Diplomatul german Hubert Knirsch, criticat pentru comentarii lingvistice
Declarațiile ambasadorului Germaniei la Chișinău, Hubert Knirsch, privind identitatea lingvistică și religioasă a Republicii Moldova, au provocat o undă de șoc în spațiul public românesc și moldovenesc, generând reacții vehemente din partea politicienilor și a societății civile. Un deputat român a cerut intervenția Ministerului Afacerilor Externe (MAE) de la București, în timp ce diplomatul german a încercat să își clarifice poziția printr-un mesaj video în limba română.
Controversa a izbucnit după ce, într-o emisiune difuzată pe 9 iulie, ambasadorul Knirsch a pus sub semnul întrebării afirmația jurnalistului Vitalie Călugăreanu, de la Jurnal TV, potrivit căreia România și Republica Moldova împărtășesc aceeași limbă, aceeași cultură și aceeași religie. „Eu aș pune sub semnul întrebării ceea ce ați spus despre Republica Moldova, că avem aceeași limbă, avem aceeași religie ca și România. Dacă vorbim despre valorile europene, despre valorile individuale, atunci sunt oameni care gândesc la fel că avem aceeași limbă, dar alții poate gândesc altfel, că avem două limbi sau religii diferite”, a declarat Hubert Knirsch. Aceste afirmații, traduse live în timpul emisiunii, au fost ulterior transcrise de jurnalistul Răzvan Gheorghe și au generat un val de critici.
Alexandrin Moiseev, deputat în Parlamentul României, a reacționat dur, solicitând Ministerului Afacerilor Externe al României să ceară explicații oficiale ambasadorului german și să reafirme poziția statului român. Potrivit deputatului Moiseev, a susține că românii dintre Prut și Nistru ar constitui un alt popor, ar vorbi o altă limbă și ar avea o altă religie reia teze utilizate în perioada sovietică. „A susține că românii dintre Prut și Nistru ar constitui un alt popor, că vorbesc o altă limbă și că ar avea o altă religie înseamnă promovarea unor teze care au fost folosite în perioada stalinistă pentru a justifica deznaționalizarea românilor din Basarabia”, a precizat Moiseev, subliniind că istoria nu poate fi rescrisă prin declarații diplomatice.
Deputatul a adăugat că identitatea națională trebuie asumată liber de fiecare persoană, dar că nimeni nu poate nega identitatea românilor din Republica Moldova. El a reiterat că limba oficială a Republicii Moldova este limba română, un fapt consacrat prin deciziile autorităților constituționale și prin legislația în vigoare. „Adevărul istoric și identitatea românească a Republicii Moldova nu pot fi negate și nu pot deveni obiectul unor experimente ideologice comandate de Kremlin”, a transmis Moiseev, cerând MAE român să reafirme fără echivoc faptul că limba română, identitatea românească și adevărul istoric nu sunt negociabile.
În urma reacțiilor vehemente, ambasadorul Hubert Knirsch a transmis, printr-un mesaj video în limba română, că a fost surprins de amploarea criticilor și că ar fi trebuit să se exprime cu mai multă claritate și precizie. El a promis să poarte discuții în zilele următoare pentru a înțelege mai bine îngrijorările provocate. „Am vorbit cu respect deplin faţă de ţara gazdă, Republica Moldova, şi faţă de toţi cetăţenii săi şi sper că acest lucru va fi înţeles ca atare”, a dat asigurări diplomatul german, într-o înregistrare video trimisă presei din Republica Moldova (Newsmaker.md).
Pe lângă reacția politică din România, Ministerul Afacerilor Externe de la Chișinău a transmis în weekend că ia în calcul solicitarea unor clarificări, fără a exclude posibilitatea unei erori de traducere sau de interpretare. Cu toate acestea, la data de luni, 13 iulie 2026, nu a existat o reacție oficială publică din partea Președinției Republicii Moldova, condusă de Maia Sandu, sau a Ministerului de Externe moldovean, care să condamne direct declarațiile ambasadorului german. Această absență a unei poziții ferme din partea autorităților moldovenești a fost remarcată și criticată în spațiul public, inclusiv în unele comentarii care se îndoiau de o reacție oficială a Chișinăului.
Contextul acestor declarații este unul sensibil, având în vedere istoria Republicii Moldova și eforturile recente ale Chișinăului de a-și consolida parcursul european și relațiile cu România. Recunoașterea limbii române ca limbă oficială a Republicii Moldova a fost un proces îndelungat și adesea contestat, marcat de decizii constituționale succesive. De exemplu, în 2013, Curtea Constituțională a Republicii Moldova a decis că Declarația de Independență, care stipulează limba română ca limbă de stat, prevalează asupra Constituției din 1994, unde era menționată „limba moldovenească”. Această decizie a fost reconfirmată prin modificări legislative ulterioare, inclusiv în 2023, când a fost adoptată o lege care stabilește explicit că limba de stat a Republicii Moldova este limba română. Aceste clarificări legislative reflectă o realitate lingvistică și identitară larg acceptată de majoritatea populației și de instituțiile internaționale, dar contestată de forțele pro-ruse.
Declarațiile ambasadorului Knirsch riscă să submineze eforturile de consolidare a identității românești în Republica Moldova și să ofere muniție narativelor propagandistice ale Kremlinului, care promovează ideea unei limbi și identități moldovenești distincte, pentru a justifica influența rusă în regiune. Într-o perioadă în care Republica Moldova se confruntă cu multiple provocări geopolitice, inclusiv războiul din Ucraina și presiunile din partea Rusiei, astfel de declarații diplomatice pot fi interpretate ca o lipsă de înțelegere a sensibilităților istorice și culturale ale regiunii.
De ce contează
Aceste declarații au o importanță semnificativă din mai multe motive. În primul rând, ele pot submina eforturile Republicii Moldova de a-și consolida identitatea națională și de a se apropia de Uniunea Europeană, prin intermediul României. În al doilea rând, ele pot fi exploatate de forțele politice pro-ruse din Republica Moldova și de propaganda Kremlinului pentru a alimenta disensiunile interne și a contesta legitimitatea legăturilor culturale și istorice cu România. În al treilea rând, lipsa unei reacții ferme din partea autorităților moldovenești ar putea fi interpretată ca o slăbiciune în apărarea suveranității identitare a statului, încurajând astfel alte derapaje diplomatice.
Situația rămâne tensionată, iar promisiunea ambasadorului Knirsch de a purta discuții pentru a înțelege mai bine îngrijorările stârnite indică o recunoaștere a impactului negativ al afirmațiilor sale. Rămâne de văzut dacă Ministerul Afacerilor Externe al României va interveni oficial, așa cum a solicitat deputatul Moiseev, și dacă autoritățile de la Chișinău vor adopta o poziție mai fermă.
Evoluțiile ulterioare vor depinde de capacitatea diplomației de a gestiona această criză și de a reafirma adevărul istoric și identitatea românească a Republicii Moldova, într-un context regional extrem de fragil.