Un proiect controversat la Ministerul Justiției
Un proiect de reformă a Agenției Naționale de Integritate (ANI), inițiat de ministrul interimar al Justiției, Cătălin Predoiu, și trimis Parlamentului, propune eliminarea publicării declarațiilor de avere și interese ale demnitarilor. Această măsură, care a stârnit deja critici semnificative, vine în contextul unei decizii a Curții Constituționale a României (CCR) din mai 2025, care a statuat că anumite secțiuni ale acestor declarații încalcă dreptul la viață privată. Cu toate acestea, este esențial de subliniat că decizia CCR nu a solicitat o secretizare integrală, ci a impus Parlamentului să ajusteze legislația pentru a echilibra dreptul la viață privată cu principiul transparenței.
De la hotărârea CCR din 2025, Parlamentul nu a reușit să actualizeze cadrul legislativ, iar, implicit, declarațiile de avere și interese ale oficialilor publici au încetat să mai fie publicate. Proiectul de lege elaborat de Cătălin Predoiu nu doar că menține această situație de secretizare, dar o și oficializează, propunând ca 46 de categorii de demnitari, printre care Președintele României, prim-ministrul și membrii Guvernului, să depună în continuare aceste declarații, însă fără ca ele să mai fie accesibile publicului larg. Această abordare contrastează puternic cu așteptările societale de transparență și responsabilitate publică.
Fostul ministru al Justiției, Radu Marinescu, a criticat vehement absența prevederilor referitoare la publicitatea declarațiilor din noul proiect. Marinescu a declarat că, în mandatul său anterior, a lăsat o Ordonanță de Urgență care includea măsuri clare pentru asigurarea transparenței acestor documente, în acord cu decizia CCR și cu necesitatea combaterii corupției. Neincluderea acestor prevederi în proiectul actual ridică semne de întrebare privind angajamentul Ministerului Justiției față de principiile de integritate și deschidere guvernamentală. Această divergență de abordare între miniștrii succesivi ai Justiției subliniază dificultatea României de a găsi un echilibru între protejarea vieții private și asigurarea transparenței, un echilibru cerut explicit de CCR în 2025.
La nivel european, majoritatea statelor membre ale Uniunii Europene mențin un grad ridicat de publicitate a declarațiilor de avere și interese ale oficialilor, considerându-le un instrument fundamental în prevenirea conflictelor de interese și a îmbogățirii ilicite. De exemplu, țări precum Suedia, Finlanda sau Lituania au sisteme robuste de publicare, adesea online, care permit accesul facil al cetățenilor și al presei. Chiar și în state cu legislații mai stricte privind protecția datelor, există mecanisme care permit verificarea averilor demnitarilor de către organisme independente și, în anumite condiții, publicarea lor. Această practică europeană servește drept reper pentru România, indicând o direcție spre o mai mare deschidere, nu spre secretizare.
Istoric, în România, publicarea declarațiilor de avere a fost introdusă ca o măsură-cheie în lupta anticorupție și ca o condiție esențială pentru aderarea la Uniunea Europeană în 2007. Legea 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcțiilor și demnităților publice a consolidat acest principiu, permițând ANI să verifice discrepanțele dintre averea declarată și cea reală. Înainte de decizia CCR din 2025, ANI publica anual peste 60.000 de declarații de avere și interese, acoperind un spectru larg de funcții publice, de la președinte și parlamentari la primari și șefi de instituții locale. Această transparență a fost considerată un pilon al responsabilității publice, contribuind la creșterea încrederii cetățenilor și la descurajarea actelor de corupție.
Criticii proiectului Predoiu, inclusiv organizații civice și analiști politici, susțin că secretizarea totală ar slăbi considerabil capacitatea societății civile și a presei de a monitoriza integritatea aleșilor și funcționarilor publici. Opoziția a subliniat că o astfel de măsură ar putea favoriza corupția și ar diminua responsabilitatea politică, transformând ANI într-un organ cu puteri reduse de descurajare. În replică, susținătorii proiectului, probabil din rândul coaliției de guvernare, ar putea argumenta că protejarea vieții private, conform deciziei CCR, este un drept fundamental și că ANI va continua să efectueze verificări interne, chiar dacă informațiile nu sunt publice. Însă, fără presiunea publică și analiza jurnalistică, eficiența acestor verificări ar putea fi compromisă.
De ce contează
Secretizarea declarațiilor de avere și interese ale demnitarilor are implicații profunde pentru democrația și statul de drept din România. Această măsură ar reduce semnificativ transparența decizională și ar slăbi mecanismele de control civic și mediatic asupra integrității funcționarilor publici. Într-o țară cu un istoric complex în lupta anticorupție, lipsa accesului public la aceste informații ar putea alimenta suspiciunile de îmbogățire ilicită și ar eroda încrederea cetățenilor în instituțiile statului. Este crucial ca orice reformă legislativă să găsească un echilibru just între dreptul la viață privată și nevoia imperioasă de transparență și responsabilitate publică, elemente esențiale pentru o guvernare democratică sănătoasă.
În absența unei soluții legislative care să concilieze decizia CCR cu principiile transparenței, viitorul monitorizării averilor demnitarilor rămâne incert. Parlamentul are acum responsabilitatea de a dezbate și, eventual, de a modifica proiectul lui Predoiu. Există presiuni considerabile din partea societății civile și a partenerilor europeni pentru a asigura că România nu regresează în lupta anticorupție. O soluție ar putea implica publicarea anumitor secțiuni ale declarațiilor, cu anonimizarea datelor sensibile, sau consolidarea rolului ANI prin dotarea cu resurse suplimentare pentru verificări extinse, chiar și în absența publicității totale.
Însă, fără un consens politic și o voință clară de a menține deschiderea, riscul ca România să alunece într-o zonă de opacitate administrativă este real, cu consecințe negative pe termen lung asupra credibilității sale interne și internaționale.