Dispută arctică la summitul Alianței Nord-Atlantice
Un val de tensiuni diplomatice a marcat recentul summit NATO de la Ankara, miercuri, 8 iulie 2026, după ce fostul președinte american Donald Trump și-a reiterat public dorința ca Statele Unite să preia controlul asupra Groenlandei, o insulă arctică strategică aflată sub suveranitatea Danemarcei. Declarațiile sale au provocat o replică fermă din partea premierului danez, Mette Frederiksen, care a subliniat că Groenlanda „nu este de vânzare” și a cerut aliaților NATO să respecte suveranitatea Regatului Danemarcei. „Am auzit ce a spus președintele american. Este o poziție bine cunoscută a Statelor Unite că doresc să dețină și să achiziționeze Groenlanda. Și sper că va rămâne, așa cum a fost întotdeauna, o poziție bine cunoscută a Regatului Danemarcei că acest lucru nu se va întâmpla,” a declarat Frederiksen pentru postul public TV2, potrivit democrata.es.
Controversa s-a amplificat odată cu intervenția secretarului general al NATO, Mark Rutte, care, în mod surprinzător, a susținut poziția lui Trump. Rutte a declarat miercuri, în a doua zi a summitului, că președintele american „a avut absolută dreptate” să insiste asupra controlului Groenlandei, invocând riscurile generate de prezența tot mai mare a Rusiei și Chinei în regiunea arctică, conform Euronews. „Când vine vorba de apărarea Arcticii, a avut absolută dreptate, deoarece există un risc enorm ca Rusia și China să obțină acces tot mai mare la Arctica”, a afirmat șeful NATO, adăugând că această discuție a avut loc și la Davos, în ianuarie 2026.
Donald Trump a argumentat marți, la sosirea sa la Ankara, că Groenlanda este „foarte importantă pentru Statele Unite” și că este „înconjurată de nave chineze și rusești”, acuzând Danemarca de neglijență. El a sugerat că relația sa cu Alianța Nord-Atlantică a început să se deterioreze la începutul anului, când aliații i-au respins planurile de achiziție a Groenlandei. „Groenlanda a fost și încă este ceva ce ar trebui să fie controlat de Statele Unite, nu de Danemarca”, a declarat Trump, adăugând că Danemarca nu cheltuiește suficient pentru a sprijini insula. Această afirmație contrazice vehement poziția daneză, care consideră insula parte integrantă a Regatului.
Premierul danez, Mette Frederiksen, a insistat că Groenlanda „a spus foarte clar că nu dorește să facă parte din Statele Unite” și a cerut respectarea suveranității Danemarcei. Ea a evidențiat „buna cooperare” existentă cu Washingtonul în domeniul securității în Arctica, colaborare pe care dorește să o „îmbunătățească”, menționând un grup de lucru existent. Declarațiile lui Trump au fost respinse și de premierul Groenlandei, Jens-Frederik Nielsen, care a afirmat miercuri că „apelurile repetate privind preluarea sau controlul țării noastre nu schimbă acest lucru” și a reiterat că Groenlanda nu este de vânzare.
În ciuda aparentei susțineri a lui Trump de către Mark Rutte, secretarul general NATO a clarificat că Alianța implementează deja operațiunea „Arctic Sentry”, lansată la începutul anului 2026, pentru consolidarea securității în Arctica. El a menționat că SUA, Danemarca și Groenlanda discută separat despre investiții militare și viitoarea prezență americană pe insulă în cadrul unor discuții trilaterale conduse de miniștrii de externe. Rutte a subliniat că rolul său este de a colabora cu liderii militari pentru a implementa programul „Arctic Sentry” și nu de a se implica în discuțiile privind schimbarea statutului constituțional al Groenlandei.
Contextul istoric al interesului SUA pentru Groenlanda este vechi, datând din 1867, când Secretarul de Stat William H. Seward a încercat să o achiziționeze. Ulterior, în 1946, președintele Harry S. Truman a oferit Danemarcei 100 de milioane de dolari în aur pentru insulă, o ofertă refuzată. Importanța geostrategică a Groenlandei a crescut exponențial în timpul Războiului Rece, când SUA au construit baze militare, inclusiv baza aeriană Thule, esențială pentru apărarea nord-americană. Interesul reînnoit al SUA, manifestat și în 2019 de administrația Trump, este alimentat de resursele minerale bogate ale Groenlandei, precum și de poziția sa cheie în controlul rutelor maritime arctice, care devin navigabile pe măsură ce gheața se topește din cauza schimbărilor climatice. Potrivit unui raport din 2023 al Serviciului Geologic al SUA, Groenlanda deține rezerve semnificative de metale rare, estimate la peste 10% din totalul mondial, esențiale pentru tehnologiile moderne.
Această dispută evidențiază complexitatea relațiilor transatlantice și echilibrul delicat între suveranitatea națională și interesele strategice globale. În timp ce Danemarca, o națiune europeană membră NATO, își apără integritatea teritorială, Statele Unite, cel mai puternic aliat din Alianță, își justifică interesul prin preocupări de securitate regională în Arctica, o zonă din ce în ce mai militarizată. Contrastul dintre declarațiile premierului danez și ale secretarului general NATO, deși Rutte a încercat să distingă între discuțiile NATO și cele trilaterale, subliniază o potențială fisură în abordarea comună a Alianței față de problemele de suveranitate și apărare.
De ce contează
Această dispută privind Groenlanda este crucială, deoarece reflectă tensiunile geopolitice crescânde în Arctica, o regiune cu resurse naturale vaste și rute maritime strategice. Interesul reînnoit al SUA, susținut de secretarul general NATO, subliniază importanța securității arctice în contextul expansiunii militare a Rusiei și Chinei. Pentru Danemarca, respingerea fermă a oricărei idei de vânzare a insulei este o chestiune de suveranitate națională și integritate teritorială, fundamentală pentru statutul său. Această situație poate crea precedente periculoase pentru alte națiuni mai mici, membre NATO, și ar putea tensiona relațiile transatlantice, punând la încercare unitatea Alianței într-un moment critic.
Perspectiva unei achiziții americane a Groenlandei rămâne o chestiune deschisă, deși extrem de improbabilă în contextul actual al refuzului categoric al Danemarcei și al Guvernului Groenlandei. Discuțiile trilaterale dintre SUA, Danemarca și Groenlanda privind investițiile militare și prezența americană pe insulă sunt programate să continue, sugerând că Washingtonul va căuta probabil alte modalități de a-și consolida influența în regiune, fără a încălca suveranitatea daneză. Rămâne de văzut cum va evolua operațiunea NATO „Arctic Sentry” și în ce măsură va reuși să contrabalanseze prezența Rusiei și Chinei. De asemenea, reacția pe termen lung a Danemarcei și a altor aliați europeni la poziția ambiguă a lui Mark Rutte va fi un indicator important al coeziunii NATO în fața presiunilor geopolitice.
Keywords: Groenlanda, Donald Trump, Mette Frederiksen, Mark Rutte, NATO, Danemarca, Arctica, Statele Unite, Rusia, China