Familia Pașca denunță tratament inuman și amenințări
Sabin Pașca, fiul lui Viorel Pașca, a lansat acuzații extrem de grave la adresa condițiilor de detenție și a modului în care membrii familiei sale au fost tratați în arestul Inspectoratului de Poliție Județean (IPJ) Bihor, în urma reținerii lor în dosarul privind centrul de îngrijire din Dumbrava. Acesta susține că statul român i-a tratat pe ei și pe ceilalți membri ai familiei „ca pe cei mai periculoși criminali”, în ciuda prezumției de nevinovăție de care ar fi trebuit să beneficieze.
Potrivit declarațiilor lui Sabin Pașca, făcute publice recent, familia sa a fost reținută timp de 24 de ore, perioadă în care ar fi fost supusă unor condiții improprii. „Statul român m-a reținut pe mine și pe întreaga mea familie timp de 24 de ore și ne-a tratat ca pe cei mai periculoși criminali, deși beneficiam de prezumția de nevinovăție. La acel moment nu exista nicio hotărâre definitivă împotriva noastră și nu eram condamnați pentru nicio faptă”, a afirmat Sabin Pașca, subliniind că acest tratament este inacceptabil pentru persoane care nu fuseseră încă condamnate definitiv.
Sabin Pașca a detaliat că mama sa, Florica Pașca, și coordonatoarea Delia Păcală, ambele nefumătoare, ar fi fost închise în camere cu alte deținute care fumau intens. Această situație ar fi agravat starea de sănătate a Floricăi Pașca, care, potrivit fiului său, suferea de dureri puternice de cap și nu suporta fumul de țigară. „Florica Pașca le-a spus persoanelor prezente și abilitate că nu se simte bine, că are dureri puternice de cap și că fumul de țigară îi provoacă dureri și nu îl poate suporta. Cu toate acestea, i-au fost confiscate singurele medicamente pe care le avea asupra ei și care o puteau ajuta cu acele dureri crunte de cap”, a relatat Sabin Pașca. El a adăugat că cele două femei nu ar fi primit mâncare pe parcursul detenției, iar singurul sprijin alimentar ar fi venit ulterior din partea avocatului lor.
Situația pare să fi fost similară și pentru ceilalți membri ai familiei, care ar fi fost nevoiți să doarmă câte opt persoane în cameră, pe paturi fără cearșafuri, perne sau pături. „Doi dintre noi au fost băgați într-o carceră cu încă șase persoane, iar ceilalți doi într-o altă carceră, tot cu încă șase persoane. Am dormit o noapte acolo și bine că a fost doar atât”, a descris Sabin Pașca condițiile de supraaglomerare. Acesta a menționat și refuzul polițiștilor de a-i permite să cumpere mâncare de la un tonomat, deși avea bani asupra sa, o practică ce contravine, în general, drepturilor deținuților de a-și procura bunuri de necesitate personală.
Pe lângă condițiile materiale precare, Sabin Pașca a semnalat și un aspect de siguranță personală extrem de grav: amenințările primite din partea celorlalți deținuți. Recunoscuți de la televizor în contextul mediatizării intense a cazului de la Dumbrava, membrii familiei Pașca ar fi fost ținta unor insulte și amenințări directe. „La televizor am apărut chiar noi, cei din cazul de la Dumbrava. Din felul în care s-a vorbit despre noi pe canalele de știri, acești oameni au înțeles exact ceea ce s-a dorit să se înțeleagă. La un moment dat au spus: «Voi sunteți ăia de la televizor, iar omul ăla e cel care a omorât 400 de persoane și le-a îngropat în câmp.» După aceea au urmat și câteva amenințări. Se uitau urât la noi și ne-au întrebat de nu știu câte ori dacă ne considerăm vinovați. Când spuneam că nu, începeau să râdă de noi”, a povestit fiul lui Pașca, subliniind impactul negativ al mediatizării asupra siguranței lor în arest.
Aceste acuzații vin într-un context în care sistemul penitenciar și de arest preventiv din România a fost frecvent criticat de organisme internaționale. Rapoartele Comitetului European pentru Prevenirea Torturii și a Tratamentelor sau Pedepselor Inumane sau Degradante (CPT) din 2023 au evidențiat, în repetate rânduri, probleme legate de supraaglomerare, condiții igienice precare și lipsa accesului la servicii medicale adecvate în unitățile de detenție din România. De exemplu, în 2022, rata de ocupare medie în penitenciarele românești a fost de aproximativ 115%, depășind semnificativ capacitatea optimă, conform datelor Administrației Naționale a Penitenciarelor (ANP). Deși aresturile IPJ nu intră sub jurisdicția ANP, ele se confruntă adesea cu provocări similare, fiind gestionate de Ministerul Afacerilor Interne.
În comparație cu media europeană, România se situează, din păcate, printre țările cu cele mai slabe condiții de detenție. Un studiu Eurostat din 2021 arăta că România avea o rată de supraaglomerare a închisorilor de 103,4 deținuți la 100 de locuri, în timp ce media Uniunii Europene era de 93,5. Aspectele legate de accesul la medicamente, hrană și condiții decente de igienă sunt drepturi fundamentale ale oricărei persoane private de libertate, garantate de Convenția Europeană a Drepturilor Omului (CEDO), indiferent de stadiul procesual al acesteia. Refuzul de a permite accesul la medicamente esențiale sau la hrană poate constitui o încălcare gravă a acestor drepturi.
De ce contează
Aceste acuzații sunt esențiale pentru că ridică semne de întrebare grave privind respectarea drepturilor fundamentale ale omului în sistemul de arest preventiv din România, chiar și pentru persoane care beneficiază de prezumția de nevinovăție. Ele subliniază o problemă sistemică de tratament inuman și condiții improprii, care poate afecta integritatea fizică și psihică a deținuților. Un astfel de tratament subminează încrederea publicului în justiție și contravine standardelor europene, având consecințe negative asupra imaginii României la nivel internațional și asupra procesului de reabilitare socială a persoanelor private de libertate.
Este de așteptat ca aceste acuzații să declanșeze o anchetă internă a Inspectoratului de Poliție Județean Bihor sau a altor instituții abilitate, pentru a verifica veridicitatea afirmațiilor lui Sabin Pașca. Organizațiile pentru drepturile omului, precum și Avocatul Poporului, ar putea interveni pentru a monitoriza situația și a cere explicații oficiale. În lipsa unor măsuri concrete de îmbunătățire a condițiilor de detenție și a respectării drepturilor, astfel de incidente riscă să se repete, perpetuând un ciclu de abuzuri și încălcări ale legii în sistemul judiciar românesc.
Rămâne de văzut dacă autoritățile vor răspunde prompt și transparent la aceste acuzații.