Un copil a murit de rabie în Ontario, mușcat de liliac în somn

Publicat: · Actualizat: · Timp de citire: 5 minute

Pe scurt

Un băiat de 11 ani din Ontario, Canada, a murit de rabie după ce a fost mușcat de față de un liliac în somn, cazul fiind făcut public pentru a crește gradul de conștientizare. Familia nu a suspectat o mușcătură inițial, iar simptomele au apărut ulterior, ducând la deces, subliniind importanța evaluării medicale imediate chiar și la un contact scurt cu liliecii. Acesta este primul caz de rabie umană dobândită local în Ontario din 1967, evidențiind pericolul subestimat al liliecilor ca purtători ai virusului.

EN

Brief

An 11-year-old boy in Ontario, Canada, died from rabies after being bitten on the face by a bat while sleeping, a case now made public to raise awareness. The family initially did not suspect a bite, and symptoms appeared later, leading to his death, highlighting the importance of immediate medical evaluation even after brief contact with bats. This is Ontario's first locally acquired human rabies case since 1967, underscoring the underestimated danger of bats as virus carriers.

Un copil a murit de rabie în Ontario, mușcat de liliac în somn
Sursa foto: gandul.ro

Tragedie avertizează asupra riscurilor expunerii la lilieci

Un caz tragic a zguduit provincia Ontario, Canada, unde un băiat de 11 ani a decedat din cauza rabiei, după ce a fost mușcat de față de un liliac în timp ce dormea. Incidentul, petrecut acum ceva timp, a fost făcut public recent de familie și experții medicali, pentru a sublinia pericolul subestimat al contactului cu liliecii și necesitatea intervenției medicale rapide.

Potrivit raportului publicat în „Jurnalul Asociației Medicale Canadiene”, băiatul dormea când un liliac i-a aterizat pe față, acoperindu-i nasul și gura. În mod instinctiv, copilul a îndepărtat animalul, care a fost apoi prins și eliberat afară de tatăl său. Familia nu a suspectat inițial o mușcătură, zgârietură sau altă leziune, iar băiatul părea sănătos. Această lipsă de suspiciune s-a dovedit a fi fatală, deoarece simptomele rabiei au apărut ulterior și au evoluat rapid.

Simptomele au inclus paralizia unei jumătăți a feței și vărsături continue, ducând la diagnosticarea cu rabie. Deși a primit îngrijiri medicale intensive timp de două săptămâni, copilul a decedat, fiind înconjurat de familie. Dr. Brian Hummel, specialist pediatru în boli infecțioase implicat în caz, a declarat: „A fost important pentru noi și pentru familie să profităm de ocazia de a găsi experiențe de învățare și lecții pe care le-am putea extrage din cazul său pentru a încerca să contribuim la creșterea gradului de conștientizare și înțelegere a infecției și riscurilor rabice.”

Acest caz reprezintă prima infecție umană cu rabie dobândită local în Ontario din 1967 și este unul dintre puținele cazuri de rabie umană înregistrate în Canada. Deși liliecii sunt purtători cunoscuți ai virusului, sub 1% din speciile sălbatice sunt infectate, conform Centrului pentru Controlul și Prevenirea Bolilor (CDC) din SUA. Cu toate acestea, ei rămân principala cauză a deceselor umane cauzate de rabie în Statele Unite, o statistică alarmantă care subliniază riscul, chiar și la o prevalență scăzută a virusului în populația de lilieci.

Specialistul a subliniat că absența unei răni vizibile nu exclude expunerea la virus. Chiar și un contact scurt cu pielea, mai ales pe față, ar trebui să determine o evaluare medicală imediată pentru administrarea tratamentului post-expunere împotriva rabiei. Acest aspect este crucial, deoarece rabia are o perioadă de incubație variabilă, de la câteva zile la câțiva ani, dar odată ce simptomele neurologice apar, boala este aproape întotdeauna fatală.

În România, situația rabiei a cunoscut îmbunătățiri semnificative în ultimii ani, în special datorită programelor naționale de vaccinare a animalelor sălbatice, în special a vulpilor. Potrivit Autorității Naționale Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor (ANSVSA), numărul cazurilor de rabie la animale a scăzut drastic. De exemplu, în 2012, au fost înregistrate 326 de cazuri de rabie la animale, majoritatea la vulpi, în timp ce în 2023, cazurile au fost izolate și mult mai puține, majoritatea în zona de frontieră cu Ucraina și Republica Moldova. Cu toate acestea, riscul de transmitere de la lilieci, deși considerat redus, nu este inexistent. Cazuri de rabie la lilieci au fost detectate sporadic în Europa, inclusiv în țări vecine.

Expertul român dr. Cătălin Tuchilă, medic infecționist, a avertizat în trecut că orice contact cu un animal sălbatic, inclusiv liliecii, care pare bolnav sau se comportă neobișnuit, ar trebui să fie un semnal de alarmă. El a subliniat importanța spălării imediate a oricărei răni cu apă și săpun și a solicitării de urgență a sfatului medical pentru a evalua riscul și a iniția profilaxia post-expunere, care include vaccinarea antirabică și, în anumite cazuri, administrarea de imunoglobuline. Această abordare este în deplin acord cu recomandările Organizației Mondiale a Sănătății (OMS), care consideră profilaxia post-expunere ca fiind esențială pentru prevenirea deceselor cauzate de rabie.

**De ce contează**

Acest caz subliniază o lecție vitală: chiar și un contact aparent inofensiv cu un liliac poate avea consecințe fatale. Familia a decis să facă publică povestea pentru a preveni alte tragedii, evidențiind cât de ușor poate fi trecută cu vederea o expunere la rabie. Conștientizarea riscurilor și intervenția medicală promptă, chiar și în absența unei răni vizibile, sunt cruciale. Acest eveniment servește ca un memento puternic că rabia, deși rară în unele regiuni, rămâne o boală mortală care necesită vigilență extremă și respectarea protocoalelor medicale.

Tragedia din Ontario reiterează necesitatea unei educații publice continue privind riscurile asociate cu fauna sălbatică, în special liliecii. Deși liliecii joacă un rol ecologic important, interacțiunea directă cu ei, mai ales în spații închise, trebuie evitată. Autoritățile sanitare, atât din Canada, cât și din alte țări, inclusiv România, ar putea folosi acest caz pentru a-și intensifica campaniile de informare, concentrându-se pe importanța profilaxiei post-expunere.

Întrebările deschise rămân legate de modalitățile optime de a educa publicul larg despre pericolele subtile ale rabiei și de a asigura accesul rapid la tratament în zonele rurale sau izolate, unde contactul cu fauna sălbatică este mai frecvent.