Noi tactici iraniene în Orientul Mijlociu
Corpul Gardienilor Revoluției din Iran (IRGC) a implementat o nouă strategie militară în regiunea Orientului Mijlociu, înființând structuri clandestine pe teritoriul irakian. Aceste unități secrete au ca scop principal lansarea de acțiuni ofensive împotriva statelor din Golf care găzduiesc contingente militare ale Statelor Unite ale Americii și oferă suport logistic forțelor americane, potrivit informațiilor obținute de Reuters de la surse irakiene. Această abordare marchează o schimbare semnificativă, ocolind rețelele de miliții tradiționale pentru a as asigura discreția și a evita detectarea.
Potrivit surselor citate de Reuters, au fost create trei sau patru celule operative, fiecare compusă din aproximativ zece combatanți de elită, recrutați din rândul musulmanilor șiiți irakieni. Aceste grupări extrem de mobile au coordonat deja cel puțin șapte operațiuni cu vehicule aeriene fără pilot (drone). Atacurile au fost declanșate din regiuni deșertice greu accesibile, situate în proximitatea orașelor sudice Basra și Samawa. Țintele vizate, în perioada cuprinsă între sfârșitul lunii aprilie și mijlocul lunii mai 2026, au inclus obiective strategice din Kuweit, Arabia Saudită și Emiratele Arabe Unite.
O parte semnificativă a personalului selectat pentru aceste operațiuni speciale provine din rândurile Rezistenței Islamice din Irak, o coaliție extinsă ce reunește facțiuni șiite radicale cu mii de oameni sub arme. Totuși, elementul de noutate constă în faptul că aceste nuclee proaspăt formate nu răspund în fața ierarhiei locale de comandă, ci execută ordinele transmise direct de către IRGC. Această structură de comandă a fost confirmată, sub protecția anonimatului, de către doi oficiali din cadrul armatei irakiene, un înalt responsabil din sistemul de securitate și cinci lideri ai unor miliții locale, conform Reuters.
Apariția acestor nuclee clandestine în Irak scoate în evidență o modificare profundă în planurile strategice ale Gardienilor Revoluției. Această mișcare este menită să conserve capacitatea Teheranului de a-și proiecta influența și forța militară în Orientul Mijlociu, într-un moment extrem de delicat pentru Iran. Grupările armate aliate tradiționale au suferit pierderi importante și sunt considerabil slăbite, în timp ce resursele economice și logistice proprii ale statului iranian sunt puternic afectate de sancțiuni internaționale și tensiuni interne.
Irakul, o națiune unde comunitatea șiită este majoritară, rămâne o bază importantă pentru numeroase organizații paramilitare, multe dintre acestea având legături ideologice și financiare strânse cu regimul de la Teheran. Aceste elemente reprezintă o componentă esențială a așa-numitei Axe de Rezistență, o rețea de influență creată de Iran care se întinde din Fâșia Gaza și Liban, până în Yemen și teritoriul irakian. Deși grupările reunite sub umbrela Rezistenței Islamice din Irak și-au asumat în trecut multiple atacuri cu drone și rachete împotriva bazelor americane ca replică la acțiunile militare ale SUA și Israelului, o mobilizare generală a forțelor pro-iraniene în interiorul granițelor irakiene nu a avut loc.
Această reconfigurare a forțelor este strâns legată și de dinamica politică de la Bagdad. Mai multe facțiuni șiite de o influență majoră au indicat încă de anul trecut că intenționează să renunțe la acțiunile armate și să își îndrepte atenția către procesele politice interne. Principalul lor obiectiv este evitarea unei confruntări directe și a unei escaladări majore cu administrația de la Washington, condusă de președintele Donald Trump. Această poziție moderată a liderilor locali a forțat practic IRGC să creeze structuri paralele, aflate exclusiv sub controlul său direct, au detaliat specialiștii în securitate citați de HotNews.
Reacția autorităților americane nu s-a lăsat așteptată în fața acestor noi provocări geopolitice. Departamentul de Stat al SUA și-a reiterat ferm poziția cu privire la necesitatea securizării regiunii. Reprezentanții instituției au transmis „aşteptările ca guvernul irakian să ia măsuri imediate pentru a desfiinţa toate instrumentele activităţilor destabilizatoare ale Iranului în Irak, inclusiv IRGC şi miliţiile teroriste aliniate cu Iranul din Irak”. Această declarație subliniază presiunea constantă exercitată de Washington asupra Bagdadului pentru a limita influența iraniană.
Situația tensionată din teren a format obiectul unor discuții oficiale la cel mai înalt nivel. În cadrul unei întrevederi oficiale din 17 iunie 2026, noul prim-ministru al Irakului, Ali al-Zaidi, și diplomatul american Tom Barrack au analizat în detaliu strategiile executive destinate stabilizării țării. Oficialii au trecut în revistă planurile Bagdadului care vizează „dezarmarea şi desfiinţarea completă a tuturor grupurilor armate” care își desfășoară activitatea în afara cadrului legal și a controlului statului irakian. Scopul final al acestor demersuri este de a garanta cu certitudine că „teritoriul irakian nu poate fi folosit de nicio parte pentru a ameninţa pacea regională”, după cum se menționează într-un comunicat oficial emis la finalul întâlnirii, citat de Digi24.
De ce contează Această nouă strategie a Iranului, prin înființarea de celule secrete IRGC în Irak, reprezintă o amenințare semnificativă la adresa stabilității regionale. Ocolirea milițiilor tradiționale și operarea direct sub controlul Teheranului indică o dorință de a evita monitorizarea și de a menține capacitatea de a proiecta forță, chiar și în contextul slăbirii aliaților și al sancțiunilor. Pentru România și pentru statele membre NATO, escaladarea tensiunilor în Orientul Mijlociu poate avea implicații asupra securității energetice și a rutelor comerciale, dar și asupra stabilității geopolitice generale. Capacitatea Iranului de a lansa atacuri transfrontaliere cu drone, fără atribuire clară, complică eforturile diplomatice și militare de dezescaladare.
În contextul acestor evoluții, rămâne de văzut cum va reacționa guvernul irakian în fața cererilor Statelor Unite de a dezarma toate grupurile armate și de a limita activitățile destabilizatoare ale Iranului. Presiunea americană este intensă, dar influența iraniană în Irak este profund înrădăcinată, mai ales în comunitățile șiite. Capacitatea prim-ministrului Ali al-Zaidi de a naviga între aceste forțe opuse va fi crucială pentru viitorul Irakului și pentru menținerea unei relative stabilități regionale.
De asemenea, monitorizarea viitoarelor acțiuni ale acestor celule secrete și a impactului lor asupra securității statelor din Golf va fi esențială pentru evaluarea eficacității noii tactici iraniene și a răspunsului internațional.