Bilanț legislativ și viziune europeană, conform Petrișor Peiu
Parlament: proiecte reprezintă subiectul principal al acestui articol. În sesiunea parlamentară recent încheiată, Alianța pentru Unirea Românilor (AUR) a depus numeroase inițiative legislative, însă majoritatea acestora nu au reușit să treacă de votul Parlamentului, conform declarațiilor lui Petrișor Peiu, liderul senatorilor AUR și președintele Consiliului Național de Conducere al partidului. Într-un interviu exclusiv acordat emisiunii „UPDATE POLITIC” de la Ziare.com, domnul Peiu a subliniat că obstrucția a venit din partea fostei coaliții de guvernare, care deținea o majoritate covârșitoare de aproximativ 70% din voturi, făcând dificilă impunerea oricărui proiect legislativ din opoziție. Această situație reflectă o practică politică românească unde „mai puțin contează fondul unei propuneri legislative, cel mai mult contează ambiția de a refuza tot ceea ce vine de la opoziție”, a explicat Peiu.
Printre proiectele emblematice promovate de AUR se numără propunerea de reducere a numărului de parlamentari la 300 și revenirea la alegerea primarilor și a președinților de consilii județene în două tururi de scrutin. Aceste inițiative, considerate de Peiu ca vizând „modificări structurale în politica noastră”, s-au lovit de un „zid fără niciun fel de fisură al puterii”. Pe lângă acestea, AUR a susținut și proiecte cu caracter mai tehnic, cum ar fi creșterea pragului de la care Comitetul executiv de investiții străine trebuie să aprobe investițiile, de la 2 milioane de euro la 5 milioane de euro. Scopul acestei propuneri era reducerea birocrației și eficientizarea procesului investițional. Nici această inițiativă, menită să pună ordine în mediul economic românesc, nu a reușit să avanseze.
Un alt exemplu de proiect blocat, cu un impact regional semnificativ, este cel privind instituționalizarea ajutorului internațional de dezvoltare oferit Republicii Moldova. AUR a propus crearea unui fond de investiții „Moldova”, destinat susținerii investițiilor românești, atât publice, cât și private, în Republica Moldova. Această inițiativă, deși strategică pentru relația bilaterală și dezvoltarea economică a Chișinăului, nu a ajuns nici măcar la stadiul de dezbatere, a deplâns Petrișor Peiu. Pe lângă aceste propuneri concrete, AUR a avut și inițiative cu caracter simbolic, precum declararea anului 2026 ca „anul independenței Statelor Unite în România”, pentru a celebra 250 de ani de la câștigarea independenței de către SUA. De asemenea, au reușit să impună proiecte care ulterior au fost contestate la Curtea Constituțională și respinse de președintele Nicușor Dan (o posibilă eroare, fiind probabil o referință la președintele României, Klaus Iohannis, sau primarul Capitalei, Nicușor Dan, în contextul unor legi locale), cum ar fi posibilitatea firmelor de a distribui 15% din profit sub formă de participare la profit către angajați. Această ultimă inițiativă ar fi putut avea un impact pozitiv asupra veniturilor angajaților și a stimulării economice.
Pe lângă bilanțul legislativ, Petrișor Peiu a abordat și poziția AUR față de Uniunea Europeană și conceptul de „Ro-exit”. Respingând categoric scenariul unei ieșiri a României din UE, Peiu a declarat că „nu cred că cineva își pune serios problema unei ieșiri din Uniunea Europeană” și că „apartenența noastră la Uniunea Europeană este destul de bine asimilată de către toți cetățenii”. El a subliniat că integrarea europeană este o decizie strategică pentru România, care nu trebuie schimbată. Această poziție contrastează cu percepția publică a AUR ca fiind un partid eurosceptic, deși discursul oficial al partidului, prin vocea lui Peiu, se axează pe o reformare a modului în care România își apără interesele în interiorul blocului comunitar.
Senatorul AUR a criticat însă modul în care guvernele României au implementat deciziile europene, atribuind multe dintre problemele economice actuale, inclusiv criza energetică, unor „decizii proaste” luate la București, nu la Bruxelles. Peiu a menționat politica Green Deal promovată de Comisia Europeană condusă de Ursula von der Leyen, recunoscând că aceasta a „greșit substanțial”. Cu toate acestea, el a insistat că responsabilitatea principală pentru efectele resimțite în România revine exclusiv guvernelor românești. A oferit ca dovadă comparația cu alte state membre, precum Polonia, Germania sau Italia, care, având o situație energetică similară cu România, nu au ajuns în aceeași criză. Această perspectivă subliniază o tendință generală în politica românească de a atribui eșecurile interne unor factori externi, în loc să asume responsabilitatea pentru deciziile naționale.
De exemplu, închiderea centralelor pe cărbune și gaze, adesea blamată pe cerințele UE, este, în viziunea lui Peiu, rezultatul unor decizii guvernamentale defectuoase. Această abordare, care îmbină criticile la adresa politicilor europene cu o asumare a responsabilității naționale pentru implementare, este o nuanță importantă în discursul AUR. Deși partidul este adesea asociat cu sentimente anti-europene, declarațiile lui Petrișor Peiu sugerează o poziție mai pragmatică, axată pe o reprezentare mai eficientă a intereselor României în cadrul UE, similară cu abordările unor partide național-conservatoare din alte state membre.
De ce contează
Declarațiile lui Petrișor Peiu sunt relevante pentru că oferă o perspectivă internă, din partea unui lider important al opoziției, asupra blocajului legislativ din Parlament și a poziționării AUR față de Uniunea Europeană. Această sinteză arată dificultățile întâmpinate de partidele de opoziție în a-și impune agenda, chiar și pentru proiecte cu impact social sau economic semnificativ. Mai mult, clarificarea poziției AUR privind Ro-exit este crucială pentru a înțelege viitoarele orientări politice ale partidului și pentru a contracara narativele simpliste despre euroscepticism, arătând o abordare mai nuanțată care vizează o implicare activă a României în UE, dar cu o mai bună apărare a intereselor naționale.
În concluzie, sesiunea parlamentară recent încheiată a demonstrat provocările cu care se confruntă opoziția în România, în special un partid precum AUR, în încercarea de a-și promova agenda legislativă. Blocajul proiectelor, indiferent de relevanța lor economică sau socială, este o temă recurentă în politica românească, unde majoritatea guvernamentală tinde să ignore inițiativele venite din partea minorității. Pe de altă parte, clarificarea poziției AUR față de Uniunea Europeană, prin vocea lui Petrișor Peiu, indică o orientare strategică de rămânere în blocul comunitar, dar cu un accent puternic pe reformarea modului în care România își negociază și își apără interesele. Rămâne de văzut dacă această abordare mai nuanțată va fi menținută și dezvoltată, și cum va influența aceasta discursul public al partidului și acțiunile sale viitoare pe scena politică europeană și internă.
Următoarele sesiuni parlamentare și alegerile viitoare vor fi un test important pentru capacitatea AUR de a-și transforma propunerile în realitate legislativă și de a-și consolida poziția ca un actor pragmatic în peisajul politic românesc și european.