Tăierile bugetare afectează secțiile de neonatologie
Mortalitatea infantilă în România rămâne la cote alarmante, iar principala cauză, potrivit fostului ministru al Sănătății, Alexandru Rogobete, nu este lipsa infrastructurii, ci deficitul acut de resursă umană. Declarația sa, făcută luni, 27 iulie 2026, subliniază că investițiile masive din ultimii ani în dotarea spitalelor sunt anulate de tăierile „fără discernământ” aplicate de Guvernul Bolojan în sistemul sanitar. Rogobete a afirmat că „unica viziune a unicului salvator al acestei țări a fost să taie de sus până jos, în mod egal”, criticând astfel politicile care, în opinia sa, ignoră nevoile esențiale ale sistemului medical.
Fostul ministru a detaliat că, prin Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR), au fost alocate aproape 200 de milioane de euro pentru dezvoltarea neonatologiei. Aceste fonduri au permis înființarea de paturi noi și modernizarea celor existente. Un exemplu concret este extinderea secției de ATI neonatologie de la Spitalul Marie Curie, care a beneficiat de o construcție nouă și 12 paturi suplimentare, toate realizate prin PNRR. Totuși, Rogobete a insistat că „degeaba avem paturi noi, dacă tăiem personal cu barda, de sus până jos”, subliniind că absența medicilor și asistenților medicali face inutile chiar și cele mai performante echipamente.
România ocupă, de ani buni, un loc fruntaș în Uniunea Europeană la capitolul mortalitate infantilă, o realitate tristă care persistă în ciuda eforturilor de modernizare. În anii anteriori, problema era dublă: atât lipsa personalului, cât și a unei infrastructuri adecvate. Cu toate acestea, Rogobete a menționat că infrastructura a înregistrat progrese semnificative. Peste 36 de maternități au beneficiat de investiții majore, care au dus la extinderea capacității secțiilor de ATI pentru nou-născuți cu 94 de paturi noi, iar alte 124 de paturi existente au fost dotate la capacitate maximă. Această evoluție pozitivă în dotare și spațiu este însă umbrită de exodul și disponibilizarea personalului medical, o problemă cronică agravată de recentele măsuri guvernamentale.
Criticile lui Rogobete la adresa „viziunii unicului salvator” al țării vizează o abordare economică ce prioritizează reducerea deficitului bugetar „cu orice preț”, fără a înțelege contextul specific al sistemului de sănătate. El a declarat că „sunt oameni care nu înțeleg contextul, sunt oameni care nu au viziune pe termen lung și singurul obiectiv este să-și atingă gloria care a redus deficitul cu orice preț”. Această atitudine, conform fostului ministru, a dus la tăieri bugetare indiscriminatorii care afectează direct capacitatea spitalelor de a oferi îngrijire adecvată, mai ales în secțiile critice precum neonatologia.
În context european, România se confruntă cu o rată a mortalității infantile de 5,6 la mie în 2023, conform Eurostat, semnificativ mai mare decât media UE de 3,2 la mie. Această diferență subliniază decalajul major față de statele membre occidentale, unde investițiile în personal medical calificat și în programe de sănătate publică sunt prioritare. În timp ce infrastructura modernă este un pas necesar, ea nu poate compensa lipsa experienței și a numărului suficient de medici și asistenți medicali, esențiali pentru supraviețuirea nou-născuților cu probleme grave de sănătate.
De ce contează
Această situație are implicații directe și devastatoare pentru familiile din România. O rată ridicată a mortalității infantile nu este doar o statistică, ci reflectă tragedii personale și o deficiență sistemică în asigurarea dreptului fundamental la sănătate. Pe termen lung, lipsa personalului medical calificat va continua să submineze încrederea publicului în sistemul sanitar și va contribui la un exod și mai mare al tinerilor medici, perpetuând un cerc vicios. Investițiile în infrastructură, deși lăudabile, devin ineficiente fără o strategie coerentă de reținere și atragere a personalului medical.
În concluzie, deși eforturile de modernizare a infrastructurii spitalicești, în special în neonatologie, sunt evidente și lăudabile, ele nu sunt suficiente pentru a reduce mortalitatea infantilă. Problema crucială rămâne resursa umană, afectată de politicile de austeritate și de lipsa unei viziuni pe termen lung. Rămâne de văzut dacă Guvernul Bolojan va reconsidera abordarea sa și va investi prioritar în personalul medical, nu doar în ziduri și echipamente.
Fără o schimbare de paradigmă, România riscă să rămână în continuare cu una dintre cele mai ridicate rate ale mortalității infantile din Uniunea Europeană, în ciuda progreselor tehnologice.