Nemulțumiri majore privind grilele și fondurile alocate
Principalele federații sindicale din educație, printre care Federația Sindicatelor Libere din Învățământ (FSLI), Federația Sindicatelor din Educație Spiru Haret și Federația Națională Sindicală Alma Mater, au anunțat joi, 23 iulie 2026, că refuză să participe la consultările programate cu Ministerul Muncii pe marginea proiectului noii Legi a salarizării, considerându-le un „simplu exercițiu de imagine” și „negocieri false”. Decizia vine în contextul unor nemulțumiri profunde legate de grilele de salarizare propuse și de constrângerile bugetare. Anton Hadăr, liderul sindicatului Alma Mater, a declarat pentru Digi24 că proiectul actual este „drastic, groaznic și inacceptabil”.
Refuzul sindicaliștilor din educație de a se prezenta la discuții, programate pentru ora 14:00, urmează unei decizii similare luate miercuri de Sanitas, cel mai mare sindicat din sănătate, care a boicotat la rândul său consultările pe același proiect de lege. Această blocare a dialogului social subliniază tensiunile crescânde între guvern și reprezentanții angajaților din sectoarele publice cheie, pe fondul presiunii de a adopta legi finanțate prin fonduri europene până săptămâna viitoare. Potrivit informațiilor Digi24, discuții tehnice pe marginea proiectului ar urma să aibă loc la Cotroceni în cursul zilei de joi.
Principala sursă de controversă o reprezintă grilele de salarizare din proiectul aflat în dezbatere publică. Anton Hadăr a exemplificat situații considerate absurde, precum cea în care un lector universitar cu 3-5 ani vechime ar urma să aibă un salariu mai mic decât un asistent universitar. Mai mult, un asistent universitar care promovează nu ar beneficia de nicio majorare salarială, o situație descrisă de Hadăr ca descurajantă și lipsită de logică. „Vorbim despre un coeficient 2,11 la un conferențiar universitar 3-6 ani vechime, care va lua în mână 5.060 lei. Nu putem accepta așa ceva”, a subliniat liderul sindical, adăugând că speranța este ca „lumea politică să înțeleagă faptul că educația are nevoie de sprijin”.
O altă problemă majoră semnalată este legată de fondul de maximum 4% alocat pentru premiile de performanță ale profesorilor. Sindicatele susțin că Ministerul Educației nu va primi bani suplimentari pentru acest fond, ceea ce ar anula în practică intenția de a recompensa performanța. Hadăr a contestat și afirmațiile privind alocarea a 3 miliarde de lei pentru educație, declarând că, în urma calculelor sindicatelor, această sumă nu se materializează în creșteri salariale, ci, dimpotrivă, în „scăderi de sute de lei în toate funcțiile, de la lector în sus, la conferențiar și puțin și la profesor”. Singura categorie cât de cât mulțumită ar fi profesorii universitari, care sunt însă „foarte puțini”.
Federațiile sindicale au transmis printr-un comunicat de presă, citat de Agerpres, că nu vor „gira cu prezența noastră un simplu exercițiu de imagine” și că „nu putem valida soluții conjuncturale sau ajustări minimale care nu răspund în mod real problemelor semnalate”. Acestea acuză Guvernul și ministrul Muncii că le-au transmis „sec și cinic că «mai mult de atât nu se poate»”, făcând participarea la întâlnire „complet inutilă”.
Sindicaliștii consideră că proiectul actual încalcă flagrant actele normative adoptate de Executiv în 2023, la finalul grevei generale din educație, care prevedeau ca salariul debutantului să pornească de la salariul mediu brut pe economie. Această încălcare este văzută nu doar ca o abatere de la lege, ci ca o „abandonare directă a întregului sistem educațional”, demonstrând că educația nu este o prioritate pentru actualul Executiv. Ei au făcut apel la parlamentari să refuze inițierea acestui „pseudo-proiect” sau să promoveze o lege „sănătoasă”, similară cu proiectul elaborat în 2024 la Ministerul Muncii, împreună cu reprezentanții Băncii Mondiale.
Comparativ cu proiectul inițial, discutat cu fosta ministră a Muncii, Simona Bucura Oprescu, în 2023 și la începutul lui 2024, care a fost considerat „destul de bun”, versiunea actuală a suferit modificări substanțiale. Anton Hadăr crede că aceste modificări au fost operate, „probabil domnul Manole (fost ministru al Muncii, n.r.), dar mai abitir de către domnul Dragoș Pîslaru”, care ar fi impus constrângeri bugetare sub sintagma „noi atât avem, ca anvelopă”. Această abordare contrastează cu principiile adoptate în alte state membre ale Uniunii Europene, unde investițiile în educație și salarizarea adecvată a cadrelor didactice sunt considerate esențiale pentru dezvoltarea pe termen lung și pentru competitivitatea forței de muncă. De exemplu, țări precum Finlanda sau Estonia, recunoscute pentru sistemele lor de educație performante, aplică grile de salarizare care reflectă importanța și complexitatea muncii didactice, asigurând o remunerație superioară mediei naționale pentru debutanți și o progresie salarială clară.
Nemulțumirile sindicaliștilor nu se limitează doar la salariile de bază, ci și la tăierea sporului de doctorat, pe care Hadăr o consideră „abuzivă”. El a regretat că la o discuție anterioară nu a acceptat o propunere cu coeficienți mai mari, care ulterior au fost reduși. Situația actuală reflectă o lipsă de coerență în politica salarială și o subestimare a importanței dialogului social, elemente esențiale pentru stabilitatea și predictibilitatea sistemului de învățământ, care în România se confruntă de ani buni cu o criză a personalului calificat și o lipsă de atractivitate a carierei didactice. În 2023, datele Eurostat arătau că România se afla printre ultimele locuri din UE în ceea ce privește cheltuielile publice pentru educație raportate la PIB, o realitate ce pare să se perpetueze prin actualul proiect de lege.
De ce contează
Blocajul în negocierile pe Legea Salarizării Unice are implicații profunde pentru sistemul de educație și pentru stabilitatea socială. Refuzul sindicatelor de a participa la discuții semnalează o criză de încredere între guvern și partenerii sociali, care ar putea degenera în noi proteste. Un sistem de salarizare inechitabil și demotivant va accentua exodul cadrelor didactice tinere, va diminua atractivitatea profesiei și va afecta calitatea educației. Fără o remunerație competitivă și o recunoaștere adecvată, România riscă să-și compromită viitorul educațional și, implicit, dezvoltarea economică pe termen lung.
Concluzie
Situația actuală indică o impas major în procesul de adoptare a noii Legi a salarizării, cu riscul ca proiectul să fie adoptat fără un consens real cu reprezentanții angajaților din educație și sănătate. Presiunea timpului, dată de necesitatea adoptării legilor finanțate prin PNRR, ar putea determina Guvernul să forțeze adoptarea proiectului în Parlament, ignorând obiecțiile sindicatelor. Acest lucru ar putea duce la escaladarea tensiunilor și la noi acțiuni de protest, similar grevei generale din 2023, care a paralizat sistemul de învățământ.
Rămâne de văzut dacă discuțiile tehnice de la Cotroceni vor aduce clarificări sau modificări substanțiale care să deblocheze dialogul și să asigure o lege a salarizării echitabilă și sustenabilă, care să respecte angajamentele anterioare și să recunoască importanța vitală a educației și sănătății în societate.