Statul alocă 20 milioane lei pentru victimele azilelor Pașca

Guvernul României a aprobat, în ședința de joi, 9 iulie 2026, alocarea a peste 20 de milioane de lei din Fondul de Rezervă Bugetară pentru unitățile administrativ-teritoriale (UAT) care au preluat persoanele vulnerabile relocate din azilele ilegale administrate de Viorel Pașca în județul Bihor. Această decizie vine în contextul unui dosar penal complex, instrumentat de DIICOT, care a scos la iveală condiții inumane de trai pentru sute de persoane cu dizabilități psihice și vârstnici.

Potrivit proiectului de hotărâre, suma exactă alocată este de 20,028 milioane de lei, fonduri esențiale pentru acoperirea cheltuielilor de cazare, îngrijire și asistență socială. Aceste cheltuieli depășesc capacitatea financiară a autorităților locale, care nu dispun de resurse suficiente pentru a gestiona un număr atât de mare de beneficiari relocați. „Este imperios necesară alocarea fondurilor necesare pentru susținerea cheltuielilor de întreținere a persoanelor menționate. Prin suplimentarea bugetelor locale – se va asigura acordarea serviciilor sociale pentru persoanele relocate din județul Bihor”, se arată în nota de fundamentare a proiectului, citată de surse guvernamentale.

Din totalul sumei, 13,054 milioane de lei sunt destinate finanțării centrelor rezidențiale pentru persoane adulte cu dizabilități, iar 6,974 milioane de lei vor sprijini căminele pentru persoane vârstnice. Această distribuție reflectă proporția persoanelor vulnerabile afectate, majoritatea fiind adulți cu dizabilități. Cele mai semnificative alocări sunt direcționate către județe precum Satu Mare (2,686 milioane lei), Cluj (2,591 milioane lei), Sibiu (2,039 milioane lei), Alba (1,837 milioane lei, plus 646.000 lei pentru municipiul Alba Iulia), Botoșani (1,58 milioane lei) și Vâlcea (1,347 milioane lei). Fonduri suplimentare vor ajunge și în județele Arad, Bihor, Bistrița-Năsăud, Brașov, Caraș-Severin, Giurgiu, Gorj, Hunedoara, Mehedinți, Mureș, Neamț, Olt, Timiș și Vrancea, ceea ce subliniază amploarea națională a relocărilor.

Contextul acestor alocări este dosarul instrumentat de Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism (DIICOT), în care Viorel-Teodor Pașca, membri ai familiei sale și o colaboratoare sunt cercetați pentru constituirea unui grup infracțional organizat. Procurorii susțin că, începând cu anul 2020, acest grup ar fi exploatat persoane aflate într-o stare accentuată de vulnerabilitate. Anchetatorii afirmă că sute de persoane cu dizabilități psihice ar fi fost adăpostite în centre neautorizate din Dumbrava, Incești, Tinca și Bicăcel, în județul Bihor, unde nu ar fi beneficiat de condițiile minime necesare privind îngrijirea, siguranța și tratamentul medical. Potrivit DIICOT, beneficiarilor li s-ar fi administrat veniturile, pensiile și cardurile bancare, iar accesul la rude sau la telefoane ar fi fost restricționat. Mai mult, procurorii suspectează că tratamentele medicale ar fi fost administrate necorespunzător, iar activitatea ar fi urmărit obținerea unor beneficii materiale semnificative din pensii, donații și sponsorizări.

Pe de altă parte, avocații lui Viorel Pașca susțin o versiune diferită a faptelor. Aceștia afirmă că centrele ar fi preluat persoane abandonate de familii sau de sistemul public, multe dintre ele fiind direcționate chiar de spitale, poliție sau serviciile de ambulanță, în lipsa altor soluții de plasament. Apărarea argumentează că eventualele restricții aplicate beneficiarilor aveau rolul de a le proteja siguranța, iar fondurile provenite din donații și pensii ar fi fost utilizate exclusiv pentru întreținerea persoanelor găzduite și pentru funcționarea centrelor. În fața instanței, Viorel-Teodor Pașca a declarat că nu a urmărit obținerea unor câștiguri financiare, ci a încercat să ofere sprijin unor persoane pe care instituțiile statului nu le puteau prelua. Această divergență de interpretare subliniază complexitatea cazului și provocările sistemului social românesc.

DIICOT a solicitat arestarea preventivă a inculpaților, invocând gravitatea faptelor și riscul pentru ordinea publică. Cu toate acestea, judecătorul de drepturi și libertăți a respins propunerea de arestare preventivă, dispunând măsura controlului judiciar. Instanța a apreciat că, deși există suspiciuni rezonabile care justifică continuarea cercetărilor, arestarea preventivă trebuie să rămână o măsură excepțională, luând în considerare și contextul social în care au funcționat aceste centre. Decizia nu este definitivă, DIICOT contestând-o, iar dosarul urmează să fie analizat de Curtea de Apel București. Acest caz aduce în atenție deficiențele structurale ale sistemului de asistență socială din România, similar cu „azilele groazei” descoperite în Ilfov în 2023, evidențiind nevoia stringentă de reformă și de monitorizare riguroasă a serviciilor sociale.

De ce contează

Alocarea acestor fonduri este crucială pentru asigurarea continuității îngrijirii persoanelor vulnerabile afectate de închiderea centrelor Pașca. Fără acest sprijin financiar, multe UAT-uri ar fi fost în imposibilitatea de a susține cheltuielile, punând în pericol bunăstarea și siguranța acestor beneficiari. Cazul Pașca, alături de alte scandaluri similare, subliniază fragilitatea sistemului de asistență socială din România și necesitatea urgentă de a consolida mecanismele de licențiere, monitorizare și control, pentru a preveni viitoare abuzuri și a asigura respectarea drepturilor omului în toate instituțiile de îngrijire.

Cazul „azilelor groazei” din Bihor, similar cu cel din Ilfov, continuă să sublinieze deficiențele sistemice din asistența socială românească. Următorul pas în acest dosar este decizia Curții de Apel București privind contestația DIICOT la măsura controlului judiciar. Pe termen lung, este imperativ ca Ministerul Muncii și Solidarității Socială, împreună cu Agenția Națională pentru Plăți și Inspecție Socială (ANPIS) și autoritățile locale, să elaboreze și să implementeze strategii eficiente pentru prevenirea unor astfel de situații. Aceasta include nu doar controale mai stricte și sancțiuni ferme, dar și dezvoltarea de alternative viabile de îngrijire și sprijin pentru persoanele vulnerabile, precum și investiții în personal calificat și resurse adecvate pentru serviciile sociale publice.

Doar așa se poate reconstrui încrederea publică și se pot asigura condiții de viață decente pentru toți cetățenii.