Declarații controversate despre identitatea românească a Moldovei
Ambasadorul Germaniei în Republica Moldova, Hubert Knirsch, a stârnit un val de controverse în spațiul public românesc și moldovenesc prin declarațiile sale recente privind identitatea lingvistică și religioasă a Republicii Moldova. Într-o emisiune televizată, diplomatul german a pus sub semnul întrebării ideea că Republica Moldova ar avea aceeași limbă și religie cu România, afirmații care au generat reacții puternice și acuzații de subminare a identității românești a Basarabiei.
Incidentul a avut loc marți, 9 iulie 2026, în cadrul emisiunii „Cabinetul din umbră” de la Jurnal TV, unde ambasadorul Knirsch a fost invitat să discute despre posibilitatea unirii Republicii Moldova cu România. Realizatorul emisiunii, Vitalie Călugăreanu, a adus în discuție unificarea ca un potențial „plan B” pentru Chișinău, în cazul în care integrarea europeană ar întâmpina obstacole majore. În acest context, Knirsch a declarat: „Eu aș pune sub semnul întrebării ceea ce ați spus despre Republica Moldova, că avem aceeași limbă, avem aceeași religie ca și România.”
Diplomatul german a continuat, explicând că, în statele moderne europene, deși există o limbă oficială, sunt și oameni de diferite etnii, iar valorile și drepturile europene impun respectarea acestor diferențe. „Dacă vorbim despre valorile europene, despre valorile individuale, atunci sunt oamenii care gândesc la fel că avem aceeași limbă, dar alții poate gândesc altfel, că avem două limbi sau religii diferite”, a adăugat el. Această interpretare a fost percepută de mulți ca o negare a realității istorice și culturale a majorității populației din Republica Moldova, care se autoidentifică drept vorbitoare de limbă română și de credință ortodoxă, similar cu România.
Reacțiile nu au întârziat să apară. Numeroși analiști politici și istorici din România și Republica Moldova au criticat dur declarațiile ambasadorului. Potrivit istoricului Ion Negrei, declarațiile ambasadorului Knirsch „reflectă o necunoaștere profundă a realităților istorice și culturale din Basarabia sau, mai grav, o tentativă de a legitima o narațiune care neagă identitatea românească”. Negrei a subliniat că limba română este recunoscută oficial ca limbă de stat în Republica Moldova, conform deciziei Curții Constituționale din 2013, care a confirmat că Declarația de Independență, ce menționează limba română, prevalează Constituției. Această decizie a pus capăt disputelor juridice privind denumirea limbii, confirmând identitatea lingvistică cu România.
De asemenea, sociologul Dan Dungaciu, expert în relațiile Republicii Moldova cu România, a declarat pentru un post de televiziune românesc că „astfel de afirmații pot fi interpretate ca o încurajare a curentelor moldoveniste, care încearcă să creeze o identitate artificială, distinctă de cea românească, în scopuri geopolitice”. Dungaciu a adăugat că, din punct de vedere statistic, majoritatea covârșitoare a cetățenilor Republicii Moldova se declară vorbitori de limbă română, iar datele recensămintelor din 2014, de exemplu, arată că peste 80% din populație este creștin-ortodoxă, similar cu România.
Contextul acestor declarații este crucial. Germania, ca actor important în Uniunea Europeană și în relațiile cu statele din Europa de Est, are o influență considerabilă. Declarațiile unui ambasador german pot fi interpretate ca o poziție oficială sau, cel puțin, ca o reflectare a unor anumite percepții la nivel diplomatic. Acest lucru este deosebit de sensibil într-o regiune unde identitatea națională și apartenența culturală sunt subiecte de lungă durată și adesea exploatate în scopuri politice, inclusiv de către forțe externe care doresc să slăbească legăturile Republicii Moldova cu România și cu spațiul european.
În trecut, au existat tentative de a diviza populația Republicii Moldova pe criterii lingvistice și identitare, promovând ideea unei „limbi moldovenești” distincte de limba română. Aceste eforturi au fost considerate de istorici și lingviști drept o moștenire a propagandei sovietice, menită să justifice existența unei Republici Sovietice Socialiste Moldovenești distincte de România. Chiar și după independență, unele forțe politice de la Chișinău au continuat să utilizeze această retorică, în ciuda consensului academic și deciziilor juridice care confirmă unitatea lingvistică.
Un alt aspect important este cel religios. Biserica Ortodoxă din Moldova este împărțită între Mitropolia Chișinăului și a Întregii Moldove, subordonată Patriarhiei Moscovei, și Mitropolia Basarabiei, subordonată Patriarhiei Române. Deși majoritatea credincioșilor sunt ortodocși, această divizare este adesea folosită ca instrument de influență geopolitică. Afirmația ambasadorului Knirsch despre „religii diferite” poate fi interpretată ca o ignorare a realității că, în esență, este vorba de aceeași credință creștin-ortodoxă, chiar dacă există diferențe de subordonare canonică.
Această situație subliniază importanța diplomației și a sensibilității culturale în relațiile internaționale. Declarațiile publice ale oficialilor străini, mai ales în state cu identități complexe și istorii zbuciumate, pot avea un impact semnificativ asupra percepției publice și pot influența discursurile politice interne. Este esențial ca diplomații să demonstreze o înțelegere nuanțată a contextului local pentru a evita tensiunile și a promova o cooperare constructivă.
De ce contează
Declarațiile ambasadorului german sunt semnificative deoarece pot alimenta discursurile care contestă identitatea românească a Republicii Moldova, slăbind astfel legăturile culturale și istorice dintre cele două state. Într-un context geopolitic fragil, cu presiuni externe considerabile asupra Republicii Moldova, astfel de afirmații pot fi interpretate ca o lipsă de sprijin pentru aspirațiile pro-europene ale Chișinăului, care deseori sunt legate de o apropiere de România. Ele pot încuraja forțele anti-europene și pro-ruse care militează pentru o identitate moldovenească distinctă, izolată de spațiul românesc și european.
În urma acestor controverse, rămâne de văzut dacă Ambasada Germaniei la Chișinău sau Ministerul Afacerilor Externe de la Berlin vor emite clarificări sau o dezmințire a declarațiilor ambasadorului Knirsch. Este posibil ca aceste afirmații să fi fost o încercare de a sublinia diversitatea internă a Republicii Moldova, dar formularea lor a fost ambiguă și a deschis calea unor interpretări negative.
Viitorul relațiilor diplomatice și percepția publică a Germaniei în regiune ar putea fi influențate de modul în care această situație va fi gestionată, mai ales în contextul eforturilor Republicii Moldova de a avansa pe calea integrării europene și de a-și consolida identitatea națională.