Schimbare la vârf după proteste și tensiuni interne
Președintele Ucrainei, Volodimir Zelenski, l-a demis pe 21 iulie 2026 pe Oleksandr Sîrski din funcția de comandant-șef al Forțelor Armate ale Ucrainei, o decizie care vine în urma unor proteste masive și a unor „emoții puternice în societate”, așa cum a declarat Kîrîlo Budanov, șeful Oficiului Președintelui Ucrainei. Această schimbare la vârful ierarhiei militare este rezultatul unei tensiuni crescânde și a unui conflict deschis între Sîrski și fostul ministru al Apărării, Mihailo Fedorov, a cărui demitere anterioară a declanșat valul de nemulțumiri populare. Mihailo Drapatyi, șeful Forțelor Întrunite, a fost numit noul comandant-șef, conform surselor citate de Bloomberg și HotNews.
Demersul președintelui Zelenski a fost precedat de cel puțin șase întâlniri separate cu liderii armatei ucrainene, menite să abordeze situația internă tensionată. Potrivit KyivIndependent, o mare parte a societății ucrainene, incluzând atât soldați, cât și civili, a fost revoltată de demiterea popularului ministru al Apărării, Mihailo Fedorov, pe 15 iulie. Protestele, care au izbucnit în Kiev și în alte orașe, au avut ca principal slogan „Sîrski, afară!” și au cerut revenirea lui Fedorov, precum și reformarea armatei. Un ultimatum a fost chiar acordat președintelui, cerându-i demiterea lui Sîrski până vineri, potrivit Gândul.
Conflictul dintre Fedorov și Sîrski a fost principala cauză a crizei. Mihailo Fedorov, cunoscut pentru eforturile sale de a bloca fluxurile de mită în cadrul Ministerului Apărării și pentru reformele în achizițiile militare publice, l-a acuzat pe generalul Sîrski că blochează inițiativele sale, răspândește o cultură a minciunilor și încearcă să-l îndepărteze de grațiile lui Zelenski. „Toate inițiativele pe care le-am propus au început să fie blocate, iar Sîrski nu este pregătit să discute personal despre probleme față în față”, a declarat Fedorov, adăugând că generalul i-a dat lui Zelenski un ultimatum pentru a-l demite din funcția de ministru al apărării. Președintele Zelenski însuși a confirmat ulterior incapacitatea celor doi de a coopera fără medierea sa, afirmând: „Mi-am dorit foarte mult unitate. Părțile (Fedorov și Sîrski) nu au reușit să o realizeze. Dar asta e, și într-o astfel de situație, ieșirea e fie o parte, fie cealaltă, pentru că fără mine nu stau la masă împreună.” Această declarație, făcută în cadrul unei conferințe de presă cu premierul britanic demisionar Keir Starmer, a subliniat gravitatea divergențelor.
Dezamăgirea față de comandantul-șef Sîrski nu este o noutate, existând în mare parte a armatei ucrainene încă din primele sale luni în funcție, la începutul anului 2024. Generalul a fost adesea perceput ca întruchiparea unei culturi de comandă de tip sovietic, încă predominantă în armata ucraineană, potrivit KyivIndependent. Micromanagementul său asupra operațiunilor tactice și preferința pentru atacuri costisitoare și bătălii defensive nefavorabile i-au adus reputația de a nu avea prea multă considerație pentru viețile soldaților de rând, într-o armată care se confruntă deja cu o criză profundă de personal. Un fost comandant de batalion, Oleksandr Șirșin, demis după ce a criticat „ordinele idioate”, a declarat pentru Kyiv Independent: „Nu știu dacă el (Sîrski) are o strategie, în toate materialele pe care le-am văzut vreodată de la Statul Major General, nu am văzut nimic care să semene cu una. El a spus într-un interviu că strategia sa este «apărarea Ucrainei»; aceasta nu este o strategie.”
Absolvent al unei academii militare din Moscova și ofițer de artilerie în ultimii ani ai Uniunii Sovietice, Sîrski a avut realizări notabile la începutul invaziei ruse din februarie 2022, inclusiv apărarea Kievului și contraofensiva de succes din Harkov din toamna aceluiași an. Cu toate acestea, judecata sa a fost pusă sub semnul întrebării în timpul luptelor de uzură prelungite, cum ar fi apărarea orașului Bahmut din regiunea Donețk, în 2023, unde, deși a cauzat pierderi semnificative forțelor ruse, a dus și la rate ridicate de uzură în rândul unităților ucrainene. Această strategie i-a adus porecla de „Măcelarul” în rândul unora din armată, deși majoritatea erau dispuși să-i acorde o șansă la numirea sa ca șef al armatei în februarie 2024, înlocuindu-l pe Valerii Zalujnîi. Spre deosebire de operațiunile din 2022, mandatul său ca comandant-șef a implicat conducerea Ucrainei într-un război de uzură prelungit, dintr-o postură defensivă strategică, pentru care a fost criticat pentru lipsa unei viziuni clare.
Demisia lui Fedorov și decizia lui Zelenski de a-l susține inițial pe Sîrski au transformat disidența, anterior limitată la câteva voci, într-o opoziție generalizată. Această situație a culminat cu demiterea lui Sîrski și numirea lui Mihailo Drapatyi, un general cu o reputație diferită. Drapatyi este perceput ca o figură mai modernă și mai apropiată de viziunea de reformă, fiind șeful Forțelor Întrunite înainte de această numire. Alegerea sa sugerează o încercare a președintelui Zelenski de a calma tensiunile interne și de a aduce o nouă abordare strategică în contextul războiului prelungit cu Rusia. Potrivit Bloomberg, Zelenski ar fi avut o listă de 11 potențiali candidați, dar Drapatyi s-a impus ca cea mai probabilă opțiune.
De ce contează
Această schimbare la vârful armatei ucrainene este crucială pentru moralul trupelor și pentru sprijinul public intern, esențiale într-un război de uzură. Demiterea lui Sîrski și numirea lui Drapatyi pot semnala o reorientare strategică, cu un accent mai mare pe protejarea vieților soldaților și pe adoptarea unor tactici mai asimetrice, așa cum își dorea Fedorov. De asemenea, decizia lui Zelenski de a răspunde presiunii publice ar putea restabili încrederea cetățenilor în leadershipul militar și politic, demonstrând o capacitate de adaptare la cerințele societății și la realitățile de pe front. Pe termen lung, succesul sau eșecul acestei noi conduceri va influența decisiv capacitatea Ucrainei de a continua rezistența împotriva invaziei ruse.
Următoarele zile vor fi critice pentru Mihailo Drapatyi, noul comandant-șef, care va trebui să demonstreze rapid o viziune strategică coerentă și să reconstruiască încrederea în rândul militarilor și al populației. Provocările sunt imense, de la criza de personal și necesitatea de echipamente, la presiunea constantă a frontului și așteptările ridicate ale publicului. Rămâne de văzut cum va gestiona Drapatyi relația cu președintele Zelenski și cu ceilalți lideri militari, dar și dacă va reuși să implementeze reformele necesare pentru modernizarea armatei.
Observatorii internaționali vor urmări cu atenție dacă această schimbare va aduce o dinamică nouă în conflict sau dacă va adânci și mai mult incertitudinile într-un moment critic pentru Ucraina.