Viorel Pașca cere returnarea beneficiarilor din azilele Dumbrava

Viorel Pașca, proprietarul azilelor din Dumbrava și Tinca (Bihor), cercetat în dosarul care vizează exploatarea persoanelor vulnerabile, a solicitat public autorităților, marți, 14 iulie 2026, să permită revenirea în centrele sale a beneficiarilor mutați de instituții în urma descinderilor DIICOT din 30 iunie. Mesajul său, transmis pe Facebook, vine la scurt timp după ce Curtea de Apel București a decis definitiv ca el și membrii familiei sale să fie cercetați în stare de libertate, fără nicio măsură preventivă.

„Domnule Prefect, domnule ministru al sănătății, domnule ministru al muncii și protecției sociale, domnilor directori ai AJPIS, ANPIS, DSP, DGASPC, CJ. Având în vedere cele întâmplate în aceste zile cu bolnavii de la Dumbrava, inclusiv că o parte dintre ei sunt ținuți împotriva voinței lor în anumite locuri deși au domiciliul în Dumbrava, sau Tinca, vă rog să luați măsurile ce se impun pentru ca aceștia să poată reveni acolo unde locuiesc de fapt și de drept și unde doresc să locuiască”, a declarat Viorel Pașca. El a adăugat că este dispus să se întâlnească cu oficialii pentru a „intra în legalitate” și a obține autorizații de funcționare pentru casele din Dumbrava și Incești, conform mesajului citat de G4Media și Libertatea.

Această solicitare survine unei decizii judecătorești care a anulat măsurile preventive împotriva lui Pașca și a familiei sale. Inițial, pe 1 iulie, Viorel Pașca, soția și cei trei copii, alături de coordonatoarea azilelor, au fost reținuți de procurorii DIICOT. Ulterior, pe 2 iulie, Tribunalul București a decis plasarea lor sub control judiciar, argumentând că „persoanele beneficiau de spații de cazare dotate, hrană, îmbrăcăminte, acces la medicație și servicii medicale”. Această decizie a fost contestată atât de DIICOT, cât și de avocatul lui Pașca. Pe 13 iulie, Curtea de Apel București a respins cererea de arestare preventivă a DIICOT și a ridicat măsura controlului judiciar, lăsându-i în libertate, decizie definitivă, așa cum au relatat G4Media și Libertatea.

Investigația DIICOT, care a început în 2020 și a culminat cu perchezițiile din 30 iunie, vizează un grup infracțional organizat condus de Viorel Pașca, având ca scop exploatarea persoanelor vulnerabile. Potrivit DIICOT, sub pretextul oferirii de servicii sociale și medicale printr-o asociație umanitară, „Dumbrava DPG Dumnezeu Poartă de Grijă”, gruparea ar fi indus în eroare donatori și aparținători, încasând pensii, indemnizații de handicap și alte drepturi bănești ale beneficiarilor. Aceștia ar fi fost izolați de familii și lipsiți de posibilitatea de a-și administra veniturile.

Anchetatorii au menționat în referatul cu propunere de arestare 210 acte materiale în sarcina lui Viorel Pașca. În urma descinderii la cele 18 imobile, unde se aflau peste 400 de persoane în stare de vulnerabilitate, au fost confiscate bunuri, inclusiv un seif cu sute de carduri bancare ale beneficiarilor, documente de identitate și alte înscrisuri. Prejudiciul total estimat depășește 13 milioane de lei, adică aproximativ 2,5 milioane de euro, conform Ministerului Muncii, care a precizat că Pașca nu deținea acreditare și nici servicii sociale licențiate pentru centrele respective.

DIICOT a subliniat că multe dintre victime, preluate și distribuite ulterior în centrele de stat, sufereau de dizabilități grave, inclusiv afecțiuni psihice, fiind ținute fără ajutor de specialitate în centre neautorizate. Mai mult, anchetatorii au descoperit că pe un câmp lângă cimitirul greco-catolic, au fost îngropați 401 oameni care au murit în aceste azile de-a lungul anilor. Această cifră subliniază amploarea și gravitatea situației, indicând un sistem de îngrijire precar și posibil ilegal.

Situația azilelor din Bihor nu este singulară în România. Cazuri similare au fost semnalate în ultimii ani, relevând deficiențe sistemice în supravegherea și licențierea centrelor de îngrijire pentru vârstnici și persoane cu dizabilități. De exemplu, scandalul „azilelor groazei” din Voluntari, Ilfov, a scos la iveală condiții inumane și abuzuri, ducând la intervenția autorităților și la o serie de controale naționale în 2023. Această recurență a problemelor indică o lipsă de resurse umane și financiare adecvate pentru inspecții regulate și o birocrație complexă în procesul de autorizare, care permite funcționarea unor entități ilegale. Spre deosebire de alte state membre UE, unde standardele de îngrijire sunt strict reglementate și monitorizate constant de agenții independente, România se confruntă cu un decalaj semnificativ în aplicarea legii și protejarea drepturilor persoanelor vulnerabile.

**De ce contează**

Acest caz este crucial pentru că evidențiază vulnerabilitatea extremă a persoanelor vârstnice și cu dizabilități în fața unor rețele de exploatare, în ciuda eforturilor autorităților de a interveni. Decizia Curții de Apel București de a-i lăsa în libertate pe Viorel Pașca și familia sa, deși ancheta continuă, ridică întrebări despre echilibrul dintre drepturile acuzaților și protecția victimelor. Situația subliniază, de asemenea, necesitatea urgentă a reformării sistemului de asistență socială din România, pentru a preveni repetarea unor astfel de tragedii și a asigura că persoanele vulnerabile beneficiază de îngrijire demnă și legală. Transparența și responsabilitatea instituțiilor implicate sunt esențiale pentru restabilirea încrederii publice.

În ciuda deciziei de eliberare, ancheta DIICOT continuă, iar Viorel Pașca și familia sa vor fi judecați pentru acuzațiile de grup infracțional organizat și trafic de persoane. Rămâne de văzut dacă autoritățile vor da curs solicitării lui Pașca de a discuta despre „intrarea în legalitate” a centrelor sale și cum va influența acest lucru procesul penal în curs. Pe termen lung, acest caz va continua să pună presiune pe Ministerul Muncii și pe agențiile locale de asistență socială pentru a întări controalele, a simplifica procesele de licențiere și a asigura că toate centrele de îngrijire funcționează conform legii și în interesul beneficiarilor.

Întrebarea fundamentală este dacă sistemul românesc de asistență socială poate învăța din aceste tragedii pentru a proteja mai bine cetățenii săi cei mai vulnerabili.