Suveranitatea teritorială a Groenlandei, subiect de tensiune
Premierul danez Mette Frederiksen a transmis un mesaj categoric președintelui american Donald Trump, reiterând că Groenlanda „nu este de vânzare”, la summit-ul NATO de la Ankara, miercuri, 8 iulie 2026. Declarația vine după ce Trump a reiterat marți poziția sa conform căreia teritoriul autonom danez ar trebui să fie „controlat de către Statele Unite”, deși fără a relua amenințările anterioare de preluare forțată. Această dispută subliniază tensiunile persistente în cadrul Alianței Nord-Atlantice, în contextul în care securitatea arctică devine tot mai relevantă.
„L-am auzit pe preşedintele american ieri (marţi) şi cred că poziţia Statelor Unite este, din nefericire, foarte clară în acest subiect, iar poziţia noastră este la fel de clară încă de la început: Groenlanda nu este evident de vânzare”, a declarat Mette Frederiksen presei, conform Digi24. Ea a adăugat că „vom apăra fiecare centimetru” al teritoriului, subliniind angajamentul Danemarcei față de integritatea sa teritorială. Această retorică fermă reflectă o abordare unificată a Danemarcei și a Groenlandei în fața presiunilor externe, o poziție susținută de populația locală, care își dorește o autonomie tot mai accentuată.
NATO a traversat turbulențe semnificative la începutul anului 2026, când Donald Trump a amenințat să preia, eventual cu forța, Groenlanda, pe care o considera indispensabilă securității Statelor Unite. Această mișcare a stârnit un val de critici internaționale și a pus sub semnul întrebării stabilitatea relațiilor transatlantice. Trump a dat înapoi după mai multe săptămâni de retorică agresivă și a anunțat, în ianuarie 2026, un acord-cadru cu privire la Groenlanda cu secretarul general al NATO, Mark Rutte, ale cărui contururi au rămas însă vagi și, se pare, nu au rezolvat disputa fundamentală privind suveranitatea.
Premierul danez a subliniat importanța respectării dreptului la autodeterminare al groenlandezilor. „Sperăm că toată lumea, inclusiv toţi aliaţii, vor respecta dreptul groenlandezilor la autodeterminare. Suntem un stat suveran şi avem nevoie de respectul tuturor faţă de integritatea noastră teritorială şi faţă de suveranitatea noastră”, a declarat Frederiksen, citată de HotNews. Această declarație este crucială, având în vedere că Groenlanda, deși parte a Regatului Danemarcei, beneficiază de un grad înalt de autonomie și are aspirații pe termen lung spre independență deplină, un proces care ar fi perturbat de o potențială achiziție externă.
Frederiksen a reiterat și importanța Articolului 5 al Tratatului NATO, care prevede o apărare reciprocă între aliați în caz de atac, considerându-l „asigurarea” membrilor săi. Întrebată despre punerea frecventă la îndoială a acestui articol de către Statele Unite ale lui Donald Trump, ea a evitat un răspuns direct, afirmând: „Eu nu am auzit că ei nu sunt ataşaţi de respectarea Articolului 5”. Această reticență de a critica deschis SUA, în ciuda tensiunilor, indică o diplomație prudentă, menită să nu escaladeze și mai mult o situație deja delicată în cadrul alianței.
Contextul geopolitic actual, marcat de o competiție crescută pentru resursele și rutele comerciale din Arctica, face ca Groenlanda să fie de o importanță strategică majoră. Statele Unite au o bază militară importantă la Thule, în nordul Groenlandei, esențială pentru sistemul lor de apărare antirachetă și pentru monitorizarea spațiului arctic. Potrivit unui raport al Pentagonului din 2025, controlul asupra Groenlandei ar consolida semnificativ capacitatea SUA de a proiecta putere în regiune și de a contracara influența crescândă a Rusiei și Chinei. Cu toate acestea, din perspectiva dreptului internațional și a suveranității naționale, propunerea de achiziție rămâne extrem de problematică.
Din punct de vedere economic, Groenlanda este bogată în minerale rare, petrol și gaze naturale, resurse care ar putea genera venituri substanțiale. Un studiu al Universității din Copenhaga din 2024 a estimat că valoarea acestor resurse neexploatate se ridică la sute de miliarde de dolari. Cu toate acestea, exploatarea lor necesită investiții masive și respectarea unor standarde ecologice stricte, având în vedere fragilitatea ecosistemului arctic. Populația Groenlandei, de aproximativ 56.000 de locuitori, majoritar inuiți, este extrem de sensibilă la problemele de mediu și la respectarea drepturilor lor.
Premierul danez a subliniat că, dincolo de orice considerații economice sau strategice, există un principiu fundamental al respectului suveranității. Danemarca, ca membru fondator al NATO și al Uniunii Europene, se simte obligată să apere nu doar integritatea teritorială a Groenlandei, ci și principiile autodeterminării și ale dreptului internațional. Această poziție este în concordanță cu normele europene și cu valorile democratice promovate de majoritatea membrilor NATO, creând o divergență clară față de abordarea unilaterală a președintelui american.
De ce contează
Această dispută diplomatică are implicații profunde pentru securitatea și stabilitatea regională și globală. Punerea sub semnul întrebării a suveranității unui teritoriu de către un aliat cheie subminează încrederea în cadrul NATO și creează un precedent periculos pentru alte națiuni. Pentru România și alte state membre NATO, situația subliniază vulnerabilitățile alianței în fața declarațiilor unilaterale și necesitatea consolidării unității și a respectului reciproc. De asemenea, relevă importanța dreptului internațional și a autodeterminării popoarelor, principii esențiale într-o ordine mondială bazată pe reguli.
Situația actuală deschide mai multe întrebări esențiale despre viitorul relațiilor transatlantice și despre rolul NATO. Rămâne de văzut dacă acordul-cadru menționat de Trump va fi vreodată detaliat și implementat, și în ce măsură va respecta suveranitatea Groenlandei și a Danemarcei. De asemenea, presiunile exercitate de Statele Unite ar putea accelera procesul de independență al Groenlandei, forțând o reevaluare a relațiilor sale cu Danemarca și cu comunitatea internațională.
Următorul summit NATO va fi crucial pentru a vedea dacă tensiunile se vor atenua sau, dimpotrivă, se vor intensifica, mai ales în contextul alegerilor prezidențiale americane din 2028, care ar putea aduce o nouă administrație cu o abordare diferită față de alianțe și suveranitate.