Miniștrii Pîslaru și Rogobete explică contextul intervenției
Perchezițiile efectuate recent de DIICOT la azilele de bătrâni din Bihor au declanșat o serie de reacții și măsuri urgente din partea autorităților, punând în lumină vulnerabilitățile sistemului de asistență socială din România. Dragoș Pîslaru, ministrul Muncii, a transmis, marți, 30 iunie 2026, într-o postare pe Facebook, că prioritatea sa și a ministerului este bunăstarea oamenilor vulnerabili, anunțând demararea transferului persoanelor afectate către centre autorizate. „Prioritatea mea și a Ministerului Muncii este bunăstarea oamenilor vulnerabili. Am început de urgență transferul persoanelor vulnerabile către centre autorizate”, a declarat Pîslaru, subliniind importanța supravegherii medicale și asistenței permanente pentru toate persoanele identificate.
Această intervenție vine în contextul unei anchete DIICOT care a vizat condițiile improprii de îngrijire din aceste centre. Ministrul Pîslaru a refuzat să comenteze decizia DIICOT, afirmând că vinovăția va fi stabilită în instanță, nu pe rețelele sociale. Cu toate acestea, el a accentuat că nicio persoană fizică nu poate prelua în îngrijire sute de bătrâni vulnerabili, chiar și cu bune intenții, fără a respecta cadrul legal. „Nimeni nu poate lua pe persoană fizică în îngrijire sute de bătrâni vulnerabili”, a precizat Pîslaru, adăugând că Ministerul Muncii a semnalat de mult timp necesitatea ca activitatea de îngrijire să se desfășoare exclusiv în condiții legale, cu acreditare și servicii sociale licențiate.
Interesant este că Pîslaru a amintit că, în 2016, în timpul primului său mandat la Ministerul Muncii, a cerut sprijinirea persoanei aflate acum în centrul anchetei pentru a intra în legalitate, nu sancționarea acesteia. Soluția propusă era licențierea activității, dar acest lucru a fost „refuzat cu obstinație” pe motiv că activitatea era desfășurată ca persoană fizică. Această situație a creat o „zonă gri” legislativă, unde activitatea a continuat fără instrumente legale clare de sancționare sau oprire. Pîslaru a recunoscut că „într-o măsură a fost totul băgat sub preș și lucrurile au mers înainte. Cu ridicat din umeri.”
Fostul ministru al Sănătății, Rogobete, a reacționat și el la perchezițiile DIICOT, exprimându-și surprinderea față de „multă supărare” în jurul acestor descinderi. El s-a întrebat de ce există o asemenea reacție, atâta timp cât instituțiile își fac treaba. Rogobete a sugerat că, dacă descinderile ar fi avut loc într-un alt județ, reacțiile publice ar fi fost diferite, probabil mai critice la adresa autorităților locale. Acesta a subliniat un dublu standard în spațiul public, unde cei care cereau intervenția fermă a statului sunt acum revoltați, vorbind despre o „grupare virtuală care susține necondiționat un singur om”.
Rogobete a explicat că, în iulie anul trecut, în timpul mandatului său de ministru al Sănătății, a dispus controale ale Inspecției Sanitare de Stat după un incident la un spital din sudul țării. Aceste controale au relevat legături cu pacienți transferați către centre din județul Bihor, administrate de aceeași persoană aflată acum în atenția anchetatorilor. Deoarece ministerul nu poate ancheta persoane fizice sau activități fără legătură directă cu serviciile medicale, a fost organizat un control comun cu Ministerul Muncii. Rapoartele Corpului de Control și ale Inspecției Sanitare de Stat au fost ulterior transmise către Parchetul General și DIICOT, punând bazele actualei anchete, care și-a urmat cursul la aproape un an de la acele verificări.
Atât Pîslaru, cât și Rogobete, subliniază necesitatea ducerii la capăt a anchetei DIICOT și a tragerii la răspundere a celor vinovați, indiferent de identitatea lor. Pîslaru consideră că, dincolo de anchetă, există o „datorie instituțională: să închidem breșele legislative care au permis ca o astfel de situație să persiste ani de zile într-o zonă gri”. Această poziție este susținută de Rogobete, care a amintit și criticile primite de Președintele României la numirea conducerii parchetelor și a DIICOT, afirmând că faptele de acum arată că instituțiile funcționează corect. Ambele surse converg spre ideea că situația din Bihor este o dovadă a necesității unor investiții serioase în centre de paliație și în servicii pentru persoanele vârstnice și vulnerabile, deoarece nevoile actuale depășesc cu mult capacitatea reală a sistemului de sănătate și de asistență socială.
Un aspect esențial al acestei situații este lipsa de reglementare clară și eficientă a activităților de îngrijire desfășurate de persoane fizice sau entități neacreditate. Potrivit datelor Eurostat din 2023, România alocă un procent semnificativ mai mic din PIB pentru servicii sociale și de sănătate comparativ cu media Uniunii Europene (aproximativ 3% față de 7% în UE), ceea ce contribuie la apariția unor inițiative private, adesea necontrolate. În 2024, un raport al Curții de Conturi a României a evidențiat deficiențe majore în supravegherea și licențierea centrelor de îngrijire, semnalând riscuri semnificative pentru beneficiari. Această situație nu este singulară pentru Bihor; în 2025, o situație similară a apărut cu șapte persoane vulnerabile în Mehedinți, ducând la sesizări inițiale către DIICOT de către Ministerul Sănătății și ulterior către Parchetul de pe lângă Judecătoria Oradea de către Corpul de control al Ministerului Muncii. Aceste cazuri repetate subliniază o problemă sistemică, nu doar cazuri izolate.
De ce contează
Aceste evenimente sunt cruciale pentru că scot la iveală deficiențele profunde ale sistemului de asistență socială din România și impactul direct asupra vieții celor mai vulnerabili cetățeni. Ele demonstrează că lipsa de reglementare și supraveghere poate duce la abuzuri și condiții inumane, chiar și în prezența unor „bune intenții”. Situația din Bihor și Mehedinți subliniază urgența reformării legislației și alocării de resurse adecvate pentru a asigura servicii decente și sigure pentru vârstnici și persoanele cu dizabilități. Fără o intervenție legislativă fermă, astfel de „zone gri” vor continua să existe, punând în pericol bunăstarea multor oameni.
În concluzie, ancheta DIICOT din Bihor este un semnal de alarmă pentru întregul sistem de asistență socială din România. Deși miniștrii Pîslaru și Rogobete au reiterat angajamentul autorităților de a clarifica situația și de a trage la răspundere pe cei vinovați, provocarea majoră rămâne modificarea legislației pentru a preveni apariția unor situații similare. Rămâne de văzut cum va evolua ancheta judiciară și, mai important, ce măsuri legislative concrete vor fi adoptate pentru a închide „breșele” care permit funcționarea centrelor de îngrijire în afara oricărui control.
Este imperativ ca statul să își asume responsabilitatea deplină în protejarea cetățenilor vulnerabili și să ofere soluții sustenabile pentru o problemă care afectează mii de familii din România.