Majorări semnificative la universitățile românești în 2026
În contextul examenelor de Bacalaureat din această perioadă și al opțiunilor academice pe care absolvenții de clasa a XII-a urmează să le facă, majoritatea universităților din România au majorat taxele de studiu pentru anul universitar 2026-2027. Creșterile variază semnificativ, atât la instituțiile de stat, cât și la cele private, reflectând presiunile inflaționiste și costurile operaționale.
Potrivit unei analize realizate de Ziare.com, cea mai spectaculoasă majorare se înregistrează la Facultatea de Medicină din cadrul Universității private „Titu Maiorescu” din București, unde taxa pentru primul an de studiu a atins pragul de 10.000 de euro (aproximativ 52.400 de lei). Această sumă o depășește considerabil pe cea de la Universitatea de Medicină și Farmacie „Carol Davila” din București, o instituție de stat de prestigiu, unde taxa este de 19.000 de lei. Interesant este că, după primul an, taxa anuală la „Titu Maiorescu” scade cu 500-1.000 de euro până în anul al șaselea, o practică ce poate masca costul inițial ridicat.
La universitățile de stat, creșterile sunt, de asemenea, notabile. De exemplu, la Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu, taxa pentru primul an la Facultatea de Drept a crescut cu 47% față de anul precedent, de la 3.400 de lei la 5.000 de lei. Universitatea din București (UNIBUC) a majorat taxa la Drept cu 10%, ajungând la 8.800 de lei. Aceste majorări indică o tendință generală de aliniere a costurilor la realitățile economice, dar și o presiune asupra bugetelor studenților și familiilor acestora.
Comparativ, unele universități private pot oferi opțiuni mai accesibile decât cele de stat, în funcție de specializare. Universitatea „Nicolae Titulescu” din București, acreditată cu „grad de încredere ridicat” de ARACIS, percepe o taxă de 4.400 de lei pentru Drept, adică de două ori mai puțin decât UNIBUC. Pe de altă parte, Universitatea Româno-Americană din București solicită 2.100 de euro (aproximativ 11.000 de lei) pentru Drept și 2.500 de euro (aproximativ 13.100 lei) pentru Psihologie, plasându-se la un nivel similar sau chiar mai ridicat decât unele instituții de stat.
Pentru specializări precum Dreptul, taxele variază de la 5.000 de lei la Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu până la 11.000 de lei la Universitatea Româno-Americană. La Psihologie, costurile anuale sunt între 4.800 de lei la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași și 13.100 lei la Universitatea Româno-Americană. În domeniul Teatrului și Actoriei, taxele sunt relativ uniforme, în jur de 7.000-8.000 de lei, la instituții precum UNATC „I. L. Caragiale” sau Universitatea „Hyperion”. Aceste cifre demonstrează o piață educațională diversificată, cu opțiuni pentru bugete diferite, dar și cu o tendință clară de creștere generalizată a costurilor de studiu.
Un aspect important de menționat este că universitățile de stat oferă atât locuri la buget, cât și la taxă. Studenții care au mai beneficiat anterior de un program de licență sau master finanțat integral sau parțial de stat sunt automat repartizați pe locuri cu taxă. Această regulă subliniază importanța alegerii inițiale a programului de studiu și impactul deciziilor anterioare asupra costurilor educaționale.
Situația taxelor universitare în România, cu majorări de până la 47% la unele facultăți de stat și costuri de 10.000 de euro la anumite specializări private, ridică întrebări serioase despre accesibilitatea învățământului superior. Deși inflația generală din România, care a atins un vârf de peste 15% în 2022 și a rămas la cote ridicate în anii următori, justifică parțial aceste creșteri, ritmul și magnitudinea lor pot descuraja unii tineri să urmeze studiile dorite. În contextul european, România se plasează printre țările cu taxe universitare medii spre mari pentru studiile de Medicină în instituțiile private, comparativ cu țări precum Germania sau Franța unde taxele sunt mult mai mici sau inexistente la universitățile de stat, chiar și pentru studenții internaționali.
**De ce contează**
Creșterea taxelor universitare influențează direct accesul la educație superioară, în special pentru studenții proveniți din familii cu venituri medii sau mici. Această tendință poate accentua inegalitățile sociale și poate forța tinerii să aleagă specializări mai puțin costisitoare, în detrimentul pasiunilor sau aptitudinilor lor reale. De asemenea, taxele ridicate pot descuraja absolvenții să rămână în țară pentru studii, orientându-se către sisteme educaționale europene unde costurile sunt mai mici sau există mai multe burse. Pe termen lung, acest fenomen ar putea afecta calitatea forței de muncă și dezvoltarea economică a României.
Perspectivele pentru următorii ani indică o continuare a presiunilor asupra finanțării educației. Este posibil ca universitățile să continue să ajusteze taxele pentru a acoperi costurile operaționale în creștere și pentru a investi în modernizarea infrastructurii și a programelor de studiu. Rămâne de văzut dacă Ministerul Educației va interveni cu măsuri de sprijin pentru studenți, cum ar fi extinderea programelor de burse sau plafonarea anumitor taxe, pentru a asigura un echilibru între sustenabilitatea financiară a instituțiilor de învățământ și accesibilitatea educației pentru toți tinerii.
De asemenea, transparența în justificarea acestor majorări este esențială pentru a menține încrederea publicului în sistemul universitar românesc.