Costurile de construcție și locuințele, mult peste media UE
Piața imobiliară din România se confruntă cu o situație paradoxală: prețurile locuințelor continuă să crească accelerat, în timp ce numărul tranzacțiilor scade. Această tendință este confirmată de datele Eurostat, care indică o majorare a prețurilor la locuințe de trei ori peste media Uniunii Europene. De asemenea, costurile în sectorul construcțiilor au înregistrat o creștere spectaculoasă de 130,7% în ultimul deceniu, o evoluție aproape de trei ori mai mare decât media europeană.
Această dinamică este influențată semnificativ de costul materialelor de construcții. Dragoș Rus, un constructor din Cluj, a declarat pentru Digi24 că prețul pe metru pătrat construit a crescut de la 400-600 de euro în 2015 la 1.000-1.200 de euro în prezent. El a subliniat că materiale esențiale precum oțelul, betonul și cimentul s-au scumpit considerabil, iar singura soluție viabilă pentru echilibrarea pieței ar fi o creștere substanțială a ofertei de locuințe. Această perspectivă este susținută și de analiștii pieței, care văd în oferta insuficientă unul dintre principalii factori de presiune asupra prețurilor.
Pe de altă parte, cererea este în scădere, fenomen explicat de o serie de incertitudini economice. Daniel Crainic, directorul de marketing al Imobiliare.ro, a menționat într-un comunicat că "în acest moment, cumpărătorii sunt mai degrabă reticenți să treacă la acțiune". El a atribuit această reticență unei "neîncrederi în ziua de mâine", amplificată de criza guvernamentală recentă, inflația ridicată, dobânzile în creștere și schimbările de pe piața muncii. Crainic a subliniat că potențialii cumpărători au nevoie de timp și de fapte concrete pentru a-și recăpăta încrederea în economia și stabilitatea viitoare.
Discrepanța dintre creșterea prețurilor și scăderea vânzărilor sugerează o piață sub presiune, unde cererea este afectată de factori macroeconomici, dar oferta limitată și costurile de construcție în creștere mențin prețurile la un nivel ridicat. Potrivit datelor publicate de Agenția Națională de Cadastru și Publicitate Imobiliară (ANCPI) pentru primele cinci luni ale anului 2026, numărul tranzacțiilor imobiliare a scăzut cu aproximativ 15% față de aceeași perioadă a anului precedent, în ciuda creșterii continue a prețurilor medii cu 5-7% la nivel național, conform indicilor Imobiliare.ro. Această contradicție indică o piață în care investitorii mențin prețurile ridicate, în timp ce cumpărătorii finali se retrag.
Un aspect important este accesibilitatea locuințelor. Chiar și cu aceste creșteri, Daniel Crainic a sugerat că "apartamentele în România rămân în continuare accesibile, iar puterea de negociere este la cumpărătorul determinat". Această afirmație poate fi interpretată ca o invitație la acțiune pentru cei care sunt dispuși să negocieze, în contextul în care mulți proprietari ar putea fi deschiși la oferte sub prețul cerut inițial pentru a finaliza o vânzare. Totuși, această accesibilitate este relativă, raportată la puterea de cumpărare medie din România, care rămâne sub media europeană, conform datelor Eurostat din 2025 privind salariul mediu net.
Comparativ cu alte state membre UE, România se poziționează în topul țărilor cu cele mai mari creșteri ale prețurilor la locuințe și la construcții. Spre exemplu, în state precum Germania sau Franța, creșterile au fost mult mai moderate, în jur de 40-50% în ultimul deceniu, conform acelorași date Eurostat din 2024. Această diferență subliniază specificul pieței românești, marcată de o dezvoltare rapidă, dar și de o volatilitate mai mare. Contextul istoric relevă că după criza financiară din 2008-2009, piața imobiliară românească a înregistrat o recuperare lentă, dar constantă, accelerând semnificativ după 2015, odată cu creșterea economică și a veniturilor populației. Cu toate acestea, actuala criză energetică și inflaționistă a adus noi provocări, generând o presiune adițională asupra costurilor de construcție și, implicit, asupra prețurilor finale.
Criticii politicilor guvernamentale susțin că lipsa unor măsuri concrete de stimulare a ofertei de locuințe sociale și a investițiilor în infrastructură contribuie la perpetuarea acestei situații. Spre exemplu, Programul Național de Construcții de Locuințe (PNCL), gestionat de Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației, nu a reușit să acopere deficitul existent, iar birocrația excesivă în obținerea autorizațiilor de construire descurajează dezvoltatorii. Pe de altă parte, reprezentanții Ministerului Finanțelor Publice argumentează că majorarea dobânzilor Băncii Naționale a României (BNR) este o măsură necesară pentru a combate inflația, chiar dacă aceasta afectează puterea de cumpărare a creditelor ipotecare. Această abordare duală, între stimularea economică și controlul inflației, creează un mediu complex pentru piața imobiliară.
De ce contează
Creșterea accelerată a prețurilor locuințelor are implicații directe și semnificative pentru cetățenii români. Accesul la o locuință devine tot mai dificil, mai ales pentru tineri și familiile cu venituri medii, ceea ce poate duce la o presiune socială crescută și la o migrație internă sau externă. Pe termen lung, această situație poate afecta stabilitatea economică, deoarece o piață imobiliară supraîncălzită, cu un decalaj mare între prețuri și venituri, este vulnerabilă la corecții bruște. De asemenea, costurile ridicate ale construcțiilor se reflectă în prețurile finale, afectând nu doar cumpărătorii, ci și chiriașii, prin creșterea chiriilor.
Perspectivele pieței imobiliare românești rămân incerte, având în vedere fluctuațiile economice globale și interne. Deși unii experți, precum Dragoș Rus, anticipează o echilibrare prin creșterea ofertei, acest lucru necesită timp și investiții semnificative, precum și o simplificare a procedurilor administrative. Pe termen scurt, este probabil ca presiunea inflaționistă și dobânzile ridicate să continue să tempereze cererea, în timp ce costurile de construcție vor menține prețurile la un nivel ridicat. Se așteaptă ca Banca Națională a României (BNR) să continue monitorizarea atentă a inflației și să ajusteze politica monetară, ceea ce va influența direct costul creditelor ipotecare.
O soluție pe termen lung ar putea implica politici guvernamentale mai coerente pentru stimularea construcției de locuințe accesibile și o mai bună gestionare a costurilor materialelor de construcții, posibil prin diversificarea surselor de aprovizionare sau prin sprijinirea producției interne.