Reforma industriei de apărare, tergiversată de minister
Conducerea companiei naționale Romarm, aflată în subordinea Ministerului Economiei, Digitalizării, Antreprenoriatului și Turismului (MEDAT), a reacționat vehement vineri, 24 iulie 2026, la reținerile operate de DNA în cadrul unor filiale ale sale, acuzând ministerul de resort că blochează reforma esențială a industriei de apărare. Într-un comunicat, directorul general al Romarm, Răzvan Pîrcălăbescu, a declarat că problemele din filiale sunt semnalate Ministerului Economiei încă din luna aprilie 2026, iar lipsa unei decizii privind planul de reformă riscă să continue procesul de devalizare a acestora. „Nivelul de degradare al activelor, decalajul tehnologic şi devalizarea secţiilor de producţie sunt realităţi pe care ministerul trebuie să le recunoască şi pentru care trebuie să ofere toate instrumentele şi sprijinul conducerii companiei pentru a le rezolva”, a subliniat Pîrcălăbescu, citat de Digi24 și HotNews.
Reacția Romarm vine după ce procurorii Direcției Naționale Anticorupție (DNA) au reținut trei directori din companii de stat din industria de armament, într-un dosar de luare de mită. Potrivit surselor judiciare citate de HotNews, persoanele reținute sunt Mihai Rafiu, directorul Uzinei de Armament București, Alexandru Tiberiu Pîrvu, directorul Uzinei Mecanice Plopeni, Liliana Sorescu, directorul comercial al Uzinei Mecanice Plopeni, precum și un reprezentant al unor firme private. Aceste rețineri au scos la iveală, din nou, vulnerabilitățile și posibilele acte de corupție din sectorul de stat al industriei de apărare, un domeniu strategic pentru România, mai ales în contextul geopolitic actual.
Conducerea Romarm susține că a elaborat un plan de reformă profundă a sectorului, discutat și agreat cu partenerii instituționali, inclusiv cu Guvernul și Administrația Prezidențială, și aprobat de Consiliul de Administrație al companiei. Acest plan a fost transmis Ministerului Economiei pentru aprobarea finală încă din aprilie 2026, însă, până în prezent, ministerul nu a luat nicio decizie, iar Romarm nu știe dacă și când va lua una. Pîrcălăbescu a reiterat că „procesul de devalizare va continua în filiale dacă ministerul de resort nu iniţiază demersurile necesare relansării industriei de apărare”.
Ministrul interimar al Economiei, Irineu Darău, întrebat despre ancheta DNA, a declarat că instituțiile statului trebuie să își facă datoria și că orice faptă de corupție trebuie sancționată. „Mesajul meu este clar și simplu: în România sper într-un stat de drept și oricine face lucruri nelegale să plătească”, a afirmat Darău, adăugând că industria de apărare este un subiect extrem de sensibil și o tentație pentru unii. El a subliniat că nu este în atribuția ministerului să intervină în anchete penale, ci a procurorilor, și că nu poate cunoaște detaliile. Această poziție, deși corectă din punct de vedere legal, nu abordează direct acuzațiile Romarm privind blocajul reformei.
Situația actuală subliniază o problemă sistemică, cu deficiențe semnalate de Romarm în mod repetat acționarului său, Ministerul Economiei. Compania a avertizat anterior că, fără o reformă structurală și o nouă viziune de business, Romarm nu se poate dezvolta în actualul cadru de funcționare și riscă să își piardă competitivitatea. De asemenea, șeful Romarm a acuzat politizarea situației și blocarea măsurilor de restructurare, precum și rolul limitat al conducerii centrale, care este ținută ca un simplu „dispecer”. Această fragmentare a responsabilităților și lipsa de autonomie decizională contribuie la perpetuarea problemelor.
În context european, România are o industrie de apărare cu un potențial semnificativ, însă subfinanțarea cronică și lipsa de modernizare au lăsat-o în urma altor state membre NATO. Potrivit unui raport al Curții de Conturi Europene din 2023, investițiile în sectorul de apărare din România au fost sub media europeană timp de mulți ani, iar achizițiile publice nu au fost întotdeauna eficiente. Comparativ, țări precum Polonia au investit masiv în modernizarea capacităților de producție militară, atrăgând parteneriate strategice și tehnologii avansate, în timp ce România se confruntă cu un decalaj tehnologic semnificativ, evidențiat și de Pîrcălăbescu.
Istoric, industria românească de apărare a fost un pilon important al economiei, în special în perioada comunistă, când exporturile de armament reprezentau o sursă importantă de venit. După 1989, sectorul a intrat într-un declin abrupt, marcat de restructurări eșuate, privatizări controversate și lipsa unei strategii coerente de dezvoltare. Multe dintre uzinele Romarm, înființate în anii '70 și '80, operează încă cu tehnologii învechite, iar personalul calificat este în continuă scădere, cu o medie de vârstă a angajaților de peste 50 de ani în 2025, conform datelor interne ale companiei.
Deși Romarm asigură că activitatea operațională legitimă și contractele în derulare nu sunt afectate de ancheta DNA, incertitudinea legată de viitorul reformei și persistența problemelor de corupție subminează încrederea în capacitatea României de a-și consolida securitatea națională și de a-și onora angajamentele față de aliați. Un studiu din 2024 al Institutului Național de Statistică (INS) arăta că investițiile în cercetare și dezvoltare în sectorul de apărare românesc reprezintă mai puțin de 0,1% din PIB, mult sub media NATO de 2%. Acest deficit de inovare, combinat cu deficiențele de management și guvernanță, creează un cerc vicios care perpetuează starea de degradare.
De ce contează
Acest scandal și blocajul reformei în Romarm contează profund pentru că afectează direct capacitatea României de a-și produce propriul armament și echipament militar, esențială pentru securitatea națională într-un context regional volatil. Dependența excesivă de importuri sau de licențe străine slăbește autonomia strategică a țării. Mai mult, lipsa de transparență și persistența corupției în companiile de stat subminează încrederea publicului și a partenerilor internaționali, împiedicând atragerea de investiții și modernizarea necesară. O industrie de apărare performantă ar crea locuri de muncă bine plătite și ar stimula inovația tehnologică în întreaga economie.
În concluzie, situația de la Romarm este emblematică pentru provocările cu care se confruntă companiile de stat din România. În timp ce ancheta DNA este un pas necesar pentru combaterea corupției, ea trebuie să fie dublată de o acțiune rapidă și decisivă la nivel guvernamental pentru implementarea reformelor structurale. Fără o viziune clară, o finanțare adecvată și o guvernanță corporativă transparentă, industria de apărare riscă să rămână un punct slab, incapabilă să răspundă nevoilor strategice ale țării.
Rămâne de văzut dacă Ministerul Economiei va debloca planul de reformă propus de Romarm și dacă se vor lua măsuri concrete pentru a preveni viitoarele acte de devalizare și corupție, transformând acuzațiile într-o oportunitate reală de reconstrucție a unui sector vital pentru România.