și 2026, 2256 de persoane au fost aduse în aceste azile, dintre care 401 au decedat și au fost îngropate într-un cimitir improvizat, un prejudiciu estimat la peste 13 milioane de lei.
Scandalul a escaladat în iulie 2025, când șapte pacienți cu afecțiuni psihice, trimiși de la Spitalul din Drobeta Turnu Severin la Asociația Dumbrava din Bihor, au fost „returnați expeditorului” și lăsați ore în șir în fața DGASPC Mehedinți. Managerul Spitalului din Drobeta Turnu Severin, Elena Bololoi, a declarat pentru G4Media că secția de psihiatrie a spitalului era în reabilitare, iar DGASPC Mehedinți a invocat o directivă europeană de descentralizare din 2017, refuzând să preia pacienții. În disperare de cauză, Bololoi a apelat la Asociația Dumbrava, descoperită prin intermediul rețelelor sociale, unde a observat că multe primării trimiteau oameni. Viorel Pașca a susținut, într-o postare pe Facebook, că a preluat pacienții la rugămintea spitalului, dar i-a returnat din cauza lipsei dosarelor medicale complete din partea DGASPC Mehedinți, care ar fi refuzat refacerea acestora. El a descris transportul celor șapte pacienți înapoi la Drobeta Turnu Severin cu mașina personală, o călătorie dificilă marcată de episoade de incontinență ale pacienților și refuzul inițial al DGASPC Mehedinți de a-i prelua, forțând intervenția 112 și jandarmilor, evenimente confirmate parțial de managerul spitalului din Mehedinți, care a precizat că pacienții au fost preluați ulterior de DGASPC.
Viorel Pașca, prin asociațiile sale „Pescar de Oameni” și „Dumbrava Dumnezeu Poartă de Grijă”, a fost extrem de activ pe rețelele sociale, postând constant despre cazurile pe care le prelua. El a susținut că, în 20 de ani, peste 1.000 de pacienți au fost trimiși la Dumbrava de la Spitalul Județean Oradea și UPU, afirmând că medicii continuau să trimită pacienți „pe ascuns” după ce spitalul ar fi interzis oficial acest lucru din cauza lipsei acreditării. Managerul Spitalului Județean Bihor, Gheorghe Carp, a negat vehement aceste acuzații, declarând pentru G4Media: „Noi nu am trimis niciodată, cu aprobarea mea nu s-a trimis niciodată. Ei cereau, deci nu noi trimiteam, ci ei cereau să fie trimiși acolo.” Carp a adăugat că spitalul nu avea contract cu asociația lui Pașca. La rândul său, Hadrian Borcea, șeful UPU Oradea, a acuzat că Pașca abandona clienții fără bani în gară, unde erau găsiți de Poliția Locală și duși la UPU, sau îi aducea direct la UPU sub pretextul unor urgențe, fără acte de flotant.
După incidentul de la Mehedinți, în iulie 2025, ministrul Muncii de la acea vreme, Florin Manole, și ministrul Sănătății, Alexandru Rogobete, au promis cercetări. Cu toate acestea, la doar cinci zile de la anunț, un raport de constatare, citat de ebihoreanul.ro, a concluzionat că „totul era în regulă” la azilele lui Pașca, menționând că persoanele aveau o stare de igienă corespunzătoare, paturi proprii și îmbrăcăminte adecvată. Raportul, realizat de reprezentanți ai Prefecturii Bihor, Poliției Bihor, DSVSA Bihor, DSP Bihor și AJPIS Bihor, nu a propus sancțiuni, ci doar „îndrumare și consiliere” pentru Pașca. Singurele sancțiuni au venit de la Ministerul Sănătății, care a amendat spitalul din Mehedinți cu 30.000 lei, iar managerul și directorul medical cu câte 10.000 lei, constatând „nereguli grave” privind transferul pacienților și nerespectarea „demnității umane”.
Georgiana Pascu, cofondatoare a Pledoariei pentru Demnitate – Centrul pentru Monitorizare și Justiție Socială, a subliniat pentru G4Media că este datoria statului să apere și să protejeze persoanele vulnerabile, citând condamnarea României la CEDO în cazul Câmpeanu și obligațiile din legislația asistenței sociale. Ea a criticat scuza că „statul nu i-a vrut” pe acești oameni, argumentând că acest lucru nu justifică oferirea de servicii ilegale și sugerând că Pașca a fost „protejat” de-a lungul timpului. Un an mai târziu, în iunie 2026, DIICOT a declanșat o acțiune de amploare, efectuând zeci de percheziții în Bihor, acuzând un grup infracțional organizat și trafic de persoane. Ministrul interimar al Muncii, Dragoș Pîslaru, a declarat că prioritatea este „bunăstarea oamenilor vulnerabili” și a anunțat transferul acestora către centre autorizate, recunoscând că situația a persistat ani la rând într-o „zonă gri” și că „s-ar fi putut face mai mult pe zona publică”. El a subliniat necesitatea închiderii breșelor legislative și a aplicării unor standarde ferme.
Avocatul lui Viorel Pașca, Răzvan Doseanu, a anunțat că va asigura apărarea clientului său și a familiei, solicitând pe Facebook mărturii în favoarea acestora. Doseanu a susținut că mediatizarea intensă afectează prezumția de nevinovăție și că Pașca a ajutat numeroase persoane sărmane, aduse la poarta sa „inclusiv de autorități”. Ministerul Sănătății a informat, miercuri, că 411 persoane asistate au fost evaluate medical și logistic, fiind relocare în unități medicale sau de asistență socială din țară. Comentariile publice, precum cele citate de G4Media, au variat de la critici privind siguranța în azile (exemplul paharelor de sticlă) la aprecieri pentru curățenia și decența observate, comparativ cu condițiile din spitalele de stat. Unii au evocat dificultățile sistemului de asistență socială, costurile ridicate ale centrelor private autorizate și lacunele legislative care permit funcționarea unor astfel de structuri informale, unde un angajat de specialitate la 1.20 beneficiari, conform legislației, ar genera costuri astronomice, forțând privații să „fenteze legea”.
De ce contează
Acest caz evidențiază criza profundă a sistemului de asistență socială din România, incapabil să gestioneze un număr mare de persoane vulnerabile, în special vârstnici cu afecțiuni neuropsihice. Lipsa locurilor în centrele de stat, costurile exorbitante ale celor private și cadrul legislativ restrictiv au creat un teren fertil pentru apariția unor soluții informale, dar potențial periculoase. Faptul că autoritățile au tolerat ani la rând o astfel de rețea, ba chiar au direcționat pacienți către ea, subliniază o complicitate sistemică sau o incapacitate administrativă. Rezolvarea acestei situații necesită nu doar sancționarea ilegalităților, ci și o reformă legislativă urgentă și investiții masive în infrastructura de asistență socială, pentru a asigura demnitatea și siguranța celor mai vulnerabili cetățeni ai României.
Pe termen scurt, prioritatea este relocarea în siguranță a celor 411 persoane identificate în azilele lui Pașca, asigurându-le îngrijiri medicale și sociale adecvate în centre autorizate. Ancheta DIICOT va stabili responsabilitățile penale, inclusiv posibile acuzații de trafic de persoane și constituire de grup infracțional organizat. Pe termen mediu și lung, este esențială o revizuire completă a legislației în domeniul asistenței sociale, pentru a elimina „breșele” care au permis persistența unor astfel de situații. De asemenea, este necesară o creștere a capacității centrelor de stat și o reglementare mai clară și mai flexibilă a serviciilor private, care să încurajeze respectarea standardelor fără a le face inaccesibile.
Rămâne de văzut dacă autoritățile vor reuși să implementeze reformele necesare pentru a preveni repetarea unor astfel de tragedii și pentru a asigura o protecție reală pentru toți cetățenii vulnerabili ai României.