Hotărâre crucială cu impact asupra dosarelor de fraudă
Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) a stabilit joi, 16 iulie 2026, că decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție (ICCJ) de a extinde aplicarea prescripției în dosarele penale pentru perioada 2014-2018 nu este conformă cu dreptul Uniunii Europene. Mai mult, CJUE a precizat că această decizie a ICCJ privind prescripția nu se aplică dosarelor aflate pe rol, cu excepția celor care au dobândit deja autoritate de lucru judecat. "Curtea precizează că, având în vedere importanța pe care o are principiul autorității de lucru judecat în dreptul Uniunii, acest drept nu impune repunerea în discuție a hotărârilor care au dobândit autoritate de lucru judecat și care au constatat, în aplicarea deciziei din anul 2022 a ICCJ, prescripția răspunderii penale pentru fraude grave care aduc atingere intereselor financiare ale Uniunii", se arată în comunicatul CJUE, citat de Agerpres.
Această hotărâre, cunoscută sub numele de Lin II, vine să clarifice o dispută juridică complexă care a generat un vid legislativ și interpretări divergente la nivel național. Președintele Nicușor Dan a reacționat la decizia CJUE, subliniind că principala vină pentru această situație revine Parlamentului României. Potrivit acestuia, "noi am avut o decizie a Curții Constituționale, care trebuia urmată într-un termen constituțional, dacă nu mă înșel, de 45 de zile, trebuia o corecție legislativă care nu s-a întâmplat în niște ani de zile. Ăsta este punctul de la care am plecat", a declarat Președintele Nicușor Dan, conform news.ro. El a adăugat că deciziile CJUE sunt obligatorii și vor fi respectate în România, chiar dacă dreptul nu este o știință exactă și implică o balanță a principiilor.
Contextul acestei decizii își are rădăcinile în două hotărâri ale Curții Constituționale a României (CCR) din 2018 și 2022, care au declarat neconstituțională o dispoziție națională ce reglementa cauzele de întrerupere a termenului de prescripție în materie penală. Aceasta a creat o perioadă de aproape patru ani (2018-2022) în care dreptul român nu prevedea nicio cauză de întrerupere a prescripției. Ulterior, în 2022, ICCJ a statuat că această inexistență a cauzelor de întrerupere se aplica retroactiv și infracțiunilor săvârșite între 2014 (momentul adoptării dispoziției neconstituționale) și 2018 (data primei decizii CCR), invocând principiul aplicării retroactive a legii penale mai favorabile (lex mitior).
Problema a fost adusă în atenția CJUE în dosarul "Lin", care a generat două hotărâri: Lin I (iunie 2023) și Lin II (16 iulie 2026). Hotărârea Lin I din 24 iulie 2023 viza cetățeni români condamnați pentru evaziune fiscală care contestau condamnările, bazându-se pe deciziile CCR și pe interpretarea ICCJ privind lex mitior. CJUE a fost solicitată să se pronunțe asupra conformității acestor decizii naționale cu dreptul Uniunii, în special cu normele de combatere eficientă a fraudei care aduce atingere intereselor financiare ale UE.
În Hotărârea Lin I, Curtea a amintit că statele membre trebuie să asigure că normele naționale de prescripție permit o represiune efectivă a infracțiunilor legate de fraudele UE, pentru a evita un risc sistemic de impunitate. Prin urmare, instanțele române trebuiau să lase neaplicat standardul național de protecție referitor la lex mitior, așa cum fusese consacrat prin decizia din 2022 a ICCJ. În schimb, deciziile CCR din 2018 și 2022 au fost considerate conforme cu dreptul Uniunii, deoarece aplicau principiul legalității în materie penală și prezentau un risc sistemic de impunitate de o amploare mai redusă.
Cu toate acestea, în 2024, în urma Hotărârii Lin I, ICCJ a statuat că instanțele române nu pot lăsa neaplicată decizia sa din 2022 fără a aduce atingere principiilor legalității în materie penală și interdicției "lex tertia". Hotărârea Lin II, pronunțată astăzi, 16 iulie 2026, infirmă această abordare a ICCJ, constatând că ea nu este conformă cu dreptul Uniunii. CJUE a subliniat că interdicția impusă prin Hotărârea Lin I instanțelor române de a aplica decizia din 2022 a ICCJ era previzibilă, făcând parte dintr-o jurisprudență consolidată. Curtea a reiterat că decizia ICCJ din 2022 genera un risc sistemic de impunitate pentru fraudele grave care aduc atingere intereselor financiare ale Uniunii.
Înalta Curte de Casație și Justiție a emis un comunicat de presă, afirmând că a aplicat "întotdeauna cu bună-credință" dreptul european în ansamblul său și că abordarea sa în materia prescripției nu a reprezentat o opțiune între dreptul UE și Convenția Europeană a Drepturilor Omului (CEDO). ICCJ a explicat că misiunea sa este de a asigura aplicarea loială, coerentă și previzibilă a dreptului, respectând atât dreptul Uniunii Europene și jurisprudența CJUE, cât și standardele CEDO și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (CtEDO). "Fidelitatea Înaltei Curți de Casație și Justiție nu aparține unei anumite soluții jurisprudențiale și nici unui rezultat punctual al unei cauze, ci valorilor fundamentale ale statului de drept", se arată în comunicatul ICCJ.
Instanța supremă a mai precizat că a interpretat articolul 49 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, privind principiul legalității incriminării și pedepsei, în lumina articolului 7 din CEDO și a jurisprudenței CtEDO. Aceasta deoarece articolul 52 alineatul (3) din Cartă prevede că drepturile care corespund celor garantate de Convenție trebuie interpretate și aplicate la un nivel de protecție cel puțin echivalent cu cel asigurat de Convenție. Numai în măsura în care dreptul Uniunii consacră un standard de protecție superior, acesta prevalează. Acest raționament juridic a fost confirmat explicit de concluziile Avocatului General al CJUE, care a susținut că interpretarea dreptului Uniunii în materia legalității penale nu poate ignora standardul convențional de protecție impus de Cartă. ICCJ, condusă de Lia Savonea, și-a fundamentat opinia pe premisa că dreptul european constituie un sistem coerent de protecție a drepturilor fundamentale, în care dialogul dintre CJUE și CtEDO trebuie valorificat complementar, nu ca o alternativă între două standarde concurente. "Într-o Europă a dreptului, loialitatea unei instanțe supreme nu se măsoară prin fidelitatea față de o anumită soluție, ci prin consecvența cu care aplică principiile comune care fundamentează ordinea juridică europeană", a conchis ICCJ.
De ce contează
Această hotărâre a CJUE are implicații majore pentru sistemul judiciar românesc și pentru lupta împotriva corupției și fraudei. Prin invalidarea extinderii retroactive a prescripției de către ICCJ, Curtea Europeană reafirmă supremația dreptului UE în combaterea infracțiunilor care afectează interesele financiare ale Uniunii. Decizia va permite continuarea sau reluarea unor dosare penale importante, evitând impunitatea în cazuri de fraude grave. Ea subliniază, de asemenea, responsabilitatea Parlamentului României de a acționa prompt în corectarea vidurilor legislative, pentru a nu crea incertitudine juridică și a nu submina eforturile de justiție.
Decizia Lin II marchează un moment important în relația dintre sistemul juridic național și cel european. Instanțele române, inclusiv ICCJ, sunt acum obligate să aplice direct interpretarea CJUE, lăsând neaplicată decizia națională anterioară privind extinderea prescripției. Aceasta va forța o reevaluare a multor dosare penale aflate pe rol, unde prescripția fusese invocată. Pe termen lung, se așteaptă ca Parlamentul să intervină legislativ pentru a clarifica normele privind prescripția, eliminând astfel orice ambiguitate și asigurând conformitatea cu dreptul european.
Dialogul judiciar dintre instanțele române și cele europene va continua, însă supremația dreptului UE în materie de protecție a intereselor financiare ale Uniunii este acum reafirmată cu fermitate, deschizând calea pentru o aplicare mai riguroasă a legii în cazurile de fraudă.