Varșovia condiționează sprijinul de memoria istorică
Tensiunile istorice dintre Polonia și Ucraina, reaprinsă de omagierea unor figuri controversate din Armata Insurecțională Ucraineană (UPA) și Organizația Naționaliștilor Ucraineni (OUN), amenință să complice parcursul european al Kievului. Vicepremierul și ministrul Apărării polonez, Wladyslaw Kosiniak-Kamysz, a declarat marți, conform Ukrainska Pravda, că Polonia nu va susține aderarea Ucrainei la Uniunea Europeană dacă autoritățile de la Kiev continuă să-i omagieze pe membrii OUN și UPA, inclusiv pe Stepan Bandera. „Cu Bandera, Ucraina nu va intra în Uniunea Europeană”, a subliniat Kosiniak-Kamysz, adăugând că nimeni nu va dicta Poloniei cum să voteze în privința extinderii UE.
Această poziție fermă vine în contextul în care, pe 26 mai, președintele ucrainean Volodimir Zelenski a denumit oficial o unitate a Forțelor de Operațiuni Speciale Ucrainene după „eroii” UPA. Această decizie, alături de ceremonia oficială de reînmormântare a lui Andrii Melnîk, co-fondator al OUN, a stârnit o reacție negativă pe întreg spectrul politic polonez. Potrivit unei analize Foreign Policy, Parlamentul polonez a definit acțiunile UPA drept o campanie de genocid împotriva civililor polonezi în perioada 1943-1945, în timp ce în Ucraina, aceștia sunt considerați patrioți și luptători pentru libertate.
Pe 19 iunie, președintele polonez Karol Nawrocki a anunțat retragerea prestigiosului Ordin al Vulturului Alb, acordat lui Zelenski în 2023, motivând că Polonia nu va susține statele care nu renunță la „cultul totalitarismului și violenței”. În replică, mai mulți oficiali ucraineni actuali și foști au anunțat că își vor returna decorațiile poloneze. Chiar și liderul opoziției poloneze, Jaroslaw Kaczynski (PiS), a cerut blocarea negocierilor de aderare a Ucrainei la UE, semnalând un consens politic larg în Polonia pe această temă.
Conflictul de memorie istorică își are rădăcinile în cel de-Al Doilea Război Mondial, când OUN, fondată în 1929, a căutat să creeze un stat ucrainean independent și etnic pur, inspirându-se din mișcările fasciste. UPA, aripa sa militară, a luptat insurgent în vestul Ucrainei până în 1950. Această moștenire antisovietică a determinat mulți naționaliști ucraineni să-i considere pe Bandera, OUN și UPA eroi. După Revoluția Portocalie din 2004 și protestele de pe Maidan din 2014, această narațiune a devenit o piatră de temelie a politicii de memorie națională a Ucrainei, culminând cu statutul oficial de „Erou al Ucrainei” acordat lui Bandera în 2010.
În Polonia, însă, UPA și OUN sunt cunoscute pentru epurarea etnică premeditată a polonezilor, efectuată între 1943 și 1945 în Volînia și în alte zone. Istoricii polonezi estimează că până la 100.000 de oameni au fost uciși în această campanie, sate întregi fiind distruse sistematic. În 2016, Parlamentul polonez a declarat aceste evenimente genocid, provocând critici din partea Parlamentului Ucrainei. De asemenea, este important de menționat că, înainte de a se alătura UPA, unii naționaliști OUN au servit în batalioane de poliție auxiliară nazistă germană, devenind complici la Holocaust și la alte crime împotriva umanității, un aspect adesea absent din discursul ucrainean.
Din 1990, Polonia a acordat prioritate exhumării victimelor poloneze și asigurării unor înmormântări adecvate. În 2023, președintele polonez de atunci, Andrzej Duda, și Volodimir Zelenski au comemorat a 80-a aniversare a masacrului din Volînia, iar Zelenski a promis personal că va permite exhumările în anumite zone. O decizie oficială în acest sens a venit la începutul anului 2025, fiind lăudată de oficialii polonezi ca un „progres” în relații. Cu toate acestea, progresele ulterioare au fost lente, sondajele din 2025 sugerând că majoritatea polonezilor se așteaptă ca politicienii lor să acorde prioritate exhumărilor și înmormântărilor victimelor din Volînia.
În acest context delicat, Rusia a încercat să exploateze diviziunile. Președintele rus Vladimir Putin i-a numit pe UPA fasciști pentru publicul polonez, avertizându-i totodată pe ucraineni că Polonia aduce în discuție istoria doar pentru a ocupa teritoriul ucrainean. În 2023, purtătoarea de cuvânt a Ministerului rus de Externe, Maria Zaharova, a cerut explicit autorităților poloneze „să înceteze sprijinul necondiționat pentru regimul de la Kiev, din respect pentru memoria celor care au pierit în oribilul masacru din Volînia”. De asemenea, Ministerul rus de Externe a răspândit zvonuri pe Telegram, sugerând că solidaritatea Poloniei cu Ucraina este o mască pentru o „răzbunare sângeroasă pentru Volînia”.
În ciuda acestor tensiuni, Polonia continuă să sprijine Ucraina în război. Polonezii sunt conștienți că soldații ucraineni țin Rusia la distanță, prevenind o amenințare directă la adresa Poloniei. Varșovia cheltuiește aproape 5% din PIB-ul său pentru apărare și trimite ajutor militar Ucrainei. Un sondaj din noiembrie 2025 a arătat că 44% dintre polonezi încă susțin acest efort, o scădere față de 54% în februarie 2024. Există însă o convingere tot mai mare că sprijinul Poloniei a fost subapreciat în Ucraina, iar mulți polonezi își doresc ca guvernul lor să fie mai ferm cu Kievul. Un sondaj din decembrie 2024 a arătat că aproape 60% dintre polonezi nu își pot imagina aderarea Ucrainei la NATO sau UE fără ca aceasta să-și accepte mai întâi trecutul, în special masacrul din Volînia. Această presiune publică ar putea determina Varșovia să-și folosească veto-ul UE pentru a condiționa integrarea Ucrainei de o schimbare în politica sa de memorie.
De ce contează
Această dispută istorică are implicații directe asupra securității regionale și a aspirațiilor europene ale Ucrainei. Fără o reconciliere a memoriilor, sprijinul Poloniei, un aliat cheie în fața agresiunii ruse, ar putea fi erodat, afectând nu doar livrările de armament, ci și procesul complex de aderare la UE. Pentru Ucraina, ignorarea sensibilităților poloneze riscă să creeze un obstacol major pe calea integrării europene, crucială pentru reconstrucția și stabilitatea post-război. Pentru Polonia, o abordare fermă este necesară pentru a răspunde așteptărilor publice, fără a compromite însă efortul comun de descurajare a Rusiei.
Pe termen lung, Ucraina și Polonia au nevoie una de cealaltă. În luna mai, istoricii polonezi și ucraineni s-au reunit pentru a discuta perspectivele rivale asupra UPA și OUN. Progresul a fost lent, dar astfel de eforturi trebuie intensificate. Kievul ar trebui să elimine birocrația și să acorde Poloniei acces nestingherit pentru a efectua exhumări, o cerință cheie pentru Varșovia. La rândul său, Varșovia ar trebui să se opună amestecului Rusiei, clarificând, prin diplomați și oficiali, că „ajutorul” din partea autorilor masacrelor de la Katin și Bucea nu este dorit.
Pe 28 iunie, de Ziua Constituției, președintele Zelenski a anunțat depunerea în Rada Supremă a unui proiect de lege privind înființarea unui Panteon Național, afirmând că „Nimeni nu ne va dicta niciodată cum să trăim, cum să vorbim, pe cine să iubim, cui să fim recunoscători sau ce eroi să onorăm”, o declarație care subliniază dificultatea reconcilierii și necesitatea unui dialog continuu.