Măsură împotriva turismului excesiv, stârnind controverse
Primarul recent ales al Veneției, Simone Venturini, a propus o majorare semnificativă a taxei de intrare în oraș, de la actualele 5-10 euro la 30 sau chiar 50 de euro în anumite zile cu aflux turistic ridicat. Această inițiativă, lansată de politicianul de centru-dreapta în vârstă de 38 de ani, vizează combaterea turismului excesiv care afectează Orașul Dogilor, un sit al Patrimoniului Mondial UNESCO care atrage anual între 25 și 30 de milioane de vizitatori. Venturini, care a devenit pe 25 mai cel mai tânăr primar din istoria orașului, a făcut din această propunere una dintre principalele sale promisiuni de campanie, succedându-i lui Luigi Brugnaro, care a condus Veneția timp de zece ani.
Taxa de intrare în Veneția a fost introdusă pentru prima dată în 2024, devenind primul oraș turistic din lume care a perceput o astfel de taxă. Inițial, aceasta era de 5 euro pentru 29 de zile pe an, ulterior extinsă la 54 de zile în anul următor și, în prezent, la 60 de zile. Vizitatorii care își rezervă biletul cu cel puțin trei zile în avans plătesc 5 euro, în timp ce rezervările de ultim moment costă 10 euro. Sistemul actual permite orașului să colecteze 2,4 milioane de euro în primul an de implementare, sumă care ar putea crește exponențial odată cu majorarea propusă.
Venturini a subliniat că taxa de intrare este „singurul instrument eficient pentru controlul numărului zilnic de vizitatori” și că veniturile generate vor fi utilizate „pentru a finanța serviciile municipale și a sprijini întreținerea și protejarea unui oraș unic, construit pe apă, ale cărui costuri depășesc 100 de milioane de euro în fiecare an”, potrivit The Guardian. Cu toate acestea, propunerea sa de majorare a taxei la 50 de euro este departe de a fi adoptată. Deși taxa a fost introdusă printr-un regulament municipal, limita sa maximă a fost stabilită de legislația națională italiană. Prin urmare, textul municipalității din Veneția va trebui dezbătut și aprobat de guvernul italian odată ce va fi elaborat.
Această situație ridică o serie de întrebări și controverse. Expertul în drept constituțional Ludovico Mazzarolli a declarat că o taxă de 50 de euro ar putea fi interpretată ca o „restricționare a libertății de circulație” în Veneția, un aspect care necesită o analiză juridică aprofundată. Pe de altă parte, susținătorii măsurii argumentează că este esențială pentru a gestiona impactul negativ al turismului de masă asupra infrastructurii și calității vieții rezidenților. Un exemplu al reticenței anterioare a lui Venturini față de măsuri restrictive directe a fost refuzul său, în calitate de consilier local responsabil cu turismul, de a implementa limita de 120 de zile pe an pentru închirierile turistice, un standard adoptat de Roma pentru Veneția, considerându-l „prost redactat”.
Datele recente arată că, deși taxa de intrare nu a redus neapărat numărul total de vizitatori, mulți aleg să plătească prețul mai mare fără a-și anula călătoria. Acest lucru sugerează că, deși sistemul actual generează venituri, eficacitatea sa în reducerea supraturismului rămâne limitată. Cei care rezervă o noapte de cazare în Veneția sunt scutiți de taxă (însă trebuie să se înregistreze pe site-ul orașului), la fel ca și turiștii din regiunea Veneto și copiii sub 14 ani. Rezervarea și plata taxelor de acces se fac exclusiv prin intermediul portalului oficial al municipalității Veneția, cda.ve.it, unde vizitatorii primesc un cod QR pe care trebuie să îl prezinte agenților la punctele de acces.
Comparațiile cu alte orașe europene care se confruntă cu provocări similare arată o tendință crescândă de implementare a unor taxe turistice sau restricții. De exemplu, Barcelona a implementat taxe turistice progresive, iar Amsterdam a impus restricții asupra numărului de închirieri pe termen scurt. Cu toate acestea, pragul de 50 de euro propus de Veneția ar fi printre cele mai ridicate din Europa, atrăgând atenția asupra presiunilor unice cu care se confruntă orașele istorice fragile, construite pe apă.
Propunerea primarului Venturini reflectă o tensiune continuă între beneficiile economice ale turismului și necesitatea de a proteja patrimoniul și mediul local. Este o problemă complexă, care necesită un echilibru delicat între accesibilitate și conservare. Spre deosebire de alte destinații, Veneția are costuri de întreținere și protecție semnificativ mai mari, determinate de specificul său geografic și de vulnerabilitatea la schimbările climatice, în special la fenomenul „acqua alta”.
De ce contează Această propunere este crucială nu doar pentru Veneția, ci și pentru alte destinații turistice europene supraaglomerate. O majorare atât de drastică a taxei de intrare ar putea schimba fundamental profilul turistic al orașului, descurajând vizitatorii de o zi cu bugete reduse și atrăgând un segment mai exclusivist. Aceasta ar putea reduce presiunea asupra infrastructurii, dar ar putea și afecta afacerile locale care depind de un volum mare de turiști. Decizia finală a guvernului italian va stabili un precedent important privind modul în care orașele istorice pot gestiona fluxurile turistice masive, echilibrând veniturile cu sustenabilitatea pe termen lung.
Viitorul acestei propuneri depinde acum de dialogul dintre municipalitatea Veneției și guvernul italian. Procesul legislativ va fi complex, implicând dezbateri privind legalitatea unei taxe atât de ridicate și impactul său asupra libertății de circulație. Este probabil ca negocierile să încerce să găsească un compromis între necesitățile financiare ale orașului și principiile juridice naționale. Între timp, monitorizarea continuă a numărului de vizitatori și a veniturilor generate de taxa actuală va oferi date esențiale pentru fundamentarea deciziilor viitoare.
Rămâne de văzut dacă Veneția va reuși să găsească un echilibru sustenabil pentru a-și proteja patrimoniul unic în fața provocărilor turismului modern.