Foști directori și oficiali, închiși pentru neglijență
Judecătorul Paolo Lepri a pronunțat joi, 16 iulie 2026, verdictele în cazul prăbușirii podului Morandi din Genova, Italia, în august 2018, o tragedie care a șocat întreaga țară și a scos la iveală deficiențe sistemice în întreținerea infrastructurii. Fostul director executiv al Autostrade per l’Italia (Aspi), Giovanni Castellucci, a primit cea mai mare pedeapsă, 12 ani de închisoare, pentru complicitate la multiple capete de acuzare de omor din neglijență, conform The Guardian și AP. Sentința, deși mai mică decât cele aproape 400 de ani de închisoare cumulat cerute de procurori pentru toți inculpații, a fost considerată o victorie semnificativă de către familiile celor 43 de victime, inclusiv doi cetățeni români.
Procesul, care s-a întins pe parcursul a peste 280 de audieri pe parcursul a patru ani, a inclus 57 de inculpați, printre care foști directori ai Aspi, experți de la compania sa de inginerie Spea și foști oficiali ai Ministerului Infrastructurii din Italia. Pe lângă Castellucci, au fost condamnați Michele Donferri Mitelli, director influent în cadrul Aspi, la 11 ani de închisoare, și Paolo Berti, fostul număr doi al operatorului, la cinci ani și jumătate. Antonino Galatà, fost director executiv al Spea, și Mauro Coletta, fost înalt funcționar din Ministerul Transporturilor, au primit, de asemenea, pedepse de cinci ani și jumătate, respectiv cinci ani de închisoare. În total, 32 de persoane au fost condamnate la pedepse cuprinse între un an și 11 luni și 12 ani, în timp ce alții au fost achitați sau acuzațiile mai ușoare au fost prescrise, potrivit Mediafax.
Tragedia s-a produs la 14 august 2018, când o secțiune de 200 de metri (sau, după alte surse, 50 de metri) a podului Morandi a cedat în timpul unei furtuni violente, antrenând zeci de mașini și camioane în gol de la zeci de metri înălțime. Imaginile dezastrului au făcut înconjurul lumii, șocând Italia într-una dintre cele mai aglomerate zile de călătorie, în ajunul sărbătorii Ferragosto. Podul, considerat o minune inginerească la inaugurarea sa în 1967, avea trei piloni de beton în formă de A și cabluri de holan încapsulate în beton. Raffaele Caruso, unul dintre avocații victimelor, a subliniat că semnele de avertizare privind defectele pilonului prăbușit existau de zeci de ani, iar lucrările de întreținere efectuate la alți doi piloni începând cu 1993 nu au fost niciodată extinse și la al treilea, deși problema era cunoscută.
Procurorii au susținut cu tărie că ani de neglijență în întreținere și ignorarea rapoartelor tehnice privind degradarea cablurilor de susținere au condus la prăbușire. Ei au acuzat conducerea Aspi că a amânat în mod repetat lucrările de consolidare din rațiuni de reducere a costurilor și maximizare a profitului, în timp ce operatorul autostrăzii continua să genereze și să distribuie profituri. De cealaltă parte, avocații apărării, inclusiv cei ai lui Castellucci, care au anunțat că vor face apel, au susținut că dezastrul a fost cauzat de un defect fatal în proiectul inițial al podului, mai precis de ruperea cablului de susținere nr. 9, și că nicio intervenție de întreținere nu ar fi putut preveni prăbușirea. Aceștia au clasat verdictul drept „o înfrângere pentru adevăr”, argumentând că defectul de proiectare, care presupunea învelirea cablurilor metalice în beton, a făcut imposibilă detectarea coroziunii interne.
Cu toate acestea, magistrații au respins argumentele apărării, stabilind că administratorii drumului aveau obligația legală de a monitoriza și testa structura prin metode moderne, iar lăcomia și nepăsarea administrativă au stat la baza tragediei. Emmanuel Diaz, al cărui frate a murit strivit în mașină, s-a declarat mulțumit de verdicte, iar Egle Possetti, care și-a pierdut sora și întreaga familie, a considerat pedeapsa lui Castellucci acceptabilă, subliniind importanța ca vinovații să plătească efectiv. Reacțiile în sala de judecată au fost emoționante, cu peste 400 de persoane prezente, rude ale victimelor, avocați și jurnaliști, unii îmbrățișându-se și plângând după citirea sentinței.
În ajunul pronunțării sentinței, actualul director executiv al Aspi, Arrigo Giana, a prezentat primele scuze publice oficiale din partea companiei pentru catastrofa din 2018, într-o scrisoare deschisă publicată în principalele cotidiene italiene. Giana, care s-a alăturat Aspi abia anul trecut, a declarat că „acțiunile și deciziile deficitare ale unor oameni au lăsat cicatrici de neșters” și că „a oferi astăzi scuzele care nu au fost formulate atunci este, pentru noi, un imperativ moral care merge dincolo de stabilirea responsabilității legale și de cursul justiției către adevăr”. Acest gest, deși tardiv, a fost un pas important spre recunoașterea responsabilității morale a companiei. Un nou pod, proiectat de arhitectul italian Renzo Piano, originar din Genova, a fost inaugurat în 2020, traversând un memorial dedicat victimelor prăbușirii podului Morandi.
De ce contează
Acest verdict istoric în cazul podului Morandi din Genova este crucial pentru familiile victimelor, oferind o formă de justiție și recunoaștere a suferinței lor. Dincolo de aspectul individual, sentința subliniază responsabilitatea companiilor private și a oficialilor guvernamentali în asigurarea siguranței infrastructurii publice. Ea trimite un mesaj puternic că neglijența și prioritizarea profitului în detrimentul vieților omenești nu vor rămâne nepedepsite. Pentru România, unde infrastructura rutieră prezintă, de asemenea, vulnerabilități, cazul Morandi servește drept o lecție dură despre necesitatea stringentă a inspecțiilor riguroase și a investițiilor continue în mentenanță, pentru a preveni tragedii similare.
Decizia instanței din Genova, deși finală la prima instanță, va fi supusă recursului, avocații lui Giovanni Castellucci anunțând deja că vor face apel. Acest lucru înseamnă că procesul legal ar putea continua, prelungind așteptarea unei decizii definitive și a executării pedepselor. Rămâne de văzut dacă apelurile vor schimba substanțial verdictele sau pedepsele dictate. Pe termen lung, acest caz va influența probabil reglementările privind siguranța infrastructurii în Italia și, potențial, în Uniunea Europeană, forțând o reevaluare a practicilor de întreținere și a răspunderii corporative.
Întrebarea deschisă este dacă aceste condamnări vor duce la o schimbare reală de mentalitate și la o cultură a responsabilității în rândul administratorilor de infrastructură.