Clarificări privind prescripția răspunderii penale
Înalta Curte de Casație și Justiție (ÎCCJ) a României a emis joi, 16 iulie 2026, un punct de vedere oficial, după ce Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) a pronunțat o decizie în cauza Lin II. ÎCCJ subliniază că a aplicat întotdeauna cu bună-credință dreptul european și că interpretarea sa în materia prescripției răspunderii penale a respectat atât jurisprudența CJUE, cât și standardele Convenției Europene a Drepturilor Omului (CEDO). Această reacție vine ca un răspuns direct la o hotărâre a CJUE care, potrivit unor surse citate de HotNews, a statuat că decizia ÎCCJ privind prescripția nu este conformă cu dreptul european și nu se aplică retroactiv cauzelor aflate pe rol.
Instanța supremă de la București afirmă că misiunea sa rămâne aplicarea coerentă a dreptului și protejarea drepturilor fundamentale. Conform comunicatului ÎCCJ, abordarea sa în materia prescripției nu a reprezentat o opțiune între dreptul Uniunii Europene și CEDO. Dimpotrivă, instanța supremă a aplicat dreptul Uniunii în conformitate cu mecanismul de protecție prevăzut de articolul 52 alineatul (3) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene. Acest articol stipulează că drepturile consacrate de Cartă care corespund unor drepturi garantate de Convenție trebuie interpretate și aplicate la un nivel de protecție cel puțin echivalent cu cel asigurat de Convenție. Numai în măsura în care dreptul Uniunii consacră un standard de protecție superior, acesta prevalează.
Urmând aceste coordonate, Înalta Curte a interpretat articolul 49 din Cartă, referitor la principiul legalității incriminării și pedepsei, în lumina articolului 7 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului (CEDO), tocmai pentru că acesta reprezintă standardul minim de protecție impus de însuși dreptul Uniunii. Prin urmare, valorificarea jurisprudenței Curții de la Strasbourg, așa cum a explicat ÎCCJ, nu a constituit o abatere de la dreptul Uniunii, ci aplicarea acestuia potrivit regulilor de interpretare prevăzute chiar de Carta drepturilor fundamentale. Acest raționament juridic și-a găsit o confirmare explicită în concluziile Avocatului General al Curții de Justiție a Uniunii Europene, în sensul că interpretarea dreptului Uniunii în materia legalității penale nu poate ignora standardul convențional de protecție impus de articolul 52 alineatul (3) din Cartă.
Poziția ÎCCJ, așa cum reiese din comunicatul oficial, se fundamentează pe premisa că dreptul european constituie un sistem coerent de protecție a drepturilor fundamentale, în care dialogul dintre Curtea de Justiție a Uniunii Europene și Curtea Europeană a Drepturilor Omului trebuie valorificat în mod complementar, și nu privit ca o alternativă între două standarde concurente. Această perspectivă subliniază o viziune unitară asupra sistemului de drept european, în care instanțele naționale, precum și cele europene, contribuie la o aplicare armonioasă a normelor.
Pe de altă parte, decizia CJUE în cauza Lin II, la care face referire comunicatul ÎCCJ, a generat controverse semnificative în sistemul juridic românesc. Potrivit informațiilor din piață, hotărârea CJUE ar fi stabilit că interpretarea dată de ÎCCJ în materia prescripției răspunderii penale, care a condus la încetarea unor procese importante de corupție, nu este conformă cu dreptul Uniunii Europene și, mai mult, nu se aplică retroactiv cauzelor aflate pe rol. Această divergență de interpretare între instanțele naționale și cele europene a pus sub semnul întrebării stabilitatea juridică și eficacitatea luptei anticorupție în România.
Contextul acestei dispute este marcat de o serie de decizii ale Curții Constituționale a României (CCR) din 2018 și 2022, care au declarat neconstituționale prevederi din Codul penal privind întreruperea cursului prescripției. Aceste decizii au fost urmate de o hotărâre a unui Complet de 5 judecători al ÎCCJ din 2022, care a interpretat efectele deciziilor CCR, generând o perioadă de incertitudine și, în multe cazuri, încetarea proceselor penale din cauza intervenirii prescripției. Conform statisticilor Ministerului Justiției din 2023, peste 5.000 de dosare penale au fost închise în ultimii ani din cauza prescripției, un număr semnificativ care a atras critici vehemente din partea societății civile și a partenerilor europeni.
Comparativ cu alte state membre ale Uniunii Europene, România se confruntă cu o rată ridicată de dosare prescrise, ceea ce afectează grav percepția justiției. De exemplu, în Germania, sistemul de prescripție este mai strict, cu termene clare și mai puține posibilități de interpretare care să ducă la tergiversarea proceselor. Această situație subliniază necesitatea unei armonizări legislative și a unei interpretări coerente a dreptului la nivel național și european pentru a asigura eficacitatea sistemului judiciar.
ÎCCJ își va exercita această misiune cu aceeași responsabilitate și echilibru, având ca unic reper aplicarea corectă a dreptului și protejarea drepturilor fundamentale. Această declarație, deși fermă, lasă deschise o serie de întrebări privind modul concret în care instanțele române vor aplica decizia CJUE și cum se va rezolva, pe termen lung, conflictul de interpretare dintre jurisdicțiile naționale și cea europeană. Un expert în drept european, profesorul Mircea Duțu de la Universitatea din București, a declarat pentru Digi24 că „dialogul inter-jurisdicțional este esențial, dar primatul dreptului UE trebuie respectat, mai ales în materii care afectează interesele financiare ale Uniunii și lupta anticorupție”.
De ce contează
Decizia CJUE în cauza Lin II și răspunsul ÎCCJ sunt cruciale pentru statul de drept din România și pentru lupta anticorupție. Hotărârea europeană ar putea forța instanțele naționale să reevalueze mii de dosare penale în care a intervenit prescripția, redeschizând calea justiției pentru cazuri de corupție de amploare. Această situație are implicații directe asupra credibilității sistemului judiciar românesc și asupra percepției României ca stat membru al UE, subliniind importanța alinierii legislației și practicii judiciare la standardele europene. Pentru cetățeni, înseamnă o speranță că justiția va fi, în cele din urmă, făcută în dosare considerate anterior pierdute.
Pe termen scurt, este de așteptat ca decizia CJUE să genereze o serie de contestații și solicitări de revizuire în dosarele penale în care s-a invocat prescripția. Instanțele naționale vor trebui să analizeze cu atenție fiecare caz în parte și să decidă modul de aplicare a hotărârii europene, respectând totodată principiile fundamentale ale dreptului. Rămâne de văzut cum va fi transpusă în practică această decizie și dacă legislativul românesc va interveni pentru a clarifica și armoniza prevederile privind prescripția răspunderii penale.
Un aspect cheie va fi și reacția Comisiei Europene, care monitorizează constant progresele României în domeniul justiției, prin Mecanismul de Cooperare și Verificare (MCV), chiar dacă acesta a fost recent ridicat formal, aspectele legate de statul de drept rămânând prioritare în dialogul cu Bruxelles-ul.