Scenarii de atac aerian, inclusiv Divizia 101 Aeropurtată
Pentagonul a analizat luna trecută mai multe scenarii militare preliminare împotriva Cubei, inclusiv posibilitatea unui asalt aerian efectuat de Divizia 101 Aeropurtată, singura unitate americană pregătită pentru o astfel de misiune, potrivit unor oficiali americani citați de CBS News și preluați de Anadolu. Această planificare, deși detaliată, nu indică o decizie iminentă a președintelui Donald Trump sau a Departamentului Apărării de a lansa o operațiune.
Discuțiile au inclus evaluări ale obiectivelor misiunii, necesarul de trupe, logistica, termenele și riscurile asociate. Cu toate acestea, oficialii au subliniat că orice acțiune militară împotriva Cubei s-ar confrunta cu provocări majore, având în vedere că o parte semnificativă a resurselor militare ale SUA este în prezent angajată în operațiuni împotriva Iranului. Avioane, mijloace de informații și alte resurse au fost deja transferate în Orientul Mijlociu, făcând o acțiune împotriva Cubei puțin probabilă pe termen scurt, conform acelorași surse.
Secretarul de stat american Marco Rubio a susținut o tranziție diplomatică către un guvern cubanez tehnocrat, dispus să implementeze reforme economice. Însă, demersurile sale au stagnat, în ciuda presiunilor financiare crescute exercitate de SUA asupra armatei cubaneze și a conglomeratului său, GAESA. Într-o declarație din 11 iulie, Rubio a acuzat regimul și „elitele sale corupte” că resping reformele, preferând „să perpetueze controlul total” și atașamentul față de o „ideologie marxistă lipsită de moralitate”. Departamentul de Stat a extins sancțiunile împotriva entităților de stat cubaneze care „canalizează venituri către regim și forțele paramilitare” ce reprimă poporul cubanez, inclusiv brigăzile de intervenție rapidă.
Contextul acestor discuții militare este marcat de tensiuni interne în administrația Trump. Conflictul din Iran ar fi scos la iveală fricțiuni între președintele Trump și secretarul apărării, Pete Hegseth. Deși Trump l-a lăudat public pe Hegseth pentru operațiunile militare recente, oficiali familiarizați cu situația au declarat, sub protecția anonimatului, că, în privat, președintele și-ar fi exprimat frustrarea față de Operațiunea „Epic Fury”. El ar fi considerat că administrația a ratat o ocazie anterioară de a evita un conflict prelungit prin respingerea unei propuneri iraniene de limitare a programului său nuclear. Doi oficiali au dezvăluit pentru CBS News că Hegseth a favorizat o abordare militară mai dură, în pofida îngrijorărilor generalului Dan Caine, șeful Statului Major Interarme. Pe măsură ce conflictul s-a prelungit și a devenit mai complex decât se anticipase, nemulțumirea președintelui Trump ar fi crescut.
Potrivit acelorași oficiali, Trump a fost iritat atunci când Hegseth și Caine au evocat limitele operațiunilor militare împotriva Iranului. Unii oficiali ai Departamentului Apărării și ai altor agenții guvernamentale l-ar fi criticat și pe amiralul Brad Cooper, șeful Comandamentului Central al SUA (CENTCOM), susținând că acesta a exagerat rezultatele pe care le-ar putea aduce o acțiune militară împotriva Iranului. Purtătoarea de cuvânt a Casei Albe, Anna Kelly, a respins aceste informații, afirmând că președintele „a fost extrem de mândru” de conducerea exercitată de Hegseth și Cooper „pe tot parcursul Operațiunii Epic Fury, care a distrus complet rachetele balistice ale Iranului, instalațiile de producție, marina, sistemele de apărare aeriană și multe altele”. Ea a adăugat că recentele atacuri ale SUA împotriva Iranului demonstrează că SUA „pot ataca oriunde, oricând, iar Iranul nu poate face nimic în acest sens”.
Aceste planuri de contingență pentru Cuba nu sunt un fenomen izolat. Statele Unite au o istorie lungă de implicare și tensiuni cu regimul de la Havana, culminând cu criza rachetelor din Cuba din 1962, un moment care a adus lumea în pragul unui război nuclear. De atunci, embargoul economic impus de SUA în 1962, sub președintele John F. Kennedy, rămâne în vigoare, fiind una dintre cele mai longevive sancțiuni din istoria modernă. Conform datelor din 2023 ale Departamentului Trezoreriei SUA, sancțiunile economice au costat economia cubaneză miliarde de dolari anual, afectând semnificativ comerțul și investițiile străine. Deși au existat tentative de normalizare a relațiilor sub administrația Obama, ele au fost inversate de administrația Trump, care a intensificat presiunea.
Din punct de vedere militar, Divizia 101 Aeropurtată, supranumită „Screaming Eagles”, este o unitate de elită a Armatei SUA, specializată în operațiuni de asalt aerian. Înființată în 1918, a jucat roluri cruciale în cel de-al Doilea Război Mondial, Vietnam, Irak și Afganistan. Capacitatea sa de a se deplasa rapid și de a desfășura forțe în zone ostile o face o opțiune pentru intervenții rapide, însă complexitatea unei invazii pe scară largă, chiar și aeriene, într-o țară suverană precum Cuba, nu trebuie subestimată. Conform unui raport al Pentagonului din 2024, o operațiune militară de anvergură ar necesita o mobilizare de resurse logistice și umane semnificativă, cu riscuri considerabile de escaladare regională și pierderi umane.
De ce contează
Analiza opțiunilor militare împotriva Cubei, chiar și în faza preliminară, subliniază persistența tensiunilor geopolitice și disponibilitatea Statelor Unite de a considera acțiuni ferme. Aceasta are implicații directe pentru stabilitatea regională, în special în Caraibe și America Latină, unde o escaladare ar putea destabiliza economiile locale și ar putea genera fluxuri migratorii. Pentru România și statele membre UE, o astfel de evoluție ar putea afecta relațiile diplomatice și comerciale cu regiunea, impunând o reevaluare a strategiilor de securitate internațională și a rolului diplomației în gestionarea crizelor. De asemenea, relevă complexitatea deciziilor de politică externă americană, influențate de conflicte multiple și dinamici interne.
În ciuda planificărilor militare, oficialii americani au indicat că o acțiune împotriva Cubei este puțin probabilă pe termen scurt, dată fiind concentrarea resurselor în Orientul Mijlociu. Însă, persistența sancțiunilor și retorica diplomatică dură a SUA sugerează că presiunea asupra regimului cubanez va continua. Rămâne de văzut dacă abordarea diplomatică, susținută de Marco Rubio, va reuși să genereze schimbări structurale sau dacă tensiunile interne din administrația Trump vor influența direcția politicii externe americane.
Soarta viitoare a relațiilor SUA-Cuba depinde de echilibrul dintre presiunea militară potențială, sancțiunile economice și eforturile diplomatice, într-un context geopolitic global din ce în ce mai complex.