Campanie coordonată și nepregătirea apărării NATO
Un raport recent al Institutului Internațional pentru Studii Strategice (IISS), dat publicității joi, 2 iulie 2026, dezvăluie o campanie coordonată de supraveghere, orchestrată de Kremlin, care a vizat instalații nucleare și obiective militare din Europa, folosind drone lansate de pe nave ale așa-numitei „flote din umbră”. Această campanie, desfășurată pe o perioadă de 18 luni, între sfârșitul anului 2024 și jumătatea anului 2026, a expus o vulnerabilitate strategică a apărării aeriene europene, lăsând autoritățile „nepregătite și dezorientate”, potrivit cercetătorilor IISS.
Raportul, care analizează 144 de incidente cu drone înregistrate în peste o duzină de țări europene, inclusiv Germania, Franța, Belgia, Țările de Jos, Marea Britanie și Danemarca, subliniază că numărul acestor incidente a crescut puternic la sfârșitul anului 2025, ducând chiar la închiderea temporară a mai multor aeroporturi europene. Charlie Edwards, cercetător principal la IISS, a declarat că evaluarea lor indică „foarte probabil ca Kremlinul să fi desfășurat o campanie coordonată cu UAV-uri deasupra Europei”, care a cuprins atât state membre NATO, cât și Irlanda.
Printre obiectivele vizate de dronele neînarmate, despre care se crede că au fost lansate de pe mare, se numără baza RAF Lakenheath din Suffolk, o bază britanică pregătită să găzduiască arme nucleare americane, și baza franceză de submarine nucleare de la Île Longue, din Bretania. De asemenea, au fost semnalate observări repetate deasupra bazelor aeriene și aeroporturilor din regiune. În pofida numeroaselor incidente, nicio dronă nu a fost capturată sau doborâtă de forțele armate occidentale, ceea ce, conform IISS, reprezintă un „eșec strategic” al sistemelor de apărare aeriană ale NATO, concepute pentru amenințări militare convenționale, nu pentru drone mici și ieftine, care zboară la joasă altitudine.
Mareșalul John Stringer, comandant suprem adjunct al forțelor aliate ale NATO în Europa, a declarat pentru Associated Press că fiecare stat membru trebuie să decidă cum răspunde unor astfel de amenințări, recunoscând că multe țări tratează acum aceste riscuri cu tot mai multă seriozitate. Cu toate acestea, oficialii europeni au recunoscut dificultatea de a atribui direct incidentele Rusiei. Stringer, deși nu a acuzat direct Moscova, a menționat că activitatea se înscrie în tiparul campaniei de perturbare atribuite Rusiei în Europa după invadarea Ucrainei în 2022. Până în prezent, doar Suedia a acuzat direct Rusia, după ce o dronă militară lansată de pe o navă rusească de spionaj s-a îndreptat spre un portavion francez.
IISS a analizat traseele unor nave din „flota din umbră” a Rusiei – adică nave cu proprietari greu de identificat, folosite de Moscova pentru a ocoli sancțiunile occidentale. Raportul concluzionează că este foarte probabil ca Rusia să fi folosit aceste nave drept platforme pentru lansarea dronelor. Printre exemplele menționate se numără nava Vezhen, legată anterior de avarierea unui cablu din Marea Baltică. Potrivit IISS, aceasta a navigat în cercuri în largul Irlandei în ziua în care președintele ucrainean Volodimir Zelenski a ajuns în țară pentru prima sa vizită oficială, în decembrie 2025. Autoritățile suedeze au reținut nava Vezhen în ianuarie 2025 în legătură cu avarierea unui cablu submarin de fibră optică, dar au eliberat-o ulterior.
Un alt caz citat este cel al navei Boracay, aflată în zona în care dronele au fost semnalate deasupra Danemarcei în septembrie 2025, incident care a determinat închiderea aeroportului din Copenhaga și a altor aeroporturi din țară. Comandourile franceze au capturat nava Boracay patru zile mai târziu, constatând că avea un căpitan chinez și doi cetățeni ruși angajați de Moran Security Group, o companie militară privată rusă. „Identificarea a doi contractori militari privați ruși a confirmat militarizarea flotei de petroliere fantomă, nu ca ipoteză, ci ca practică operațională”, se arată în raportul IISS, sugerând că această campanie ar fi fost orchestrată de GRU, principala agenție rusă de informații militare externe.
Cercetătorii IISS au sugerat că dronele ar fi fost pilotate de pe petrolierul Seasons 1 sau de pe Hav Dolphin, o navă de marfă care a fost, de asemenea, suspectată că ar fi fost responsabilă de observarea unor drone la o bază de submarine din nordul Germaniei. Președintele Vladimir Putin a negat în luna mai că Rusia ar desfășura o campanie de sabotaj împotriva Europei. Cu toate acestea, numărul semnificativ de observări de drone în întreaga Europă a atins un nivel maxim în septembrie și noiembrie 2025, depășind 30 de incidente în fiecare lună, majoritatea având loc în Germania. Numărul incidentelor pare să fi scăzut de când marinele europene au început să captureze nave ale „flotei fantomă” în 2026.
Motivațiile Rusiei sunt considerate a fi o combinație între supravegherea nucleară, recunoașterea generală, cartografierea logisticii militare și a lanțurilor de aprovizionare, precum și „epuizarea economică și războiul psihologic”. Se presupune că în cadrul campaniei au fost utilizate mai multe modele de drone, printre care Orlan-10, o dronă de recunoaștere cu o rază de acțiune de peste 480 de kilometri și o autonomie de zbor de aproximativ 12 ore, permițând lansarea și pilotarea de la distanțe considerabile față de ținte. Acest lucru subliniază ingeniozitatea tacticilor rusești, care exploatează lacunele din sistemele de apărare existente.
De ce contează
Această campanie de spionaj cu drone reprezintă o provocare majoră pentru securitatea europeană și pentru capacitatea de descurajare a NATO. Expunerea vulnerabilităților în apărarea aeriană a continentului în fața unor amenințări asimetrice, cum ar fi dronele ieftine, ar putea încuraja și alți actori statali sau non-statali să adopte tactici similare. Incidentele repetate și dificultatea de a atribui responsabilitatea directă complică răspunsul colectiv, punând presiune pe statele membre să-și modernizeze capacitățile de detectare și contracarare a dronelor, dar și să-și consolideze coordonarea informațională și operațională în cadrul Alianței.
În concluzie, raportul IISS trage un semnal de alarmă serios cu privire la pregătirea Europei în fața noilor forme de război hibrid. Deși numărul incidentelor pare să fi scăzut recent, acest lucru este probabil o consecință a acțiunilor de capturare a navelor din „flota fantomă”, nu a unei schimbări de strategie a Kremlinului. Rămâne de văzut cum vor reacționa statele membre NATO și Uniunea Europeană pentru a-și consolida apărarea împotriva acestor amenințări persistente. Discuțiile viitoare la nivel înalt vor trebui să abordeze nu doar modernizarea tehnologică, ci și cadrul legal și operațional pentru a răspunde eficient unor astfel de provocări, care vizează deopotrivă infrastructura critică și moralul public.
O cooperare sporită între serviciile de informații și forțele navale este esențială pentru a monitoriza și intercepta activitățile suspecte ale navelor din umbră.