Noi detalii și reacții în dosarul azilelor din Bihor
Procurorii Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism (DIICOT) au instituit sechestru asigurător asupra bunurilor și banilor Asociației din Dumbrava, precum și asupra averii familiei lui Viorel Pașca, proprietarul azilelor din Bihor. Măsura vine în contextul dosarului de trafic de persoane, în care 128 de pacienți au fost identificați ca victime, iar suma totală estimată pentru daune morale se ridică la 6,4 milioane de euro, respectiv 50.000 de euro pentru fiecare victimă, potrivit Observator.
Viorel Pașca, recent eliberat sub control judiciar, a confirmat informația despre sechestru și a îndemnat public susținătorii să nu mai facă donații pentru azile. El a susținut că sumele mari de bani găsite la percheziții erau destinate plăților salariilor angajaților și că televiziunile, care l-au prezentat anterior ca pe un erou, acum selectează informațiile pentru a-l incrimina. Această declarație a fost făcută de Pașca în fața jurnaliștilor, în încercarea de a-și explica situația.
În replică la acuzațiile de trafic de persoane, Pașca a declarat că, dacă el este vinovat, atunci și cei care au trimis bolnavi la Dumbrava, inclusiv spitale și poliția, ar trebui considerați complici și arestați, la fel ca și donatorii. Această perspectivă ridică întrebări serioase despre responsabilitatea instituțiilor statului și a persoanelor fizice implicate în plasarea persoanelor vulnerabile în centrele sale.
Referitor la crucile cu inscripția „necunoscut” din cimitirul satului, Pașca a explicat că aceste cazuri apar atunci când instituțiile statului nu reușesc să identifice persoanele decedate. El a menționat un exemplu în care, după opt ani, identitatea unei persoane nu a putut fi stabilită. De asemenea, a relatat despre un caz în care a primit un pacient în stare vegetativă din Oradea, pentru care a obținut documentele necesare de la poliție și primărie, asigurând o înmormântare legală, chiar și în lipsa unor acte complete inițiale.
Contestând acuzațiile privind încasarea ajutoarelor de înmormântare, Pașca a precizat că aceste ajutoare erau acordate doar persoanelor care aveau venituri și pensie. Din cei 400 de bolnavi, doar aproximativ 100 aveau venituri, iar el susține că a solicitat ajutor de înmormântare doar pentru un număr foarte mic de cazuri, niciodată de la primărie în decurs de 20 de ani. El a subliniat că banii găsiți în locuința sa erau destinați salariilor și cheltuielilor curente, iar suma totală de 13 milioane de euro menționată de anchetatori include și valoarea clădirilor achiziționate.
Pașca a insistat că intenția sa nu a fost niciodată să înființeze un azil sau un centru instituționalizat, ci să creeze un mediu familial pentru persoanele aflate în nevoie. El a cumpărat case unde oamenii să locuiască, având domiciliul la adresa respectivă și propriul program. Acesta a criticat cerințele autorităților de a obține autorizație, susținând că acestea implicau evacuarea a peste jumătate dintre rezidenți sau dotarea fiecărei camere cu baie proprie, cerințe pe care le-a considerat nerealiste pentru un mediu de tip familial.
În ciuda acuzațiilor grave, sute de persoane au protestat la Oradea, în special după o mobilizare pe rețelele de socializare, pentru a-și arăta susținerea față de Viorel Pașca. Miercuri seară, aproximativ 300 de oameni au ieșit în stradă în momentul audierilor lui Pașca de către procurorii DIICOT. Manifestanții, purtând steaguri și scandând lozinci precum „Capul sus, Viorel”, „Dumbrava suntem noi!” și „DIICOT, rușine!”, au acuzat statul de abandonarea bolnavilor și au cerut ca activitatea azilelor să nu fie oprită. Ei susțin că Pașca a ajutat mii de bolnavi pe care statul i-a neglijat, potrivit ebihoreanul.ro. Această reacție populară subliniază polarizarea opiniei publice și complexitatea situației, unde percepția publică a rolului lui Pașca este în contrast cu acuzațiile oficiale.
De ce contează
Acest caz este emblematic pentru problemele sistemice din asistența socială românească. El evidențiază nu doar posibilele abuzuri și încălcări ale legii în centrele private, ci și lacunele grave ale statului în gestionarea persoanelor vulnerabile. Faptul că sute de oameni susțin un acuzat de trafic de persoane arată o profundă neîncredere în instituțiile statului și o percepție că, în absența intervenției private, chiar și una controversată, aceste persoane ar fi fost complet abandonate. Consecințele sechestrului și închiderea centrelor vor afecta direct zeci de pacienți și familiile acestora, punând presiune suplimentară pe un sistem de asistență socială deja subfinanțat și subdimensionat.
Ancheta DIICOT continuă, iar procesul va stabili responsabilitățile legale. Rămâne de văzut cum vor fi gestionate cele 128 de victime identificate și ce măsuri vor fi luate pentru a le asigura îngrijirea necesară. De asemenea, reacția publică, concretizată prin proteste de susținere, indică o criză de încredere în capacitatea statului de a oferi soluții adecvate pentru persoanele vârstnice și cu dizabilități. Autoritățile vor trebui să demonstreze nu doar aplicarea legii, ci și o strategie clară pentru reforma sistemului de asistență socială, pentru a preveni apariția unor situații similare în viitor și pentru a restabili încrederea cetățenilor.
Acest caz deschide un dialog necesar despre echilibrul dintre reglementare, control și nevoile reale ale societății.