Criza posturilor în Sănătate: Bolojan cere analiză și penalizări

Criza posturilor reprezintă subiectul principal al acestui articol. Premierul interimar Ilie Bolojan a declarat joi, 23 iulie 2026, într-o conferință de presă la Palatul Victoria, că sistemul sanitar public din România se confruntă cu o criză majoră legată de managementul resurselor umane și financiare. Bolojan a subliniat că, în medie, cheltuielile de personal în spitale reprezintă 65% din suma contractată cu Casa Națională de Asigurări de Sănătate (CNAS), existând însă aproximativ 50-60 de spitale unde acest procent ajunge la 90%.

„Suntem în situaţia în care, la aproximativ 193.000 de angajaţi care lucrează în sectorul de sănătate public din România, ni s-a solicitat în această perioadă aprobarea deblocării a 26.000 de posturi. Deci, discutăm de peste 10% din numărul total de posturi”, a afirmat premierul interimar. Această cerere vine în condițiile în care, din cele 132.000 de paturi existente în spitalele românești (90% în sectorul public), gradul mediu de ocupare este de doar 63%, cu unități unde acesta scade la 40-45%. Această disproporție, potrivit lui Bolojan, indică o alocare ineficientă a resurselor și o orientare a spitalelor către angajați, nu către pacienți, deoarece fondurile pentru medicamente, tratamente și combaterea infecțiilor nosocomiale sunt drastic reduse.

Pentru a remedia situația, Ilie Bolojan a anunțat că a cerut Ministerului Sănătății și CNAS să finalizeze, până luni, o analiză detaliată a unităților medicale. Spitalele cu cheltuieli de personal peste media națională și cele cu un grad de ocupare a paturilor sub media națională vor fi depunctate în cazul solicitărilor ulterioare de creștere a personalului. Mai mult, în situațiile în care ambele probleme coexistă, este necesară o analiză pe fiecare secție în parte, cu posibilitatea reducerii numărului de paturi în secțiile inactive și relocarea personalului către zonele cu necesar real, sau chiar înființarea de noi secții, cum ar fi cele de paliație, unde există un deficit semnificativ (doar 4.000 de paturi la nivel național).

Din punct de vedere financiar, dinamica cheltuielilor de personal în sănătate arată o creștere alarmantă. Premierul a prezentat un grafic care indica o majorare de la aproximativ 6 miliarde de lei în 2015 la peste 25 de miliarde de lei în prezent, adică o creștere de patru ori. Această expansiune rapidă a salariilor, fără o corelare cu eficiența și necesarul real, pune o presiune imensă pe bugetul sănătății. Bolojan a subliniat că managerii de spitale publice încasează două treimi din banii de salarii chiar și fără a trata pacienți, diferența provenind din tarifele contractate cu CNAS pentru serviciile prestate. Această structură de finanțare contribuie la o lipsă de motivație pentru optimizarea serviciilor medicale.

Contextul acestor discuții este reprezentat de solicitările inițiale de deblocare a 26.000 de posturi, din care Ministerul Sănătății a propus Ministerului de Finanțe aprobarea a 7.700. Premierul a exprimat rezerve față de această propunere, estimând că ar genera cheltuieli suplimentare de aproximativ 1 miliard de lei anual, fără o analiză prealabilă a problemelor sistemice. Chiar și în acest context de blocaj, Guvernul a aprobat un memorandum pentru deblocarea a 22 de posturi de asistenți medicali la Spitalul de Copii Marie Curie din București, o măsură urgentă menită să permită redeschiderea a cinci paturi ATI închise din lipsă de personal. Totuși, managerul spitalului, Daniel Buzatu, a avertizat că procedurile de angajare vor dura peste o lună, conform unei declarații pentru Libertatea, evidențiind inerția birocratică.

Problema medicilor este, de asemenea, una complexă. Ilie Bolojan a menționat că, din cei aproximativ 27.000 de medici care lucrează în sectorul public, se înregistrează o discrepanță majoră între numărul absolvenților de medicină (circa 7.000 anual, dintre care jumătate la taxă și jumătate la buget) și cel al medicilor angajați efectiv în sistem. Dintre aceștia, 4.000-5.000 își iau rezidențiatul, dar la final doar 1.000-1.500 ajung să fie angajați. Această situație indică o problemă de retenție a personalului medical calificat în sistemul public românesc, în ciuda unui număr mare de absolvenți. Mulți aleg să plece în străinătate sau să se orienteze către sectorul privat, contribuind la deficitul de personal în anumite specialități sau zone geografice.

În comparație cu alte țări europene, România se situează sub media UE la numărul de medici per locuitor în sectorul public, în ciuda unui număr mare de absolvenți. Conform Eurostat, în 2022, România avea aproximativ 3,2 medici la 1.000 de locuitori, sub media UE de 3,7. Această statistică, coroborată cu datele prezentate de premier, subliniază o problemă structurală de alocare și utilizare a resurselor umane. De asemenea, lipsa de paturi de paliație este o problemă cronică în România, unde nevoile pacienților vârstnici și cu boli incurabile sunt adesea ignorate. Potrivit Organizației Mondiale a Sănătății (OMS), un sistem de sănătate eficient ar trebui să aloce aproximativ 10% din paturile de spital pentru îngrijiri paliative, o cifră mult mai mare decât cele 4.000 de paturi actuale din România.

**De ce contează** Această situație subliniază necesitatea stringentă a unei reforme profunde în sistemul sanitar românesc. Alocarea ineficientă a resurselor financiare și umane, cu cheltuieli de personal disproporționat de mari și paturi neocupate, afectează direct calitatea serviciilor medicale și accesul pacienților la tratamente esențiale. Fără o restructurare bazată pe performanță și nevoile reale ale comunităților, spitalele vor continua să fie subfinanțate pentru medicamente și echipamente, iar pacienții vor suferi consecințele. Măsurile propuse de premier, deși necesare, trebuie implementate cu rigurozitate pentru a produce schimbări reale și durabile în beneficiul cetățenilor.

În perioada următoare, se așteaptă ca Ministerul Sănătății și CNAS să prezinte analiza cerută de premier, iar pe baza acesteia, Guvernul va trebui să ia decizii concrete privind deblocarea posturilor și reorganizarea spitalelor. Este esențial ca aceste măsuri să nu rămână doar la nivel declarativ, ci să fie urmate de acțiuni ferme, care să includă și o consultare extinsă cu sindicatele din sănătate și cu reprezentanții societății civile. De asemenea, o monitorizare constantă a implementării și a impactului acestor decizii va fi crucială pentru a asigura transparența și eficiența reformei.

Rămâne de văzut dacă analiza va oferi soluții viabile pentru deficitul de personal în secțiile critice și pentru reorientarea spitalelor către nevoile reale ale pacienților, în special în contextul unei populații îmbătrânite și a unei cereri în creștere pentru îngrijiri paliative și cronice.