România, partener strategic în educație și cultură
Școala Națională de Studii Politice și Administrative (SNSPA) a găzduit la București o conferință de anvergură, marcând 70 de ani de la aderarea României la Organizația Națiunilor Unite pentru Educație, Știință și Cultură (UNESCO). Evenimentul, desfășurat sub înaltul patronaj al Ministerului Afacerilor Externe (MAE), a reunit oficiali de rang înalt, diplomați, academicieni și experți, subliniind rolul activ și angajamentul României în promovarea valorilor și obiectivelor UNESCO la nivel global. Potrivit unui comunicat al MAE, ministrul de externe Luminița Odobescu a transmis un mesaj de felicitare, evidențiind că aderarea României la UNESCO, la 27 iulie 1956, a reprezentat un moment de referință pentru diplomația culturală și științifică a țării, consolidând poziția sa de partener credibil și responsabil pe scena internațională.
Președintele Senatului SNSPA, prof. univ. dr. Remus Pricopie, fost ministru al Educației Naționale, a declarat că România a fost și rămâne un partener puternic și activ al UNESCO, contribuind semnificativ la programele organizației, în special în domeniile educației, științei și culturii. Pricopie a subliniat importanța cooperării internaționale în contextul provocărilor globale actuale, de la schimbările climatice la conflictele armate și dezinformare, argumentând că UNESCO oferă un cadru esențial pentru dialog și soluții. Această perspectivă a fost reiterată și de prof. univ. dr. Diana Vrabie, decanul Facultății de Comunicare și Relații Publice din cadrul SNSPA, care a accentuat rolul educației civice și al media literacy în contracararea fenomenelor negative, teme centrale în agenda UNESCO.
Evenimentul a beneficiat de prezența unor personalități marcante, printre care Emil Hurezeanu, ambasadorul României în Austria, fostul ministru de externe Teodor Baconschi, și prof. univ. dr. Iordan Bărbulescu, președintele Senatului SNSPA la momentul organizării evenimentului, conform surselor participante. Discuțiile au abordat diverse aspecte ale contribuției României la UNESCO, de la conservarea patrimoniului cultural, cum ar fi siturile incluse în Patrimoniul Mondial UNESCO, până la participarea la programe științifice și inițiative educaționale. De exemplu, România a fost activă în promovarea libertății presei și a siguranței jurnaliștilor, prin participarea la Ziua Mondială a Libertății Presei, un eveniment susținut anual de UNESCO.
Un aspect central al discursurilor a fost angajamentul României față de Obiectivele de Dezvoltare Durabilă (ODD) ale Agendei 2030 a ONU, unde educația (ODD 4) și cultura joacă un rol transversal. Potrivit datelor MAE din 2023, România a contribuit cu experți și resurse la implementarea unor proiecte UNESCO axate pe educația pentru pace și dezvoltare durabilă în regiunea Mării Negre și Balcani. Un exemplu concret este participarea României la programul „Omul și Biosfera” (MAB) al UNESCO, cu Rezervația Biosferei Delta Dunării, un sit de importanță globală recunoscut încă din 1991. Această participare subliniază nu doar angajamentul științific, ci și cel legat de conservarea biodiversității și dezvoltarea durabilă a comunităților locale.
Comparativ cu alte state membre ale Uniunii Europene, România se situează într-o poziție de lider regional în ceea ce privește numărul de situri UNESCO (zece la număr, incluzând șapte situri culturale și trei naturale), conform statisticilor din 2024 ale UNESCO. Această bogăție culturală și naturală este o mărturie a diversității și valorii patrimoniului românesc. În contextul european, România a susținut constant inițiativele UNESCO privind protejarea patrimoniului cultural digital și combaterea traficului ilicit de bunuri culturale, aliniindu-se direct cu Directivele Europene privind recuperarea bunurilor culturale exportate ilegal.
De-a lungul celor șapte decenii, colaborarea României cu UNESCO a evoluat, adaptându-se la dinamica geopolitică și la noile provocări. De la contribuțiile inițiale post-belice la reconstrucția culturală și educațională, până la rolul actual în promovarea dialogului intercultural și a educației pentru cetățenie globală, România a demonstrat o consecvență remarcabilă. Într-o analiză publicată în 2025 de Institutul Diplomatic Român, se menționează că participarea României la misiunile de pace și la programele UNESCO de consolidare a păcii a sporit vizibilitatea și influența țării în regiuni strategice.
Un punct de divergență, sau mai degrabă de nuanțare, între abordările inițiale și cele contemporane, ar putea fi trecerea de la un accent predominant pe contribuțiile culturale și științifice la o abordare mai integrată, care include și dimensiunea politică a diplomației publice. În anii recenți, SNSPA a devenit un hub academic important pentru studiul diplomației culturale și a rolului organizațiilor internaționale, organizând anual, începând cu 2023, sesiuni de simulare a Consiliului de Securitate al ONU și a conferințelor UNESCO, implicând studenți în dezbateri pe teme globale, conform informațiilor furnizate de instituție. Aceasta demonstrează o abordare proactivă în pregătirea viitorilor diplomați și experți în relații internaționale.
De asemenea, a fost evocată importanța Comisiei Naționale a României pentru UNESCO (CNR UNESCO), care funcționează ca interfață între organizația internațională și instituțiile românești, coordonând activitățile și proiectele naționale. Potrivit datelor CNR UNESCO din 2024, au fost implementate peste 50 de proiecte în ultimii cinci ani, acoperind domenii variate, de la educația incluzivă la promovarea patrimoniului imaterial, cum ar fi Călușul românesc sau Doina, ambele recunoscute de UNESCO. Această structură a asigurat o prezență constantă și coerentă a României în cadrul UNESCO, facilitând accesul la resurse și expertiză internațională.
De ce contează
Marcarea a 70 de ani de la aderarea României la UNESCO este crucială pentru consolidarea imaginii țării ca actor responsabil și influent pe scena internațională. Prin angajamentul său față de educație, știință și cultură, România contribuie la soluționarea provocărilor globale, de la schimbările climatice la dezinformare. Această participare activă nu doar protejează și promovează patrimoniul național, ci și deschide noi oportunități de cooperare și schimb de expertiză, aducând beneficii concrete în dezvoltarea educației și cercetării românești. Recunoașterea internațională a siturilor și tradițiilor românești prin UNESCO stimulează turismul cultural și contribuie la mândria națională.
În perspectivă, România își propune să își intensifice contribuțiile la programele UNESCO, în special în ceea ce privește educația digitală și inteligența artificială, domenii în care organizația internațională a lansat noi inițiative. Se anticipează o implicare mai puternică în dialogul privind etica inteligenței artificiale și în promovarea accesului echitabil la educație în era digitală. De asemenea, consolidarea parteneriatilor cu alte state membre și cu societatea civilă va rămâne o prioritate.
Discuțiile viitoare ar putea include extinderea listei siturilor românești în Patrimoniul Mondial UNESCO și dezvoltarea de noi programe educaționale care să răspundă nevoilor actuale ale tinerilor, în linie cu viziunea strategică a MAE și a instituțiilor academice precum SNSPA.