Suveranitatea teritoriului arctic, inalienabilă
Groenlanda și Danemarca au respins categoric, din nou, propunerile președintelui american Donald Trump de a prelua controlul asupra insulei arctice, reiterând că teritoriul nu este de vânzare. Declarațiile ferme au venit după ce liderul de la Casa Albă și-a reînnoit solicitările în marja summitului NATO de la Ankara, o inițiativă care a generat reacții negative atât la nivel oficial, cât și în rândul populației, potrivit relatărilor Reuters și News.ro.
Jens-Frederik Nielsen, șeful guvernului din Groenlanda, a subliniat miercuri, într-o postare pe Facebook, că „solicitările repetate de preluare sau control al ţării noastre nu schimbă acest lucru”, reafirmând poziția constantă a administrației locale. Această fermitate reflectă voința politică de a menține suveranitatea și autodeterminarea teritoriului, în ciuda interesului strategic al Statelor Unite.
La rândul său, prim-ministrul danez Mette Frederiksen a declarat la Ankara că Danemarca este pregătită să apere fiecare centimetru din teritoriul NATO, inclusiv Regatul Danemarcei, din care Groenlanda face parte. „Suntem gata să apărăm fiecare centimetru din NATO, inclusiv propriul nostru teritoriu... Desigur că vom apăra Regatul Danemarcei”, a spus Frederiksen, adăugând că Groenlanda nu este de vânzare. Ea a reamintit, de asemenea, principiul fundamental al NATO: „Unul dintre motivele pentru care am înfiinţat NATO cu mulţi, mulţi ani în urmă este că, dacă se întâmplă ceva cu unul dintre noi, atunci toţi ar trebui să ne apărăm reciproc”. Această declarație subliniază nu doar angajamentul Danemarcei față de integritatea teritorială, ci și importanța solidarității alianței în fața unor astfel de propuneri.
Pe lângă reacțiile oficiale, locuitorii Groenlandei și-au exprimat, de asemenea, dezacordul. La un campionat tradițional de caiac desfășurat miercuri în portul Nuuk, unde concurenții au executat manevre spectaculoase, spectatorii au respins în unanimitate ideea preluării insulei de către SUA. Mulți au considerat că interesul președintelui Trump este motivat de resursele naturale ale insulei, nu de bunăstarea locuitorilor. Frederik Larsen, un pensionar de 72 de ani născut în Groenlanda, a comentat: „El se gândeşte doar la materii prime şi petrol. Cred că ne descurcăm şi fără el.” Birgithe Geisler, profesoară la o școală publică, în vârstă de 60 de ani, a întărit ideea că „Groenlanda aparţine groenlandezilor. Nimeni altcineva nu ar trebui să decidă în locul nostru.”
Reacțiile au fost adesea directe și critice. Hans David Ezekiassen, instructor la Centrul Maritim din Groenlanda, a declarat: „Cred că e o porcărie, ca să mă exprim blând. Nici măcar nu-şi poate controla propria ţară, aşa că de ce ar trebui să încerce să preia controlul asupra altor ţări?” Această perspectivă reflectă un sentiment de indignare față de ceea ce este perceput ca o lipsă de respect față de autodeterminarea poporului groenlandez și a statalității lor.
Contextul istoric al interesului SUA pentru Groenlanda nu este nou. Statele Unite au manifestat un interes strategic pentru insulă încă din anii '40, propunând achiziția acesteia în mai multe rânduri, inclusiv în 1946, după cel de-al Doilea Război Mondial, pentru suma de 100 de milioane de dolari, propunere respinsă atunci de Danemarca. Poziția geografică a Groenlandei, în special în contextul Războiului Rece și al competiției arctice actuale, o face o regiune de importanță geostrategică majoră. Baza aeriană Thule, operată de SUA în nord-vestul Groenlandei, este un exemplu al prezenței militare americane, vitală pentru sistemele de avertizare timpurie și apărare antirachetă.
În prezent, Groenlanda beneficiază de un grad înalt de autonomie față de Danemarca, acordat prin Legea de Autonomie din 2009, care îi permite să preia responsabilități în majoritatea domeniilor, cu excepția apărării, politicii externe și a celei monetare. Această autonomie a alimentat discuțiile interne despre o eventuală independență deplină. Andy Thon, inginer și membru al echipei Qajaq USA, a declarat că Groenlanda „împreună cu Danemarca, se îndreaptă spre autonomia deplină, iar SUA nu ar avea nevoie de Groenlanda ca punct strategic dacă ar colabora corespunzător cu aliaţii noştri”. Acest punct de vedere sugerează că o cooperare internațională solidă ar putea fi mai benefică decât o tentativă de achiziție, care ar putea submina relațiile diplomatice și alianțele.
Din punct de vedere economic, Groenlanda este bogată în resurse minerale, inclusiv pământuri rare, uraniu, fier și petrol, resurse care devin tot mai valoroase pe măsură ce topirea gheții arctice le face mai accesibile. Potrivit datelor din 2024 ale Serviciului Geologic al Danemarcei și Groenlandei (GEUS), se estimează că insula deține depozite semnificative de minerale critice, esențiale pentru tehnologiile moderne. Interesul lui Trump, perceput de localnici ca fiind legat de aceste resurse, subliniază o tensiune între ambițiile economice și geostrategice ale puterilor externe și dreptul la autodeterminare al populației locale. Produsul Intern Brut al Groenlandei, estimat la aproximativ 2,2 miliarde USD în 2023, depinde în mare măsură de pescuit și de subvențiile daneze, dar potențialul minier ar putea schimba semnificativ această structură.
De ce contează
Tentativele repetate ale Statelor Unite de a achiziționa Groenlanda subliniază importanța geostrategică și economică a Arcticii într-o lume în schimbare. Această situație are implicații directe asupra suveranității naționale, a dreptului la autodeterminare al populațiilor autohtone și a stabilității alianțelor internaționale, în special NATO. Respingerea fermă din partea Groenlandei și Danemarcei reconfirmă principiile suveranității și integrității teritoriale, dar și tensiunile crescânde legate de controlul asupra resurselor arctice și rutelor maritime. Pentru România și statele membre NATO, acest episod reamintește de importanța solidarității și respectului reciproc în cadrul alianței, chiar și în fața unor propuneri neconvenționale.
În ciuda respingerii clare, este puțin probabil ca interesul Statelor Unite pentru Groenlanda să dispară complet, având în vedere importanța strategică a insulei. Pe termen lung, presiunile climatice care duc la topirea gheții arctice vor deschide noi rute comerciale și vor face resursele minerale mai accesibile, amplificând interesul global pentru regiune. Discuțiile privind independența deplină a Groenlandei față de Danemarca ar putea câștiga teren, influențate de aceste presiuni externe și de dorința locuitorilor de a-și decide propriul destin.
Rămâne de văzut cum va evolua relația dintre Groenlanda, Danemarca și puterile globale în contextul complex al geopoliticii arctice și al schimbărilor climatice, cu posibile implicații pentru echilibrul de putere în regiune și la nivel global.