Capacități de 200 GW necesare până în 2030
România, reprezentată de secretarul de stat în Ministerul Energiei, Cristian Bușoi, a semnat vineri, 26 iunie 2026, la Luxemburg, acordul tripartit privind stocarea energiei, în cadrul reuniunii miniștrilor Energiei din Uniunea Europeană. Acest acord sectorial, cu aplicare imediată în perioada 2026-2028, vizează consolidarea capacității de stocare la nivel european, un pas esențial pentru o mai bună integrare a surselor regenerabile de energie și pentru stabilizarea prețurilor, a declarat oficialul român. "Am semnat astăzi, alături de miniștrii energiei din statele Uniunii Europene, acordul tripartit privind stocarea energiei", a scris Cristian Bușoi într-o postare pe Facebook, citată de toate sursele (HotNews, Digi24, Agerpres).
Obiectivul principal al acordului, așa cum a subliniat Bușoi, este reducerea limitării producției (curtailment) de energie din surse regenerabile și asigurarea unor prețuri mai mici și mai stabile pentru consumatorii europeni. Pe lângă aceste aspecte, acordul are ca scop și stimularea electrificării și creșterea competitivității industriei și a companiilor, elemente vitale pentru tranziția energetică a blocului comunitar. Importanța stocării energiei este din ce în ce mai evidentă, pe măsură ce ponderea energiei verzi crește în mixul energetic european, necesitând soluții pentru echilibrarea sistemului și gestionarea volatilității.
Potrivit estimărilor prezentate de secretarul de stat român, Uniunea Europeană va avea nevoie de capacități de stocare de aproximativ 200 GW până în anul 2030 pentru a satisface cerințele sistemului energetic. Această cifră reprezintă o creștere semnificativă față de capacitatea instalată la începutul anului 2026, care se situa la aproximativ 55 GW. Discrepanța subliniază urgența investițiilor și a dezvoltării tehnologice în acest sector. Realizarea acestui obiectiv ambițios va impune dezvoltarea unor tehnologii diverse de stocare, capabile să răspundă diferitelor intervale de timp, fie ca soluții independente, fie integrate cu sursele regenerabile de energie, în funcție de eficiența economică, a explicat Bușoi.
Contextul european al acestui acord este marcat de eforturile continue ale Uniunii Europene de accelerare a tranziției energetice și de atingere a țintelor de decarbonizare stabilite prin Pactul Verde European. Conform datelor Eurostat din 2023, ponderea energiei din surse regenerabile în consumul final brut de energie al UE a atins un nou record de 23%, iar ținta pentru 2030 este de cel puțin 42,5%. Fără capacități de stocare adecvate, integrarea unei proporții atât de mari de energie intermitentă (eoliană, solară) este dificilă, ducând la pierderi de producție și la instabilitate în rețea. De exemplu, în Germania, țară lider în energia regenerabilă, au existat perioade în care surplusul de energie verde a dus la prețuri negative, evidențiind necesitatea unor soluții de stocare eficiente.
Criticii tranziției energetice rapide, deși recunosc importanța stocării, au semnalat costurile ridicate ale tehnologiilor actuale și provocările legate de materiile prime necesare pentru baterii, cum ar fi litiul și cobaltul. Ei argumentează că, deși acordul este un pas înainte, implementarea sa va necesita investiții masive și o strategie clară pentru lanțurile de aprovizionare. Răspunzând acestor preocupări, Comisia Europeană a propus, în 2024, Actul privind Materiile Prime Critice, vizând asigurarea unei aprovizionări sigure și durabile cu aceste resurse esențiale. Acordul semnat la Luxemburg completează aceste inițiative, oferind un cadru sectorial specific pentru stocare.
În România, dezvoltarea capacităților de stocare este la început. Potrivit datelor ANRE din 2025, capacitatea de stocare instalată în România era sub 1 GW, preponderent prin hidrocentrale cu acumulare prin pompare. Planul Național Integrat Energie și Schimbări Climatice (PNIESC) revizuit pentru 2023-2030 prevede investiții în stocarea energiei, inclusiv prin fonduri europene, pentru a susține noile proiecte eoliene și fotovoltaice. Ministrul Energiei, Sebastian Burduja, a declarat anterior că România are un potențial semnificativ pentru dezvoltarea de noi capacități de stocare, în special baterii de mare anvergură, esențiale pentru stabilitatea Sistemului Energetic Național.
### De ce contează
Acest acord este crucial pentru România și pentru întreaga Uniune Europeană deoarece abordează una dintre cele mai mari provocări ale tranziției energetice: integrarea eficientă a surselor regenerabile intermitente. Prin consolidarea capacităților de stocare, se va reduce dependența de combustibilii fosili, se va asigura o mai mare stabilitate a prețurilor la energie pentru consumatori și se va spori securitatea energetică. Pentru România, participarea la acest acord înseamnă acces la expertiză și, potențial, la finanțare europeană pentru dezvoltarea propriilor infrastructuri de stocare, esențiale pentru valorificarea deplină a potențialului său de energie verde și modernizarea rețelei.
În perioada următoare, se așteaptă ca statele membre să elaboreze planuri naționale detaliate pentru implementarea obiectivelor acordului, inclusiv strategii de finanțare și reglementări specifice. Comisia Europeană va monitoriza progresele și va oferi sprijin tehnic, în special prin intermediul fondurilor de coeziune și al programelor de inovare. De asemenea, se anticipează o intensificare a dialogului între statele membre și cu actorii din industrie pentru a identifica cele mai bune practici și pentru a depăși obstacolele tehnologice și economice. Rămâne de văzut cum va reuși fiecare stat, inclusiv România, să transpună aceste obiective ambițioase în realitate, având în vedere complexitatea investițiilor necesare și necesitatea coordonării la nivel european.
Succesul acordului va depinde de colaborarea eficientă și de angajamentul ferm al tuturor părților implicate.