Un dolar și un teren confiscat, în centrul controversei diplomatice
Statele Unite ale Americii au marcat miercuri, 1 iulie 2026, un moment diplomatic semnificativ prin semnarea unui acord oficial cu Israelul pentru construirea sediului permanent al ambasadei americane la Ierusalim. Această acțiune, percepută de Israel ca o dovadă a „alianței de neclintit” dintre cele două națiuni, a fost anunțată la o ceremonie la Ministerul de Externe israelian, la care au participat ministrul israelian de externe, Gideon Saar, și ambasadorul SUA în Israel, Mike Huckabee, precum și primarul Ierusalimului, Moshe Lion, conform relatărilor AFP și Agerpres.
Ambasadorul Mike Huckabee a subliniat semnificația simbolică și practică a demersului: „Statele Unite nu doar recunosc Ierusalimul drept capitala eternă, ancestrală şi pentru totdeauna a poporului evreu, dar Statele Unite spun de asemenea: vom acţiona în această privinţă”. El a adăugat că viitorul complex va servi drept „navă amiral pentru activităţile noastre diplomatice aici, în Israel”, confirmând angajamentul ferm al Washingtonului față de această decizie. Huckabee a mai adăugat o notă de natură istorică și religioasă, afirmând că „Dumnezeu a luat această decizie acum 3.800 de ani, iar noi am sfârşit, în fine, prin a recunoaşte ceea ce fusese stabilit cu mult înainte chiar de existenţa Statelor Unite.”
Acordul semnat miercuri prevede ca Statele Unite să primească parcela de teren pentru o sumă simbolică de doar 1 dolar. Ambasadorul Huckabee a comentat pe pagina sa de socializare X: „Pun pariu că Donald Trump este mândru de tranzacția imobiliară pe care am făcut-o astăzi pentru SUA – am achiziționat o proprietate de milioane de dolari pentru noua Ambasadă a SUA la Ierusalim pentru un dolar american.” Această tranzacție subliniază caracterul special al relației bilaterale, dar ridică și întrebări privind valoarea reală a terenului și implicațiile sale.
Decizia de a muta ambasada la Ierusalim își are rădăcinile în decembrie 2017, când, în primul său mandat, președintele american Donald Trump a recunoscut Ierusalimul drept capitală a Israelului. Această hotărâre a rupt cu neutralitatea istorică a comunității internaționale și a fost urmată de ordinul de a reloca ambasada de la Tel Aviv. Ambasada temporară a fost deschisă în mai 2018. Ministrul israelian de externe, Gideon Saar, a declarat la ceremonie că „Decizia istorică a preşedintelui Trump din 2017 de a muta ambasada la Ierusalim a repus lucrurile în ordine”.
Viitoarea ambasadă permanentă va fi construită pe locul complexului Allenby, în sudul orașului, unificând serviciile diplomatice americane care, în prezent, sunt împărțite în mai multe locații din Ierusalim. Cu toate acestea, contextul teritorial al zonei rămâne un subiect extrem de sensibil. Israelul a cucerit și anexat Ierusalimul de Est în 1967, declarând ulterior întregul oraș drept capitala sa indivizibilă. Comunitatea internațională, inclusiv Organizația Națiunilor Unite, nu a recunoscut niciodată această anexare, considerând Ierusalimul de Est teritoriu ocupat, iar palestinienii își mențin aspirația de a face din Ierusalimul de Est capitala viitorului lor stat.
Un aspect controversat, evidențiat de grupul pentru drepturile omului Adalah în 2022, este că terenul alocat pentru construirea ambasadei SUA ar fi fost confiscat de la palestinieni în temeiul Legii israeliene privind proprietatea absenților din 1950. Această lege a permis Israelului să preia controlul asupra caselor și terenurilor care au aparținut palestinienilor forțați sau care au ales să-și părăsească locuințele în timpul războiului din 1948. ONU, de asemenea, subliniază că orice măsuri care vizează schimbarea caracterului sau statutului juridic al Ierusalimului de Est nu au niciun efect juridic în temeiul dreptului internațional, consolidând astfel poziția internațională care contravine deciziei americane și israeliene.
În ciuda relocării ambasadei SUA la Ierusalim, majoritatea țărilor își păstrează încă sediile diplomatice în Tel Aviv, în conformitate cu poziția internațională privind statutul orașului. Această discrepanță subliniază izolarea diplomatică a deciziei SUA și Israelului, chiar dacă alte națiuni, precum Guatemala și Honduras, au urmat exemplul SUA, mutându-și și ele ambasadele la Ierusalim în ultimii ani. Conform datelor din 2023, doar o mică parte din cele peste 160 de țări cu relații diplomatice cu Israelul au ambasade în Ierusalim.
Decizia SUA de a construi o ambasadă permanentă la Ierusalim, deși consolidată sub administrația Trump și continuată acum, a generat un val de critici la nivel internațional încă din 2017, încălcând consensul global privind statutul Ierusalimului. Aceasta este percepută de mulți ca o mișcare care subminează perspectivele unei soluții cu două state și alimentează tensiunile în regiune, ignorând revendicările palestiniene asupra Ierusalimului de Est.
De ce contează
Acest acord are implicații profunde pentru stabilitatea regională și pentru procesul de pace israeliano-palestinian. Prin consolidarea prezenței sale diplomatice la Ierusalim, Statele Unite validează pretenția Israelului asupra întregului oraș, ignorând rezoluțiile internaționale și revendicările palestinienilor. Aceasta ar putea încuraja alte țări să urmeze exemplul SUA, slăbind și mai mult poziția palestiniană în negocierile viitoare. De asemenea, gestul poate inflama și mai mult sentimentele anti-americane în lumea arabă și musulmană, complicând eforturile diplomatice mai largi ale SUA în Orientul Mijlociu și creând un precedent periculos pentru soluționarea conflictelor teritoriale.
Semnarea acordului pentru ambasada permanentă la Ierusalim reprezintă o reiterare puternică a angajamentului SUA față de Israel și o continuare a unei politici începute sub președintele Donald Trump. Rămâne de văzut cum va influența această decizie viitoarele discuții despre statutul Ierusalimului și dacă va determina o schimbare a poziției altor state. Există întrebări deschise cu privire la modul în care comunitatea internațională va reacționa pe termen lung la această consolidare a prezenței diplomatice americane într-un teritoriu disputat și la impactul potențial asupra securității și stabilității în regiunea deja volatilă a Orientului Mijlociu.
De asemenea, rămâne de văzut dacă viitoarele administrații americane vor menține această poziție, având în vedere sensibilitățile geopolitice implicate.