Noi opțiuni de escaladare pe masa Casei Albe
Președintele american Donald Trump înclină spre extinderea operațiunilor militare ale Statelor Unite în Iran, după o serie de informări din partea consilierilor săi de vârf. Această decizie vine în contextul unui impas diplomatic prelungit și a eșecului unui acord provizoriu de pace, care ar fi permis Teheranului să câștige miliarde de dolari din vânzarea petrolului. Potrivit unor oficiali americani citați de Wall Street Journal și Axios, printre opțiunile discutate la Casa Albă se numără intensificarea atacurilor aeriene, trimiterea de forțe terestre pentru a ocupa insule iraniene strategice din apropierea Strâmtorii Ormuz și bombardarea unei baze fortificate, suspectată de activități nucleare secrete.
Marți seara, 15 iulie 2026, liderul de la Casa Albă a organizat o ședință crucială în Situation Room, unde s-a discutat despre o eventuală capturare a Insulei Kharg și a altor teritorii cheie de-a lungul Strâmtorii Ormuz, cu ajutorul trupelor americane. Un alt subiect major a fost posibilitatea unui bombardament asupra complexului de tuneluri de la Muntele Pickaxe, un obiectiv legat de programul nuclear iranian, care nu a fost încă vizat de SUA. Extinderea atacurilor aeriene asupra mai multor ținte din Iran, inclusiv instalații energetice, rămâne o posibilitate activă. Aceste discuții au avut loc într-o serie de conversații formale și informale pe care Trump le-a purtat cu înalți oficiali, printre care vicepreședintele JD Vance, secretarul apărării Pete Hegseth, secretarul de stat Marco Rubio și generalul Dan Caine, președintele Comitetului șefilor de stat major.
Armata SUA a confirmat lansarea a două valuri de atacuri aeriene împotriva Iranului miercuri, 16 iulie 2026, vizând capacitatea acestei țări de a amenința navele care tranzitează Strâmtoarea Ormuz. „Vom afla dacă vom ajunge la o înțelegere cu ei sau dacă pur și simplu vom termina totul”, a declarat președintele Trump la scurt timp după începerea celui de-al doilea val de atacuri. În plus, armata americană a aplicat blocada impusă de SUA asupra porturilor iraniene, respingând mai multe nave de pe coastă. Într-un incident notabil, rachete Hellfire au fost lansate asupra coșului de fum al unei nave sub pavilionul Curaçao care încerca să navigheze spre Insula Kharg, după ce a ignorat avertismentele de a se întoarce.
Deși președintele Trump nu a luat încă o decizie finală, el insistă atât în privat, cât și în public, că ar prefera o rezolvare diplomatică. Cu toate acestea, Iranul a refuzat să renunțe la stocul său nuclear, în ciuda săptămânilor de atacuri militare și a eșecului unui acord provizoriu. Acest impas diplomatic l-a determinat pe cel de-al 47-lea președinte american să ceară consilierilor săi noi opțiuni de escaladare, menite să forțeze Iranul să cedeze sau, cel puțin, să înceteze atacurile asupra navelor comerciale din strâmtoare. Unii oficiali americani au afirmat că Trump este reticent în a angaja forțe terestre, retrăgându-și în repetate rânduri amenințările publice privind cucerirea Insulei Kharg sau preluarea controlului asupra industriei petroliere iraniene.
Însă, o eventuală aprobare a acestor planuri ar deschide cea mai periculoasă fază a războiului de aproape cinci luni, antrenând Statele Unite și mai adânc într-un conflict din Orientul Mijlociu care se intensifică. Acest scenariu ar duce probabil la creșterea prețurilor la benzină și ar complica semnificativ planurile republicanilor pentru alegerile de la jumătatea mandatului din 2026. În ultimele zile, președintele SUA a făcut declarații sincere cu privire la război, confirmând că ia în considerare noi opțiuni militare. Deși oficialii afirmă că înclină spre extinderea operațiunilor, el și-ar putea schimba părerea, iar discuția sa deschisă despre aceste opțiuni ar putea fi folosită și ca tactică de intimidare pentru a forța Iranul să revină la masa negocierilor.
„Vom distruge Muntele Pickaxe”, a declarat Trump săptămâna aceasta prezentatorului de radio Hugh Hewitt. Marți, înainte de ședința din Situation Room, Trump a declarat pentru Fox News că ocuparea Insulei Kharg era puțin probabilă, dar nu era exclusă. „Dacă îi vom respinge suficient de departe și de adânc, aș face asta”, a adăugat el. Atacurile de miercuri au marcat a cincea zi consecutivă de operațiuni asupra Iranului, în urma eșecului acordului de pace provizoriu care ridicase blocada americană asupra porturilor iraniene și suspendase sancțiunile privind vânzările de petrol. Totuși, Trump a declarat încetarea focului după ce Iranul a atacat nave în strâmtoare, reinstituind blocada și autorizând noi atacuri.
Vicepreședintele Vance a declarat, într-un interviu difuzat miercuri de podcasterul Joe Rogan, că atacurile aveau scopul de a forța Iranul să se întoarcă la masa negocierilor. „Nu ne vom limita doar la a bombarda, bombarda și iar bombarda. Vom încerca să folosim forța noastră militară ca unul dintre numeroasele instrumente de care dispunem pentru a rezolva problema”, a afirmat Vance, subliniind o abordare strategică, nu doar militară. Această perspectivă contrastează ușor cu retorica mai directă a președintelui, dar confirmă o strategie de presiune intensificată.
O aprobare a operațiunii de pe Muntele Pickaxe sau de pe Insula Kharg ar reprezenta cea mai riscantă mișcare a lui Trump în cadrul conflictului. Pickaxe este un complex subteran puternic fortificat, format din tuneluri săpate în granit la o adâncime cuprinsă între 91 și 144 de metri sub suprafața vârfului unui munte — mult mai adânc decât instalațiile de îmbogățire nucleară din Iran de la Natanz și Fordow, pe care SUA și Israelul le-au bombardat vara trecută, în 2025. Se consideră că acest complex nu este încă finalizat. Adâncimea tunelurilor de la Pickaxe înseamnă că acestea ar putea să nu fie vulnerabile la lovituri directe din partea bombelor bunker-buster ale armatei americane. În timp ce atacurile SUA asupra Fordow din 2025 au vizat puțurile de ventilație care coborau direct în sălile complexului, imaginile din satelit disponibile publicului nu au dezvăluit locațiile exacte ale niciunui sistem de ventilație la Pickaxe.
Asta nu înseamnă că Pickaxe nu are vulnerabilități. Lucrările de construcție de la fața locului implică dependența de surse de alimentare cu energie electrică, livrări de echipamente și personal de construcții, care ar putea fi ținta unor acte de sabotaj, conform analiștilor militari. „Dacă fac vreo mișcare” în direcția transformării Pickaxe într-o bază nucleară operațională, „vom interveni imediat și vom face tot ce este necesar, dar nu au făcut încă nimic”, a declarat Trump marți la Fox News, adăugând că bombele americane de tip bunker-buster „pot pătrunde adânc”.
O încercare de a ocupa Insula Kharg, principalul nod de export al petrolului din Iran, ar afecta drastic industria petrolieră a țării, dar ar expune, de asemenea, forțele americane la un pericol direct. Trupele ar deveni ținte ușoare pentru rachetele și dronele iraniene, conform oficialilor și analiștilor americani. Generalul în rezervă al Marinei, Frank McKenzie, a declarat duminică, 13 iulie 2026, în cadrul emisiunii „Face the Nation” de la CBS News, că Statele Unite ar trebui să ia în considerare o operațiune pe Insula Kharg, deoarece „controlul asupra teritoriului iranian ar constitui un factor important în viitoarele negocieri cu Iranul”.
Trump discută, de asemenea, idei privind ocuparea altor insule de-a lungul strâmtorii, pentru a facilita transportul maritim și a distruge teritoriile puternic militarizate, analiștii indicând insulele Abu Musa, Marele Tunb și Micul Tunb drept țintele cele mai probabile. Trupele americane ar fi, de asemenea, vulnerabile în acele locații, potrivit oficialilor și analiștilor. Un fost secretar al Apărării al lui Donald Trump a avertizat că SUA nu vor câștiga războiul cu Iranul doar prin atacuri aeriene, sugerând necesitatea unei strategii mai complexe sau a unei soluții diplomatice.
De ce contează
Escaladarea tensiunilor dintre SUA și Iran, cu potențiale operațiuni militare extinse, are implicații profunde pentru stabilitatea regională și economia globală. O acțiune militară directă, precum ocuparea Insulei Kharg sau bombardarea Muntelui Pickaxe, ar putea destabiliza și mai mult Orientul Mijlociu, generând un conflict de proporții. Prețurile petrolului ar crește vertiginos, afectând direct consumatorii la nivel mondial. De asemenea, o implicare militară terestră ar pune în pericol viețile soldaților americani și ar putea genera un răspuns imprevizibil din partea Iranului, cu consecințe greu de anticipat. Alegătorii americani ar putea fi influențați de costurile umane și economice ale conflictului în alegerile de la jumătatea mandatului, făcând din această decizie una cu un impact major asupra peisajului politic intern.
Pe termen scurt, deciziile lui Trump vor fi cruciale. Rămâne de văzut dacă retorica sa fermă este o tactică de negociere sau prevestește o acțiune militară iminentă. Rezistența Iranului la cererile americane și lipsa de progrese diplomatice sugerează că impasul actual va persista. Viitoarele atacuri aeriene și eventualele operațiuni terestre ar putea forța Iranul la negocieri, dar riscul unei escaladări necontrolate este semnificativ. Comunitatea internațională, în special țările europene și asiatice dependente de petrolul din Golf, urmărește cu îngrijorare evoluțiile, căutând soluții pentru a detensiona situația.
Întrebarea fundamentală rămâne dacă o soluție militară poate aduce pacea sau doar va alimenta un conflict de lungă durată, cu consecințe devastatoare pentru regiune și pentru economia globală.