Ministerul Muncii depune recurs procedural, sindicatele se divizează
Curtea de Apel București a admis, marți, 21 iulie 2026, o cerere a Federației Sanitas și a dispus suspendarea „procedurii proiectului legii salarizării personalului plătit din fondurile publice, publicat pe site-ul pârâtului în de 17.07.2026, la rubrica Comunicate de presă”, conform minutei de ședință. Decizia, care poate fi atacată cu recurs, a generat reacții divergente din partea Ministerului Muncii și a sindicatelor, punând sub semnul întrebării viitorul reformei salarizării în sectorul public, un jalon esențial al Planului Național de Redresare și Reziliență (PNRR).
Ministrul interimar al Muncii, Familiei, Tineretului și Solidarității Sociale, Dragoș Pîslaru, a declarat miercuri, la finalul discuțiilor cu sindicatele, că ministerul nu contestă pe fond decizia Curții de Apel București, dar va depune recurs pe motive procedurale. „Din cauza faptului că nu am fost înștiințați, deci nu am fost citați ieri (marți, 21 iulie 2026 – n. r.) pe procedură vom depune recurs ca Minister al Muncii”, a explicat Pîslaru, citat de Agerpres. El a subliniat că ministerul respectă decizia instanței, dar consideră că o imixtiune în drepturile ministerului de a-și urmări obiectivele de politică publică reprezintă o frână la adresa Executivului. Ministrul a adăugat că orice proces legislativ formal legat de salarizare nu este în concordanță cu atribuțiile constituționale ale Guvernului demis și că ministerul a acționat doar ca secretariat tehnic la solicitarea Administrației Prezidențiale pentru îndeplinirea jalonului 420 din PNRR.
Pe de altă parte, Federația Sanitas, care a inițiat acțiunea în instanță, susține că sentința Curții de Apel București blochează de facto parcursul parlamentar al legii. Vicepreședintele Sanitas, Răzvan Rae, a explicat pentru Ziare.com că federația a refuzat să participe la negocierile propuse de ministrul Pîslaru, invocând faptul că „Ministerul Muncii face parte dintr-un Guvern demis care nu poate adopta politici noi sau proiecte de lege, și nici nu le poate negocia cu partenerii sociali”. Sanitas, cu peste 120.000 de membri, și-a exprimat disponibilitatea pentru dialog social direct cu Parlamentul, un guvern cu puteri depline fiind considerat singurul legitim în redactarea unor proiecte de lege.
În contrast cu poziția Sanitas, Federația „Solidaritatea Sanitară” din România (FSSR), cu aproximativ 25.000 de membri, a participat la negocierile cu Ministerul Muncii. Răzvan Rae a criticat această abordare, menționând că nu vede cum ar putea exista unitate între sindicate, mai ales că FSSR nu a opus o rezistență reală Guvernului și a cerut colegilor să nu intre în grevă. El a considerat propunerile Solidarității Sanitare ca fiind „exagerate și nerealiste” în contextul alocării bugetare de doar 2,1 miliarde de lei, în timp ce propunerile FSSR ar presupune peste 10 miliarde de lei.
Decizia Curții de Apel București a fost primită cu scepticism de ministrul Pîslaru, care a declarat pentru G4Media că „nu se întâmplă nimic. Nu era oricum o procedură de inițiere clasică de proiect legislativ”. Pe Facebook, Pîslaru a criticat „un nou record de viteză al sistemului judiciar, care pare că funcționează la foc automat atunci când este vorba de decizii împotriva Guvernului actual și a mandatului de președinte PNL al lui Ilie Bolojan”. El a subliniat că ministerul nu a inițiat un proiect de lege, ci a elaborat un document de lucru pentru o posibilă inițiativă parlamentară, conform Constituției, dată fiind situația unui guvern demis care nu are drept de inițiativă legislativă.
Un aspect controversat, semnalat de G4Media, este legătura judecătoarei Ana-Corina Tudor, care a pronunțat decizia, cu Tudorel Toader, care i-a fost naș, și cu soțul său, Marius Tudor, angajat al CSM. Aceste detalii, citate de surse judiciare, ridică semne de întrebare privind imparțialitatea deciziei. Legea salarizării bugetarilor îi privește și pe magistrați, care și-au exprimat nemulțumirea față de anumite prevederi, ceea ce ar putea explica interesul crescut al sistemului judiciar în acest dosar.
Contextul politic este crucial: guvernul Bolojan nu are drept de inițiativă legislativă după ce a fost demis printr-o moțiune de cenzură, iar premierul a anunțat că proiectele din PNRR vor fi depuse de parlamentari individual. Ministerul Muncii a fost solicitat de Administrația Prezidențială „într-un exercițiu de mediere pentru îndeplinirea jalonului 420 pe salarizare”, acordând secretariat tehnic partidelor politice pentru a facilita o inițiativă parlamentară. Acest lucru este considerat de minister ca fiind legitim și conform atribuțiilor sale.
Cele cinci confederații sindicale reprezentative la nivel național – „Cartel ALFA”, „Frăția”, Confederația Sindicatelor Democratice din România, „Meridian” și Blocul Național Sindical – au anunțat joi retragerea din orice consultare privind actualul proiect de lege. Ele consideră că inițiativa legislativă „nu mai poate constitui fundamentul unei reforme credibile” din cauza timpului extrem de scurt rămas pentru dezbatere și adoptare. Sindicatele solicită partidelor politice parlamentare oprirea oricărui demers și propun reluarea procesului de elaborare după instalarea unui nou Guvern cu puteri constituționale depline, într-un mecanism instituționalizat de dialog social, cu un termen de maximum șase luni. Acest proiect, considerat „prost conceput”, generează deja „convulsii sociale grave, scandaluri publice, proteste”.
**De ce contează**
Această decizie a Curții de Apel București și reacțiile ulterioare sunt cruciale pentru România din mai multe motive. În primul rând, ele amenință implementarea reformei salarizării, un jalon esențial din PNRR. România riscă să piardă 770 de milioane de euro din PNRR dacă legea nu este adoptată până la 31 august 2026. În al doilea rând, conflictul dintre sindicate și Guvern, precum și divizarea în interiorul mișcării sindicale, subminează coeziunea socială și capacitatea de dialog. În al treilea rând, intervenția instanței într-un proces considerat de unii ca fiind pur administrativ sau de comunicare ridică semne de întrebare asupra limitelor puterilor judiciare și executive, cu implicații potențiale pentru stabilitatea guvernamentală și pentru procesul legislativ în general.
În ciuda recursului anunțat de Ministerul Muncii, perspectivele pentru adoptarea Legii salarizării în forma actuală sunt incerte. Retragerea celor cinci mari confederații sindicale din dialogul social și solicitarea lor de reluare a procesului cu un guvern cu puteri depline indică o opoziție puternică. Termenul limită de 31 august 2026 pentru jalonul PNRR adaugă presiune. Este probabil ca dezbaterile să continue la nivel parlamentar, unde inițiativa legislativă ar trebui să fie asumată de deputați și senatori. Întrebarea rămâne dacă partidele politice vor reuși să ajungă la un consens și să elaboreze o formă a legii care să fie acceptată de sindicate și care să respecte termenii PNRR, evitând pierderea fondurilor europene și escaladarea tensiunilor sociale.
Solicitarea sindicatelor pentru un proces de elaborare de maximum șase luni, cu un nou guvern, sugerează o amânare semnificativă, ceea ce ar putea pune în pericol nu doar jalonul salarizării, ci și alte reforme asumate prin PNRR.