CJUE critică dur ÎCCJ în cauza prescripției; se deschid căi de atac

Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) a pronunțat o decizie crucială în cauza Lin II, joi, 16 iulie 2026, abordând problema prescripției penale în România. Hotărârea, a cărei motivare detaliată a fost publicată recent, aduce reproșuri severe la adresa Înaltei Curți de Casație și Justiție (ÎCCJ) pentru modul în care a gestionat legislația privind prescripția, ceea ce a dus la închiderea multor dosare penale. Deși o analiză completă a impactului juridic va fi posibilă doar după publicarea oficială a motivării, pronunțarea orală a indicat că noul regim al prescripției se aplică doar cauzelor aflate pe rol, nu și celor deja soluționate definitiv, potrivit Digi24.

Într-un limbaj considerat de HotNews.ro „neobișnuit de dur”, instanța de la Luxemburg acuză ÎCCJ că a interpretat eronat Convenția Europeană a Drepturilor Omului (CEDO), a mărit semnificativ riscul de impunitate pentru fraudele ce afectează interesele financiare ale UE și a instaurat o situație de incertitudine juridică. CJUE a subliniat că Articolul 7 din CEDO impune aplicarea retroactivă a legii penale mai favorabile doar în ceea ce privește definirea incriminării și stabilirea sancțiunilor, nu și reglementarea prescripției. Mai mult, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CtEDO) consideră normele privind prescripția ca fiind de drept procesual, nu substanțial, chiar dacă în România sunt incluse în Codul penal, ceea ce înseamnă că nu beneficiază de regimul legii penale mai favorabile, conform HotNews.ro.

La scurt timp după anunțul inițial de la Luxemburg, Biroul de Informare și Relații Publice al ÎCCJ a emis un comunicat de presă, subliniind că misiunea sa fundamentală este asigurarea unei aplicări loiale, coerente și previzibile a legii, în deplin respect față de ordinea juridică europeană, CEDO și Constituția României. Reprezentanții ÎCCJ au declarat că abordarea lor nu este ghidată de rezultatul punctual al unei cauze, ci de loialitatea față de principiile statului de drept, invocând articolul 52 alineatul (3) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, care solicită un nivel de protecție cel puțin echivalent cu cel asigurat de CEDO.

Conducerea instanței de casație a explicat că interpretarea articolului 49 din Cartă (privind principiul legalității incriminării) a fost făcută în deplină concordanță cu articolul 7 din CEDO și cu jurisprudența Curții de la Strasbourg, considerând că acesta reprezintă standardul minim de protecție asumat de dreptul Uniunii. Acest raționament, susține ÎCCJ, a fost confirmat explicit și de concluziile Avocatului General al CJUE, care a reținut că interpretarea dreptului Uniunii nu poate ignora standardele de protecție a drepturilor fundamentale. ÎCCJ a concluzionat că loialitatea unei instanțe se demonstrează prin consecvența promovării dialogului judiciar și aplicării principiilor comune care unesc sistemele constituționale naționale cu cele europene.

Problematica prescripției penale în România a escaladat după o decizie a Curții Constituționale (CCR) din 26 aprilie 2018, care a declarat neconstituțională sintagma „orice act întocmit de procuror” din Codul penal, lăsând articolul trunchiat. Ulterior, în 26 mai 2022, CCR a declarat neconstituțional întreg articolul, stabilind că între 2018 și 2022 nu a existat nicio prevedere legală care să întrerupă cursul prescripției. Guvernul a intervenit rapid, pe 30 mai 2022, printr-o ordonanță de urgență care a restabilit formularea din Codul penal din 1969: „cursul prescripției se întrerupe după orice act întocmit de procuror care se comunică suspectului”.

Situația s-a complicat și mai mult pe 25 octombrie 2022, când ÎCCJ a emis Decizia 67/2022, prin care a extins retroactiv beneficiul prescripției, așa cum fusese formulat de CCR, și pentru perioada 2014-2018. ICCJ și-a fundamentat decizia pe ideea că prescripția este o normă de drept substanțial, aplicându-se retroactiv conform Articolului 7 din CEDO. Această decizie a fost contestată de Curtea de Apel Brașov, care a sesizat CJUE cu o întrebare preliminară, dând naștere Cauzei Lin I.

Pe 24 iulie 2023, CJUE s-a pronunțat în Cauza Lin I, cerând instanțelor românești să aplice deciziile CCR (care considerau că între 2018 și 2022 cursul prescripției nu s-a întrerupt), dar să lase neaplicată Decizia 67/2022 a ÎCCJ, care extindea retroactiv efectele deciziilor CCR pentru perioada 2014-2022. Ulterior, în iunie și septembrie 2024, ÎCCJ a emis alte două decizii (37 și 16 din 2024) de unificare a jurisprudenței, care, în esență, au făcut imposibilă aplicarea în România a deciziei CJUE din Cauza Lin I, invocând o protecție mai scăzută a drepturilor fundamentale decât articolul 7 din CEDO.

CJUE a criticat ferm aceste decizii, arătând că ÎCCJ a mărit considerabil riscul de impunitate. „Perioadei de aproximativ 47 de luni în cursul căreia niciun act nu era susceptibil să întrerupă prescripția răspunderii penale, în conformitate cu deciziile Curții Constituționale, i se adaugă, în temeiul Deciziei nr. 67/2022 a ÎCCJ, o perioadă de cel puțin 51 de luni în care se aplică același regim juridic, ceea ce constituie o extindere considerabilă a riscului sistemic de impunitate”, se arată în motivarea CJUE. Mai mult, instanța europeană a reproșat ÎCCJ că nu a sesizat CJUE cu întrebări preliminare înainte de a adopta deciziile 37/2024 și 16/2024, încălcându-și obligațiile conform articolului 267 TFUE și impunând o interpretare a dreptului național „vădit incompatibilă” cu Hotărârea Lin I.

Un aspect esențial al deciziei CJUE vizează posibilitatea formulării unor recursuri în casație împotriva hotărârilor judecătorești definitive prin care inculpații au scăpat de pedepse din cauza prescripției. CJUE a stabilit că o hotărâre definitivă nu se bucură de autoritate de lucru judecat câtă vreme există posibilitatea de a fi reformată printr-un recurs în casație, chiar și în cazul căilor de atac extraordinare. În mod simetric, dacă au fost posibile recursuri în casație pentru a alinia condamnările definitive la deciziile ÎCCJ privind prescripția, atunci ar trebui să fie posibile și recursuri pentru a alinia aceste sentințe la dreptul european, așa cum a fost interpretat în Hotărârea Lin II, redeschizând astfel posibilitatea condamnării, conform HotNews.ro.

De ce contează

Această decizie a CJUE este crucială pentru statul de drept din România și pentru lupta împotriva corupției și fraudei, mai ales a celei care afectează bugetul Uniunii Europene. Prin deschiderea căii pentru recursuri în casație, se oferă o șansă de reparare a unor erori judiciare care au dus la impunitatea unor infractori. De asemenea, decizia reafirmă supremația dreptului european și obligă instanțele naționale, inclusiv ÎCCJ, să respecte interpretările CJUE, consolidând astfel încrederea în sistemul judiciar și în angajamentele României față de valorile europene. Ignorarea dreptului european, așa cum a subliniat CJUE, creează o situație de incertitudine juridică cu consecințe grave.

În urma publicării Hotărârii Lin II în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, Parchetele care au instrumentat cauze soldate cu clasare pe motiv de prescripție ar trebui să promoveze recursuri în casație în termen de 30 de zile, argumentând că încetarea procesului penal a fost dispusă în mod greșit. Rămâne de văzut dacă actualii șefi de Parchete vor consimți la aceste căi de atac și cum va reacționa sistemul judiciar românesc în ansamblul său. Decizia marchează un moment important în dialogul judiciar dintre România și instituțiile europene, punând presiune pe ÎCCJ să își reconsidere abordarea și să asigure o aplicare unitară și corectă a legii, în conformitate cu principiile europene.

Implementarea corectă a acestei decizii va fi un test major pentru independența și responsabilitatea sistemului judiciar românesc.