Tensiuni reînnoite între Washington și Copenhaga pe tema Groenlandei
Danemarca reafirmă: reprezintă subiectul principal al acestui articol. Premierul danez Mette Frederiksen a declarat marți, 7 iulie 2026, în marja summitului NATO de la Ankara, că se așteaptă ca statele aliate să respecte suveranitatea Danemarcei și a subliniat ferm că Groenlanda nu este de vânzare. Această declarație vine ca un răspuns direct la reluarea, de către președintele american Donald Trump, a afirmațiilor sale privind preluarea controlului asupra Groenlandei, teritoriu autonom parte a Regatului Danemarcei.
„Mă aștept ca aliații să respecte suveranitatea Danemarcei și să accepte faptul că Groenlanda nu este de vânzare”, a transmis Frederiksen, conform Digi24 și HotNews. Această replică a fost dată la doar câteva ore după ce președintele Trump, în timpul unei întâlniri cu președintele turc Recep Tayyip Erdogan, a reiterat poziția sa că Groenlanda ar trebui să fie controlată de Statele Unite, nu de Danemarca, o declarație făcută public jurnaliștilor prezenți la summit.
Președintele american a argumentat că subiectul Groenlandei a influențat inclusiv relațiile sale cu NATO, evidențiind importanța strategică majoră a insulei pentru securitatea Statelor Unite. „Groenlanda nu-i este de niciun folos Danemarcei. Danemarca nu cheltuiește bani pentru a ajuta cu adevărat Groenlanda, dar este o zonă importantă pentru Statele Unite și este înconjurată de nave chinezești și rusești, iar asta nu se va întâmpla”, a afirmat Trump, citat de ambele surse. El a adăugat că aliații europeni nu ar trebui să se opună unei astfel de idei, având în vedere sprijinul militar oferit de Washington pentru apărarea Europei în fața amenințărilor, în special din partea Rusiei.
Aceste declarații privind Groenlanda au provocat tensiuni semnificative în relația dintre Washington și Copenhaga încă din primul mandat al lui Trump. Danemarca a respins în repetate rânduri orice discuție privind cedarea insulei, iar autoritățile groenlandeze au transmis constant că viitorul teritoriului poate fi decis doar de locuitorii săi. Această poziție este în concordanță cu statutul de autonomie largă de care se bucură Groenlanda, care include controlul asupra resurselor naturale, justiției și educației, deși politica externă și de apărare rămân în sarcina Danemarcei.
Interesul strategic pentru regiunea arctică, din care Groenlanda face parte, a crescut exponențial în ultimii ani. Pe măsură ce gheața arctică se topește, se deschid noi rute maritime și se devin accesibile resurse minerale valoroase, atrăgând atenția marilor puteri precum SUA, Rusia și China. Potrivit unui raport al US Geological Survey din 2008, regiunea arctică ar putea deține aproximativ 13% din rezervele mondiale nedescoperite de petrol și 30% din cele de gaze naturale, cifre care subliniază miza economică și geopolitică. Prezența navală chineză și rusească, menționată de Trump, este o preocupare reală pentru Pentagon, care consideră Arctica o zonă vitală pentru apărarea nord-americană.
În ciuda retoricii publice, dialogul dintre Statele Unite, Danemarca și Groenlanda continuă. Secretarul de stat american Marco Rubio a declarat în luna iunie a anului curent că întâlniri periodice au loc pentru a discuta interesele comune în regiune, semn că, dincolo de declarațiile tranșante, există canale diplomatice deschise. Această abordare subliniază complexitatea relațiilor internaționale și importanța dialogului, chiar și în contextul unor dezacorduri publice. În 2020, SUA a redeschis consulatul în Nuuk, capitala Groenlandei, un gest simbolic al angajamentului său pe termen lung în regiune.
Din perspectiva dreptului internațional, principiul suveranității naționale este fundamental. Orice tentativă de achiziție teritorială fără consimțământul statului suveran este considerată o încălcare gravă. Referințele lui Trump la sprijinul militar american pentru apărarea Europei, deși relevante în contextul NATO, nu pot justifica o pretenție teritorială asupra unui aliat. Danemarca, ca membru fondator al NATO, contribuie la securitatea colectivă, iar articolul 5 al Tratatului Atlanticului de Nord obligă toți membrii să vină în ajutorul unui aliat atacat, inclusiv Danemarca și teritoriile sale.
De ce contează
Acest incident subliniază tensiunile geopolitice crescânde din regiunea arctică și importanța strategică a Groenlandei. Pentru România și statele europene, disputa evidențiază complexitatea relațiilor transatlantice și necesitatea respectării suveranității aliaților, chiar și în fața intereselor strategice majore. Situația demonstrează cum chestiuni de suveranitate pot afecta coeziunea alianțelor și subliniază rolul esențial al diplomației și al dreptului internațional în menținerea stabilității globale, într-un context de reconfigurare a puterii.
Viitorul Groenlandei, deși ferm declarat ca fiind nediscutabil de către Danemarca și autoritățile locale, rămâne un subiect de interes strategic major. Pe termen scurt, se anticipează continuarea dialogului diplomatic între SUA, Danemarca și Groenlanda, în ciuda declarațiilor publice. Pe termen lung, presiunile geopolitice și economice din Arctica vor persista, iar statutul Groenlandei ar putea fi subiectul unor discuții mai ample privind investițiile și dezvoltarea, fără însă a pune în discuție suveranitatea. Rămâne de văzut cum va evolua echilibrul de putere în regiune și dacă interesele economice și strategice vor prevala în fața principiilor de suveranitate și autodeterminare.
O întrebare deschisă este dacă NATO va aborda mai formal această tensiune internă la viitoarele summituri, având în vedere impactul asupra unității alianței.