Canicula extremă afectează producția de energie și nivelul fluviului
Fluviul Dunărea a atins recent temperaturi periculos de ridicate, generând consecințe semnificative atât în Ungaria, cât și în România. Valul de căldură record a determinat operatorul centralei nucleare Paks din Ungaria, MVM, să reducă producția unuia dintre reactoarele sale, în timp ce în România, debitul Dunării se situează mult sub media multianuală, conform datelor Institutului Național de Hidrologie și Gospodărire a Apelor (INHGA). Această situație subliniază vulnerabilitatea infrastructurii energetice și a ecosistemelor la schimbările climatice extreme, afectând direct capacitatea de generare a energiei și dinamica hidrologică a fluviului vital pentru regiune.
Potrivit unui anunț al MVM, preluat de Reuters și Agerpres, sâmbătă, 27 iunie 2026, centrala nuclearoelectrică Paks a fost nevoită să își diminueze producția la reactorul 3 cu 243 MW. Această decizie a fost luată după ce o măsurătoare efectuată în dimineața zilei respective a indicat o temperatură a apei de răcire în avalul centralei de 29,7 grade Celsius, depășind pragul de intervenție de 29,5 grade Celsius. Inginerii au început reducerea producției la ora 14:00 GMT, o măsură preventivă esențială pentru a asigura funcționarea în siguranță a instalației și pentru a proteja mediul acvatic.
Simultan, în România, situația hidrologică a Dunării este, de asemenea, îngrijorătoare. Conform prognozei de medie durată publicate de INHGA, debitul fluviului la intrarea în țară, pe secțiunea Baziaș, va înregistra o ușoară tendință de scădere până la aproximativ 2.400 mc/s pe parcursul săptămânii viitoare. Hidrologii estimează că, în intervalul 27 iunie, ora 10:00 – 4 iulie, ora 7:00, debitul Dunării se va menține sub media multianuală specifică lunilor iunie (5.900 mc/s) și iulie (4.700 mc/s). Această discrepanță semnificativă, cu debitul actual de circa 2.400 mc/s comparativ cu media de aproape 6.000 mc/s pentru iunie, indică o secetă hidrologică severă.
Pe ansamblu, fluviul va înregistra la intrarea în țară o ușoară tendință de scădere a valorilor de debit, spre mijlocul intervalului de prognoză. În aval de Porțile de Fier, debitele vor fi, în general, în scădere, cu excepția ultimelor zile ale intervalului, când vor fi relativ staționare pe sectorul Gruia – Calafat. Pe râurile interioare ale României, prognoza pentru perioada 28 iunie, ora 7:00 – 4 iulie, ora 7:00, indică debite medii zilnice, în general, staționare. Excepție fac cursurile inferioare și mijlocii ale râurilor mari din vestul țării – Someș, Crișuri și Mureș – unde se anticipează scăderi, conform Stiripesurse.ro. Nivelurile pe râuri la stațiile hidrometrice se vor situa sub cotele de atenție, indicând o lipsă generalizată de precipitații.
Deși situația pe râurile mari este stabilă sau în scădere, hidrologii avertizează că sunt posibile creșteri de niveluri și de debite pe unele râuri mici din zonele de deal și de munte, cu o probabilitate mai mare în partea a doua a intervalului de prognoză, în special în vestul și sud-vestul țării. Aceste creșteri punctuale ar putea fi rezultatul unor averse locale intense, specifice verii, care, însă, nu sunt suficiente pentru a compensa deficitul hidric generalizat al Dunării și al marilor râuri.
Impactul temperaturilor ridicate ale apei și al debitelor scăzute asupra Dunării nu este un fenomen izolat. În ultimii ani, Europa s-a confruntat cu valuri de căldură tot mai frecvente și intense, care au afectat grav navigația pe Rin și Elba, precum și producția de energie în țări precum Franța, unde centralele nucleare au fost nevoite să reducă sau să oprească producția din cauza lipsei apei de răcire sau a temperaturilor prea mari. Această tendință globală, confirmată de rapoarte ale Agenției Europene de Mediu (EEA) din 2023, arată o creștere a frecvenței și intensității fenomenelor meteorologice extreme, inclusiv a secetelor prelungite și a valurilor de căldură.
Situația actuală din Ungaria și România reflectă o problemă mai amplă de adaptare la schimbările climatice. Centralele nucleare, deși considerate o sursă de energie curată, depind de volume mari de apă rece pentru sistemele lor de răcire. Pe măsură ce temperaturile globale cresc, eficiența și siguranța acestor instalații pot fi compromise. De asemenea, debitele scăzute ale Dunării afectează nu doar producția de energie, ci și transportul fluvial, irigațiile și ecosistemele acvatice, punând presiune asupra biodiversității și a resurselor de apă potabilă.
De ce contează
Această situație este crucială pentru România și Ungaria, deoarece subliniază dependența critică de resursele de apă și impactul direct al schimbărilor climatice asupra infrastructurii energetice și economice. Reducerea producției de energie la centrala Paks poate duce la creșterea prețurilor la energie sau la necesitatea importurilor, afectând direct consumatorii și stabilitatea energetică regională. Debitul scăzut al Dunării, la rândul său, influențează transportul naval, irigațiile agricole și calitatea apei, având repercusiuni economice și ecologice semnificative pe termen lung. Recurența acestor evenimente impune o regândire urgentă a strategiilor de adaptare și a investițiilor în surse de energie regenerabilă mai puțin dependente de condițiile hidrologice.
Pe termen scurt, autoritățile din România și Ungaria monitorizează constant situația hidrologică și termică a Dunării, pregătind eventuale măsuri de gestionare a crizei. Este de așteptat ca MVM să continue monitorizarea strictă a temperaturii apei la Paks și să ajusteze producția în funcție de evoluție, în timp ce INHGA va actualiza prognozele de debit. Pe termen lung, însă, este imperativă dezvoltarea unor strategii integrate de gestionare a resurselor de apă și de diversificare a mixului energetic.
Investițiile în tehnologii de răcire mai eficiente pentru centralele existente și în surse regenerabile, precum energia solară și eoliană, care sunt mai puțin vulnerabile la secetă și valurile de căldură, devin esențiale pentru a asigura reziliența energetică și ecologică a regiunii Dunării în fața provocărilor climatice viitoare.