Protest timid în Oradea, decizie așteptată la București
Curtea de Apel București este așteptată să se pronunțe luni, 13 iulie 2026, asupra contestației depuse de procurorii DIICOT în dosarul azilelor neautorizate din Bihor. Această decizie va stabili dacă Viorel Pașca, fondatorul Asociației „Dumbrava – Dumnezeu Poartă de Grijă”, și ceilalți cinci inculpați vor rămâne sub control judiciar, așa cum a decis Tribunalul București, sau vor fi plasați în arest preventiv, conform solicitării procurorilor.
Simultan, sâmbătă seara, un protest modest a avut loc în Piața Unirii din Oradea, inițial anunțat ca o manifestație de susținere pentru Viorel Pașca, dar transformat ulterior într-un apel generic „pentru o justiție dreaptă”. Potrivit ebihoreanul.ro, doar zece persoane s-au adunat, afișând steaguri ale României și UE, precum și pancarte cu mesaje precum „Vrem justiție” și „Justiție, nu corupție”. Unul dintre participanți, Craznic, a declarat că protestul vizează, în general, nemulțumirile față de sistemul judiciar, denunțând „abuzurile comise de Justiție” și exprimând dorința de a trăi într-o țară cu o justiție echitabilă.
Cazul Pașca a generat un val de discuții publice și juridice. Viorel Pașca, împreună cu soția sa Florica, cei trei fii – Viorel-Emanuel, Abel-Timotei și Daniel-Sabin – și Delia Mioara Păcală, coordonatoarea activităților, sunt cercetați de DIICOT pentru constituirea unui grup infracțional organizat, trafic de persoane și exploatarea unor persoane vulnerabile. Procurorii susțin că gruparea ar fi funcționat din 2020 prin Asociația „Dumbrava DPG”, prezentată ca organizație umanitară, dar fără licențele necesare pentru servicii sociale sau medicale. Sute de vârstnici, persoane cu dizabilități psihice și oameni fără adăpost ar fi fost exploatați în azilele neautorizate din Bihor.
Cu toate acestea, Tribunalul București a respins pe 2 iulie propunerea de arestare preventivă, plasând suspecții sub control judiciar. În motivarea deciziei, instanța a subliniat că, deși Ministerul Public a formulat acuzația de trafic de persoane în formă continuată, invocând 210 acte materiale, „actele de urmărire penală nu individualizează persoanele vătămate corespunzătoare fiecărui act material și nici nu descriu, în mod distinct, situația de fapt aferentă fiecăreia dintre acestea”. Această observație a Tribunalului București indică o potențială dificultate în probarea individualizată a fiecărui caz de victimă, o cerință esențială în dosarele de trafic de persoane.
Un alt aspect crucial reținut de judecător a fost că „activitatea desfășurată de inculpați s-a dezvoltat și s-a menținut în timp într-un context în care chiar instituțiile statului apelau la inculpați pentru rezolvarea unor situații pe care nu reușeau să le gestioneze prin propriile mecanisme instituționale”. Această constatare ridică semne de întrebare serioase cu privire la responsabilitatea și capacitatea instituțiilor publice de a gestiona cazurile sociale complexe, sugerând o dependență de inițiative private, chiar și neautorizate, pentru a suplini deficiențele sistemului. Viorel Pașca însuși a declarat la sosirea la Curtea de Apel București că „nu îmi este rușine de activitatea mea de 20 de ani, în care am încercat să ajut, în care am încercat să fiu de folos, să aduc un plus în societate, în viața acestor oameni care nu mai aveau pe nimeni, oameni de care s-a lepădat toată lumea, familii, instituții, statul român”.
Instanța a mai apreciat că pericolul pentru ordinea publică este distinct de pericolul social concret al infracțiunii și a notat că activitatea descrisă de acuzare a încetat după intervenția organelor judiciare. Toate locațiile au fost verificate, beneficiarii identificați și relocați, iar probele principale, inclusiv documente și suporturi informatice, au fost deja administrate prin percheziții. De asemenea, judecătorul a reținut că nu există indicii că vreunul dintre inculpați ar fi încercat să influențeze martori, să distrugă probe sau să exercite presiuni. Nu s-a constatat nici un risc concret ca aceștia să se sustragă urmăririi penale, având domicilii cunoscute și prezentându-se în fața organelor judiciare. Această abordare a Tribunalului București contrastează cu practica adesea invocată de procurori privind necesitatea arestării preventive pentru a preveni influențarea probelor sau sustragerea de la justiție.
Cazul azilelor din Bihor nu este singular în România, unde fenomenul azilelor neautorizate și al exploatării persoanelor vulnerabile a fost adus în atenția publică în mod repetat în ultimii ani. Conform unui raport al Autorității Naționale pentru Protecția Drepturilor Copilului și Adopție (ANPDCA) din 2023, peste 30% dintre centrele de îngrijire pentru vârstnici și persoane cu dizabilități funcționau fără licență sau cu licențe provizorii expirate, o statistică alarmantă care subliniază amploarea problemei la nivel național. Comparativ, în țări din Uniunea Europeană precum Germania sau Suedia, reglementările sunt mult mai stricte, iar controalele mult mai frecvente, cu sancțiuni severe pentru nerespectarea standardelor de îngrijire și autorizare. Această discrepanță evidențiază lacunele legislative și de implementare din România, care permit perpetuarea unor astfel de situații. Dosarul Pașca, prin complexitatea sa și prin implicarea instituțiilor statului în gestionarea unor cazuri sociale, devine un barometru pentru modul în care justiția română abordează infracțiunile cu un puternic impact social și moral.
De ce contează
Acest caz este emblematic pentru provocările sistemului social și juridic din România. Pe de o parte, el scoate la iveală vulnerabilitatea persoanelor vârstnice și cu dizabilități și falimentul instituțiilor statului în asigurarea unei îngrijiri adecvate. Pe de altă parte, decizia Curții de Apel București va crea un precedent important pentru modul în care sunt interpretate acuzațiile de trafic de persoane și exploatare în contextul unor activități caritabile, chiar dacă neautorizate. Rezultatul va influența încrederea publicului în justiție și va arăta cât de eficient poate fi statul în protejarea cetățenilor săi cei mai fragili, forțând o reevaluare a legislației și a controalelor în domeniul asistenței sociale.
Decizia Curții de Apel București de astăzi este așteptată cu interes nu doar de părțile implicate, ci și de opinia publică și de specialiștii în drept. Ea va clarifica măsura preventivă aplicabilă în acest dosar complex, influențând parcursul anchetei și eventuala judecată. Indiferent de rezultat, cazul Pașca va continua să pună sub lupă funcționarea sistemului de asistență socială din România și colaborarea, sau lipsa acesteia, dintre inițiativele private și instituțiile statului.
Rămân deschise întrebări esențiale despre cum poate fi prevenită pe viitor exploatarea persoanelor vulnerabile și cum pot fi îmbunătățite mecanismele de autorizare și control pentru centrele de îngrijire, astfel încât să se evite repetarea unor tragedii similare.