Demisia Generalului Sîrski și lecțiile pentru Armata Română

Armata ucraineană se află într-un amplu proces de reformă și adaptare, marcat recent de demisia generalului Oleksandr Sîrski din funcția de șef al armatei, o decizie care reflectă necesitatea unei schimbări de generații și de abordare strategică. Această mișcare, percepută ca o modernizare din mers, contrastează puternic cu lipsa de reformă observată în Ministerul Apărării Naționale și Armata Română, care continuă să achiziționeze armament fără o strategie de luptă clară, potrivit generalului (r) Dorin Toma, fost comandant al Comandamentului Diviziei Multinaționale Sud-Est a NATO între 2022 și 2025.

Generalul Toma, într-un interviu acordat publicației „Adevărul”, a subliniat că demiterea lui Sîrski, deși controversată, este parte a unui proces de adaptare la cerințele unui război modern. Inițial, schimbarea a fost declanșată de președintele Zelenski, care l-a destituit pe generalul Zalujnîi din motive politice, generând tensiuni și divergențe anterioare agresiunii rusești. Cu toate acestea, meritele lui Zalujnîi, atât în prima fază a campaniei, cât și ca ofițer de stat major, sunt incontestabile. Sîrski, deși format în sistemul sovietic și privit inițial cu suspiciune, s-a adaptat remarcabil, integrând noi tehnologii în capabilitățile militare ucrainene. Totuși, el nu a putut depăși anumite bariere legate de doctrină și loialități, ceea ce a împiedicat reformarea Statului Major General într-o structură modernă și flexibilă.

Necesitatea unei reforme profunde nu este specifică doar Ucrainei. Generalul Toma a criticat lipsa de inițiativă în Ministerul Apărării Naționale și Statul Major General al Apărării din România, unde „nu se întâmplă nimic” în privința reformei. Spre deosebire de alte armate europene care își flexibilizează actul de comandă-control și organizațiile la nivel strategic, România stagnează. Demiterea lui Sîrski, fie că a fost o destituire sau o retragere voluntară, este considerată o mișcare pozitivă, deschizând calea pentru noul șef al armatei, generalul Mihailo Drapatîi, o persoană apreciată de militari și, într-o oarecare măsură, de politicieni. Drapatîi, cu un background solid din 2014, este cunoscut pentru stilul său de leadership consultativ, o calitate esențială într-o armată modernă.

Rolul politicienilor în timp de război a fost, de asemenea, un punct de tensiune în Ucraina. Generalul Toma a accentuat că sarcina civililor este să asigure resursele necesare – mobilizare, consumabile, drone, rachete – nu să planifice operații militare. Fostul ministru ucrainean al Apărării, Mihailo Fedorov, deși a avut numeroase realizări în aprovizionare și descentralizarea comenzii, a făcut greșeala de a interveni în zona operațională, care ar trebui să fie exclusiv a militarilor. Acest lucru a generat proteste masive din partea ucrainenilor, care au cerut demiterea lui Sîrski în locul lui Fedorov, un semn al aprecierii poporului pentru contribuția ministrului la asigurarea logisticii.

Deciziile militare timpurii au fost cruciale pentru salvarea Kievului. Președintele Zelenski, temându-se să nu-l provoace pe Putin, a evitat să decreteze mobilizarea generală înainte de invazia rusă, în ciuda avertismentelor clare din partea serviciilor de informații occidentale. În acest context, militarii, sub conducerea lui Zalujnîi și Sîrski, au luat decizia de a disloca forțe și de a activa planuri fără aprobare politică, acțiuni care au salvat situația în primele zile ale războiului. „Acești oameni, într-adevăr, merită întreaga apreciere. Politicul, în schimb, culege roadele”, a afirmat generalul Toma, subliniind discrepanța dintre acțiunile eroice ale militarilor și beneficiile politice ulterioare.

Schimbarea de generații pe front este un fenomen natural în orice conflict prelungit. Epuizarea fizică și psihică, alături de dinamismul și fluiditatea câmpului de luptă, impun o adaptare constantă a leadership-ului. Sîrski și-a atins limitele, iar nevoia de decizii rapide într-un sistem ierarhizat devine o piedică. Un sistem de comandă-control modern necesită descentralizare și capacitatea subordonaților de a lua decizii rapide. Plecarea lui Sîrski, deși modul în care s-a produs poate fi discutabil, a deschis calea pentru o nouă generație de ofițeri ucraineni, capabili să gestioneze comanda la nivel operativ și strategic, nu doar tactic. Această schimbare nu reprezintă un risc pentru ruși, ci dimpotrivă, un impuls pentru armata ucraineană.

Noul leadership, reprezentat de generalul Drapatîi, aduce un model de leadership apreciat de tânăra generație formată pe front. El este cunoscut pentru consultarea subordonaților înainte de a lua decizii, esențială pentru înțelegerea deplină a capacității de îndeplinire a misiunilor și a resurselor necesare. Deși unii ar putea specula că noul șef al armatei ar putea fi mai docil față de politicieni, generalul Toma consideră că un ofițer cu o astfel de carieră și experiență nu va face compromisuri și va fi o „nucă tare” pentru politicieni, apărând autonomia deciziilor militare.

Corupția din achizițiile militare a fost un alt factor invocat pentru demiterea lui Sîrski. Există informații publice despre acte de corupție în procesul de achiziție de echipamente și muniție în Ucraina. Cu toate acestea, generalul Toma a clarificat că gestionarea acestor aspecte nu este sarcina șefului armatei, ci a ministrului Apărării. Sîrski, implicat 24/7 în gestionarea frontului, nu avea timpul și nici responsabilitatea de a se ocupa de contracte și de combaterea corupției. Rolul său a fost să oprească rușii, misiune pe care și-a îndeplinit-o exemplar. Neînțelegerile dintre Fedorov și Sîrski ar fi putut porni și de la lipsa unei strategii clare pentru pașii următori în război.

Lecțiile acestui război sunt esențiale pentru Armata Română. Generalul Toma a reiterat că este crucial, deși târziu, ca România să înceapă transformări substanțiale la nivel strategic. Armata Ucraineană, deși cu reforme limitate, a reușit să introducă principii doctrinare NATO și să construiască corpuri de armată inexistente anterior. În contrast, România nu are o strategie militară clară din 2021, achiziționând echipamente fără a ști cum le va întrebuința. Este imperativ un dialog constant între Ministerul Apărării și Statul Major al Apărării, pentru ca aceste două structuri să lucreze ca o entitate, completându-se reciproc în comandă și control la nivel strategic.

De ce contează

Aceste schimbări din armata ucraineană subliniază importanța adaptabilității și a unui leadership modern într-un conflict de anvergură. Pentru România, lipsa unei strategii militare actualizate și a unei reforme profunde în Ministerul Apărării Naționale reprezintă o vulnerabilitate majoră, mai ales în contextul geopolitic regional tensionat. Achizițiile de armament fără o viziune strategică clară riscă să devină ineficiente, iar perpetuarea unui sistem ierarhic rigid, lipsit de descentralizare, poate afecta capacitatea de răspuns în situații de criză. Învățarea din experiența ucraineană este vitală pentru securitatea națională și pentru modernizarea instituțiilor militare românești.

Concluzie Demisia generalului Sîrski și ascensiunea unei noi generații de lideri militari în Ucraina marchează un pas important către o armată mai flexibilă și adaptată realităților războiului modern. Această transformare continuă, cu provocări semnificative legate de coordonarea dintre politic și militar și de combaterea corupției. Pentru Armata Română, exemplul ucrainean ar trebui să servească drept un catalizator pentru o reformă structurală profundă, de la nivel strategic la cel tactic. Este necesară o reevaluare urgentă a doctrinei militare, a proceselor de achiziții și a relației dintre conducerea civilă și cea militară, cu scopul de a crea o forță armată cu adevărat modernă și eficientă.

Viitorul securității regionale depinde de capacitatea statelor de a învăța și de a se adapta rapid la noile paradigme ale conflictului armat.