Ziua mondială de prevenire a înecului
Ziua mondială de prevenire a înecului, marcată anual pe 25 iulie, aduce în prim-plan o realitate sumbră pentru România: țara noastră continuă să înregistreze una dintre cele mai ridicate rate de mortalitate prin înec la nivel european. Potrivit datelor Organizației Mondiale a Sănătății (OMS) și ale Organizației Națiunilor Unite (ONU) pentru anul 2021, România s-a clasat pe primul loc în Uniunea Europeană în ceea ce privește numărul de decese cauzate de înec, cu o medie de 2,7 la 100.000 de locuitori, o cifră alarmantă care depășește semnificativ media europeană. Această statistică subliniază o problemă sistemică de siguranță publică, în ciuda eforturilor de conștientizare și a inițiativelor legislative.
Comparativ, media UE în 2021 a fost de aproximativ 0,8 decese la 100.000 de locuitori, conform Eurostat, ceea ce plasează România la o distanță considerabilă de majoritatea statelor membre. Această diferență nu este doar o anomalie statistică, ci reflectă lipsuri în infrastructura de siguranță acvatică, programele de educație și, nu în ultimul rând, o percepție publică subestimată a riscurilor. „Este inacceptabil ca o țară membră a Uniunii Europene să aibă o rată atât de mare de decese prevenibile. Avem nevoie de o strategie națională coerentă, nu doar de campanii sporadice”, a declarat dr. Elena Popescu, specialist în sănătate publică la Institutul Național de Sănătate Publică, citată de Digi24.
Cauzele acestei situații complexe sunt multiple și interconectate. Un factor major, evidențiat de HotNews, este lipsa supravegherii adecvate în zonele de îmbăiere, atât cele amenajate, cât și cele neamenajate. Multe lacuri, râuri și chiar piscine private nu beneficiază de prezența constantă a salvamarilor sau a personalului calificat. De asemenea, consumul de alcool rămâne o cauză frecventă a înecurilor, în special în rândul adulților. Un studiu al Inspectoratului General pentru Situații de Urgență (IGSU) din 2022 a arătat că aproximativ 40% din incidentele fatale de înec au implicat persoane aflate sub influența alcoolului.
Un alt aspect crucial este lipsa educației în domeniul siguranței acvatice, în special pentru copii. Spre deosebire de alte țări europene, unde cursurile de înot sunt adesea integrate în programa școlară sau sunt puternic subvenționate, în România accesul la astfel de programe este limitat și adesea costisitor. Potrivit unui raport al Ministerului Educației din 2023, mai puțin de 15% dintre elevii din ciclul primar și gimnazial au participat la cursuri de înot organizate sau finanțate de stat. Această deficiență contribuie la un nivel scăzut de abilități de înot și la o conștientizare redusă a pericolelor asociate apei.
Discrepanțe există și în ceea ce privește raportarea datelor. În timp ce OMS și ONU utilizează statistici agregate care pot include și decese accidentale în gospodării (băi, căzi), autoritățile române, precum IGSU, se concentrează preponderent pe înecurile în ape deschise sau piscine publice. Această diferență metodologică poate crea o imagine ușor distorsionată la nivel național, dar nu alterează realitatea că România se confruntă cu o problemă gravă. De exemplu, în 2024, IGSU a raportat peste 150 de decese prin înec doar în primele șapte luni ale anului, majoritatea în râuri și lacuri.
Contextul internațional este, de asemenea, relevant. În anul 2021, Adunarea Generală a ONU a adoptat prima rezoluție privind prevenirea înecului, recunoscându-l ca o problemă globală majoră de sănătate publică și dezvoltare. Această rezoluție a solicitat statelor membre să implementeze măsuri preventive, inclusiv promovarea educației privind siguranța acvatică și consolidarea supravegherii. Faptul că România a înregistrat cel mai mare număr de decese prin înec în UE chiar în anul în care ONU a intervenit subliniază urgența și complexitatea situației specifice țării noastre.
Pe lângă lipsurile menționate, infrastructura precară a unor plaje și ștranduri publice contribuie, de asemenea, la risc. Multe zone sunt insuficient semnalizate, iar adâncimea apei poate varia brusc. Criticii, printre care și Asociația Salvamarilor din România, au atras atenția în repetate rânduri asupra numărului insuficient de salvamari calificați și a dotărilor precare. „Avem nevoie de investiții masive în formarea și echiparea salvamarilor, dar și de o legislație mai clară care să impună standarde stricte pentru toate zonele de îmbăiere”, a declarat un reprezentant al asociației pentru Agerpres, subliniind că actuala legislație din 2004, care reglementează activitatea salvamarilor, este depășită și necesită actualizări urgente pentru a se alinia la normele europene.
De ce contează
Ratele ridicate de decese prin înec în România nu sunt doar statistici reci, ci tragedii personale și familiale care pot fi prevenite. Această problemă are implicații socio-economice semnificative, de la costurile medicale și de intervenție, până la impactul asupra turismului și imaginii țării. O abordare proactivă și coordonată ar putea salva sute de vieți anual, contribuind la creșterea siguranței publice și la alinierea României la standardele europene de prevenție. Ignorarea acestei realități perpetuează un ciclu de pierderi evitabile și suferință.
În fața acestor provocări, autoritățile române, inclusiv Ministerul Sănătății și Ministerul Afacerilor Interne prin IGSU, au anunțat intensificarea campaniilor de conștientizare în sezonul estival 2026. Se discută, de asemenea, despre posibilitatea elaborării unei strategii naționale integrate de prevenire a înecului, care să includă programe de educație obligatorii în școli, subvenționarea cursurilor de înot și revizuirea legislației privind siguranța acvatică. Rămâne de văzut dacă aceste măsuri vor fi suficiente pentru a inversa trendul ascendent al deceselor prin înec și pentru a aduce România la un nivel de siguranță comparabil cu cel al altor state membre UE.
Implicarea comunităților locale și a societății civile va fi crucială pentru succesul oricărei inițiative viitoare.